Dudeștii Vechi | Comuna: Dudeștii Vechi | Judeţ: Timiș | Punct: Movila lui Deciov | Anul: 2021
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Titlu raportului:
Raportul de cercetare de la Dudeștii Vechi, com. Dudeștii Vechi, jud. Timiș. Movila lui Deciov
Anul cercetarii:
2021
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Neolitic timpuriu;
Tipuri de sit:
Tell;
Cod RAN:
| 156721.02 |
Județ:
TIMIŞ
Unitate administrativă:
DUDEŞTII VECHI
Localitate:
DUDEŞTII VECHI
Punct:
Movila lui Deciov
Localizare:
| 156721.02 |
Lista Ilustrațiilor - 1
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Krauss | Raiko | responsabil | Eberhard Karls Universität Tübingen, Germany |
| Ciobotaru | Dan Leopold | participant | Muzeul Național al Banatului - Timișoara |
Raport:
Proiectul de cercetări arheologice sistematice multianuale organizat de Universitatea Eberhardt Karls din Tubingen și Muzeul National al Banatului din Timișoara Ia Dudeștii Vechi, punct Movila lui Deciov a putut fi reluat în vara anului 2021, după ce campania din anul 2020 a fost sistată din cauza pandemiei. În cursul campaniei 2021 a fost continuată cercetarea suprafeței de 4,5 x 10 m compusă din secțiunile Ai B, în care sunt clar vizibile două straturi aparținând așezării din neoliticul timpuriu și care, conform evaluării unei prime serii de datare cu radiocarbon, se datează în jurul anilor 5800 și 5700 caiBC. Ulterior, peste aceste straturi sunt depuse materiale arheologice de Ia finalul neoliticului timpuriu, datânduse în jurul datei 5600 cca BC. Materiale de acest tip au fost documentate, dar nu au fost sesizate complexe închise ale acestei perioade in zona cercetata pana acum. În cel mai vechi orizont de locuire aparținând neoliticului timpuriu, am putut documenta părți consistente ale unei locuințe de suprafața situată în partea de nord a suprafeței cercetate. Conform evaluării datelor radiocarbon, aceasta structura ar trebui să fie aproximativ contemporană cu șanțul de incinta al așezării. În cea de-a doua fază a așezării aparținând neoliticului timpuriu au fost săpate câteva gropi foarte mari provenind din stratul superior, care au pătruns și afectat orizontul inferior al așezării. Gel mai mare complex de gropi din zona de sud-vest a suprafeței săpate are un diametru de 6 m în secțiunile expuse până acum, dar se continuă în profilul nord-estic. Umplutura este formată din straturi succesive care pot fi determinate macroscopic ca fiind benzi de cenușă, straturi de cărbune și straturi cu argilă arsă. Aparent, acest complex de gropi a fost folosit în mod repetat pentru activități pirotehnice. Ar putea fi un cuptor de pământ foarte mare, folosit, de exemplu, pentru arderea unor vase de depozitare de mari dimensiuni, decorate cu ornamente în relief, din care s-au gasit fragmente mai mari în microstraturile care formează sedimentul de umplere. O interpretare alternativă ar fi depunerea secundară de resturi de foc în această depresiune, provenind dintr-o altă sursă din imediata vecinătate. Cu toate acestea, ar putea fi, de asemenea, un complex de gropi în care materialul a fost depozitat sau aruncat în mod regulat, de exemplu, ca parte a activităților de colonizare, de eliminare a deșeurilor sau în legătură cu acte rituale. Pentru a clarifica istoria depunerii, Prof. Dr. Christopher Miller de Ia grupul de lucru de geoarheologie din Tubingen a prelevat mai multe probe micromorfologice din profilurile gropilor în vara anului 2021, care vor fi examinate în lunile următoare. Sedimentul de umplere al gropilor a fast excavat și documentat urmând straturile naturale. În timpul acestei campanii de săpături, depresiunea cea mai recenta din punct de vedere stratigrafic a ajuns In solul steril Ia o adâncime de aproximativ 2,50 m. Cu ajutorul rezultatelor investigațiilor micromorfologice, speram să putem ameliora metodele de excavare și documentare conform particularităților acestor complexe, pentru a putea înregistra cât mai cuprinzător informațiile bogate din această arhivă unică de straturi succesive.
Abstract [EN]:
In the summer of 2021, the archaeological project organised by The Eberhardt Karls University of Tubingen and Banat National Museum of Timișoara on the Movila lui Deciov site in Dudeștii Vechi could be continued after no work could take place in the summer of 2020 due to the pandemic. In the exposed excavation trench A-B, two Early Neolithic settlement layers are clearly visible, which, according to the evaluation of a first radiocarbon date series, date to around 5800 and 5700 caiBC. Afterwards, we record redeposited find material from the end of the Early Neolithic in this area, from the time around 5600 caiBC. There are few finds of this date, but no clear features in the settlement areas uncovered so far.
For the older Early Neolithic settlement horizon, we were able to document larger parts of a residential house in post construction in the north of the excavation trench. According to the evaluation of the radiocarbon dates, this feature should be roughly contemporary with the enclosure ditch of the settlement. In the second Early Neolithic settlement phase, several very large pits were excavated from the upper layer, which penetrated the lower settlement horizon. The largest pit complex in the south-west has a diameter of 6 m in the sections exposed so far, but continues across the north eastern profile. The backfill consists of laminated layers that can be macroscopically determined as ash bands, charcoal layers and strata with burnt clay. Apparently, this pit complex was repeatedly used for pyrotechnic activities. It could be a very large earth oven, used for example for firing large, relief-decorated storage vessels, of which larger fragments were found in the fill sediment. An alternative interpretation would be the secondary deposition of fire debris in this depression, originating from another source in the immediate vicinity. However, it could also be a pit complex where material was regularly deposited or dumped, for example as part of settlement activities, waste disposal or in connection with ritual acts.
In order to clarify the history of deposition, prof. Dr. Christopher Miller from the Geoarchaeology working group in Tubingen took several micromorphological samples from the pit profiles in summer 2021, which will be examined in the coming months. The fill sediment was exposed in natural layers. During the last excavation season, the stratigraphically most recent depression reached the grown soil at a depth of about 2.50 metres. With the help of the results of the micromorphological investigations, we hope to be able to adapt the excavation work even more precisely to the features in order to be able to record the rich information from this unique find archive as comprehensively as possible.