Dunăreni | Comuna: Aliman | Judeţ: Constanţa | Punct: Dealul Muzait [Sacidava] | Anul: 2019
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2019
Perioade:
Antichitate; Evul Mediu;
Epoci:
Epoca romană târzie; Epoca migraţiilor;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Aşezare fortificată;
Cod RAN:
| 61032.02 |
Județ:
Constanţa
Unitate administrativă:
Aliman
Localitate:
Dunăreni
Punct:
Dealul Muzait [Sacidava]
Localizare:
| 61032.02 |
Lista Ilustrațiilor - 5
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Cliante | Traian | participant | Muzeul de Istorie Națională şi Arheologie Constanţa_ |
| Colesniuc | Sorin Marcel | participant | Muzeul de Istorie Națională şi Arheologie Constanţa_ |
| Mototolea | Constantin-Aurel | participant | Muzeul de Istorie Națională şi Arheologie Constanţa_ |
| Potârniche | Tiberiu | participant | Muzeul de Istorie Națională şi Arheologie Constanţa_ |
Raport:
Sacidava romană este unul dintre cele trei mari complexe arheologice situate pe platoul dealului Muzait; în imediata apropiere a Sacidavei romane se află două mari complexe arheologice extrem de valoroase din punct de vedere ştiinţific; primul dintre ele este o aşezare getică (Sacidava getică?) situată la circa 200 m est de aşezarea fortificată romană şi care are o continuitate de locuire din sec. IV a. Chr. şi până la sfârşitul sec. I a. Chr. – începutul sec. I p. Chr. Cel de-al doilea complex, o aşezare medievală timpurie din sec. IX-X p. Chr. se află la circa 600 m est de Sacidava romană. Situl face parte din teritoriul administrativ al comunei Aliman şi se află la circa 5 km nord-est de localitatea Dunăreni. Este sit de importanţă naţională şi face parte din complexul militar (limes) ridicat de-a lungul Dunării începând din sec. I p.Chr., amplificat şi întreţinut până la sfârşitul antichităţii (sec. VII p.Chr.). Complexul arheologic Sacidava a fost inclus în Lista Monumentelor Istorice 2004, aprobată prin O.M.C.C. nr. 646 bis din 16 iulie 2004, republicată în 2010 şi 2015 la judeţul Constanţa, poziţia 203, cod CT-I-m-A-02654.02.
Sacidava este menţionată în izvoarele literare vechi. În Notitia Dignitatum. Pars Orientis, XXXIX şi XL ea apare ca punct în care staţiona Cuneus equitum Scutariorum, începând din primul sfert al sec. IV p. Chr. Mai târziu ea este menţionată şi de Procopius din Caesarea într-o listă a fortificaţiilor refăcute (De aedificiis, IV, 11, 20).
Cercetările arheologice efectuate până în anul 1979, au evidenţiat pe laturile de est şi de vest, existenţa a două turnuri-poartă. În Campania arheologică 2014 a fost deschisă o secţiune S1 (26x2 m) plasată la circa 7-8 m vest de accesul menţionat, orientare nord-sud. Cercetările în această secţiune au continuat, cu intermitenţe şi pe durate scurte, şi în anii 2015 şi 2016. Au apărut mai multe resturi de locuinţe, datând din diferite perioade istorice: spre capătul nordic al secţiunii (carourile 1-3), de sub un strat de dărâmătură, amestecat cu multă cenuşă a fost dezvelită parţial podeaua unei locuinţe, amenajată cu fragmente de materiale tegulare şi lut galben; în sectorul corespunzător carourilor 6-7, sub un strat de dărâmătură au fost descoperite resturile unei alte podele; la limita carourilor 8 şi 9, au fost dezvelite resturile unei alte locuinţe, respectiv părţi din podeaua acesteia de pe care au fost recuperate pe lângă fragmente de amfore globulare decorate cu striuri vălurite şi amfore decorate „cu coaste”, fragmente de amfore târzii de tipul celor cu formă cilindrică, cu pereţii groşi, decorate cu caneluri adânci, cu circulaţie mai ales în sec. VI p. Chr; în sectorul corespunzător carourilor 4-6, au fost parţial cercetate resturile unei locuinţe medievale timpurii, amenajată simplu, cu ziduri lucrate din pietre de mărime mică sau medie în amestec cu bucăţi de cărămizi, ţigle şi olane, totul având ca liant lutul şi podea de pământ, întărită cu fragmente de ţigle.
În Campania arheologică din anul 2019 au fost continuate cercetările, prin trasarea secţiunii S2, dispusă paralel faţă de S1 şi orientată pe direcţia nord - sud. În urma cercetării arheologice au fost identificate 9 complexe, între care se remarcă 2 locuinţe romane târzii, o groapă utilizată pentru producerea liantului de construcţie (mortar de var), un segment de drum ce corespunde, după toate probabilităţile, axei de acces dinspre est, precum şi parte din zidurile perimetrale a unei clădiri de dimensiuni considerabile. În stadiul actual al cercetărilor, considerăm faptul că, din punct de vedere cronologic, toate complexele identificate se încadrează pe parcursul secolului al VI-lea p.Chr. şi, mai exact, în a doua jumătate a acestuia. Acest detaliu este confirmat şi de descoperirea, în stratul arheologic, a două monede (hemifolles) databile în timpul lui Justin II, precum şi de fragmentele ceramice recuperate. Cât priveşte edificiul plasat la sud de drumul de acces, menţionăm faptul că au fost identificate cel puţin două faze constructive, precum şi o demantelare masivă în faza finală. În interiorul acestei construcţii au fost identificate resturile unui canal realizat din piatră şi mortar hidrofug, peste care s-a prăbuşit acoperişul de ţigle şi olane. Decopertarea acestor dărâmături, precum şi clarificarea detaliilor de context interior vor reprezenta o prioritate pentru campania anului 2020. Menţionăm faptul că pe profilul stratigrafic dinspre est a fost identificată amprenta unei demantelări masive, proeminentă spre latura sudică a secţiunii. Aici a fost descoperită şi o bază de coloană masivă, în poziţie secundară, ce reprezintă un argument pentru monumentalitatea construcţiei.
Materialul ceramic apărut este fragmentar şi redus numeric şi predat la laboratorul de restaurare-conservare, pentru curăţare şi restaurare, unde este cazul, în vederea pregătirii lor pentru studiu. Materialul osteologic recuperat este predat, de asemenea, spre analiză.
În Campania anului 2020 ne propunem să epuizăm cercetarea în S2 şi deschiderea unei noi secţiuni, S3, paralelă cu S2, spre vest; scopul este, într-o primă fază, să se stabilească eventuala legătură dintre cele două intrări în interiorul fortificaţiei şi modalitatea de realizare a acesteia. De asemenea, ne propunem să reluăm cercetarea la poarta de intrare de pe latura de est, pentru a verifica corectitudinea înregistrărilor iniţiale şi a corela informaţiile obţinute astfel cu cele furnizate de cercetarea în S1 şi S2.