Dopca | Comuna: Hoghiz | Judeţ: Braşov | Punct: Valea Mare | Anul: 2011
CC BY-SA 4.0 Lista Ilustrațiilor - 3
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Marcu-Istrate | Daniela Veronica | responsabil | SC Damasus SRL Braşov |
| Izdrăilă | Gabriel | participant | SC Damasus SRL Braşov |
Raport:
În perioada 19-23.09.2011 a fost efectuată o cercetare arheologică în localitatea Dopca, jud. Braşov, punctul "Valea Mare", zona secată a barajului de acumulare aflat în vecinătatea localităţii. Cercetarea a fost realizată la o distanţă de 432 m E faţă de baza interioară a digului şi la aproximativ 61 m N faţă de marginea pădurii aflată la S de baraj.
Scopul cercetării arheologice a fost acela de a identifica şi de a delimita un atelier de sticlărie, semnalat în urma perieghezelor efectuate de specialiştii de la Muzeul de Etnografie Braşov.
Zona în care a fost efectuată cercetarea este un promontoriu aflat pe partea stângă a pârâului Valea Mare. Au fost trasate trei unităţi de cercetare, notate de la S.1 la S.3. S.1 reprezintă secţiunea magistrală care taie pe axa N - S promontoriul. Dimensiunile unităţii de cercetare sunt de 9,30 x 1 m. Secţiunea a fost caroiată din 2 în 2 metri, rezultând 6 carouri, cu primul carou de 1,3 m. Scopul realizării acestei secţiuni, a fost acela de a verifica stratigrafia promontoriului. S.2, a fost trasată la V de S.1 la o distanţă de 6 m, faţă de profilul de V al lui S.1. Dimensiunile unităţii de cercetare sunt de 2 x 2 m, fiind amplasată în marginea sudică a promontoriului. Scopul acestei secţiuni, a fost acela de a verifica şi în acest punct, stratigrafia şi de a identifica eventualele urme ale atelierului. S.3 a fost trasată la E de S. 1 la o distanţă de 10,70 m, faţă de profilul de V al lui S.1, în dreptul caroului 4. Dimensiunile unităţii de cercetare sunt de 2 x 2 m, fiind amplasată în marginea sudică a promontoriului. Scopul acestei secţiuni a fost acela de a verifica şi în acest punct stratigrafia şi de a identifica eventualele urme ale atelierului.
Datorită lipsei unui reper fix în imediata apropiere a zonei cercetate, cota 0,00 m a fost stabilită pentru fiecare unitate de cercetare în parte, ca fiind colţul profilului de NV.
Stratigrafia a fost înregistrată într-o legendă comună.
Pe buza sudică a promontoriului, au fost recuperate foarte multe fragmente de sticlă, zgură de sticlă topită, fragmente de sticlă brută (neprelucrată), fragmente de cărămizi şi pietre cu urme intense de ardere.
Nivelul de călcare actual al promontoriului are o cădere atât spre S cât şi spre N. Astfel, raportat la secţiunea magistrală S. 1, nivelul de călcare atinge în partea de N cota de 0,00 m, urcă până la cota de + 0,60 + 0,70 m spre S, şi coboară în capătul de S până la cota de - 0,10 m.
Primul strat este o depunere de mâl cu pământ brun cenuşiu, nisipos, care are o grosime cuprinsă între 0,08 - 0,26 m. Depunerea cea mai consistentă, se găseşte în partea nordică a promontoriului, partea dinspre pârâu. Sub acest nivel de mâl se găseşte un nivel de pământ rulat, depus cel mai probabil în timpul lucrărilor pentru amenajarea barajului. În acest nivel au fost găsite cele mai multe materiale arheologice. Acest strat are o grosime medie de 0,20 - 0,30 m şi are o pantă ce coboară de la S spre N, aceasta urmând panta naturală a terenului. Din studierea profilelor din S. 1, putem observa faptul că albia râului coboară în capătul de N al secţiunii (şi al promontoriului), aproximativ de la cota de + 0,40 m, până la cota de - 0,38 m. Stratul 2 suprapune un nivel de depunere de vegetaţie uscată (frunze, crengi). Acesta are o grosime maximă de 0,04 m şi urmăreşte limita inferioară a stratului 2, până la cota de - 0,40 m. Acest nivel de depuneri, se opreşte la o distanţă de aproximativ 2,70 m faţă de capătul nordic al unităţii de cercetare. În capătul nordic al promontoriului, stratul 2 suprapune un nivel de aluviune de pietriş cu nisip cenuşiu şi pietre. Acest nivel are o grosime maximă de 0,28 m. Un posibil nivel de călcare mai vechi, poate fi dat de limita superioară a stratului 5A (sau 5, în unităţile de cercetare S. 2 şi S. 3). Are o grosime medie de 0,20 m. Este un nivel de pământ uşor rulat, în care au fost găsite puţine fragmente de sticlă. Acest nivel de pământ a fost vizibil în toate unităţile de cercetare.
În general, cercetarea s-a oprit într-un strat de pământ galben compact, pe alocuri nisipos, răzleţ cu pietricele (stratul 4 şi 4A), considerat steril din punct de vedere arheologic. Acesta are o grosime medie de 0,30 m. În unele puncte din unităţile de cercetare, s-a observat că acest nivel, suprapune un strat geologic de pietriş, cu nisip cenuşiu gălbui.
Datorită intervenţiilor realizate, cu ocazia amenajării iniţiale a lacului de acumulare (lucrări efectuate în anii 80 ai secolului trecut), stratigrafia şi configuraţia terenului, au suferit modificări care nu ne mai permit identificarea amenajărilor anterioare lucrărilor.
Totusi, cantităţile mari de fragmente de sticlărie (recipiente de diferite forme si dimensiuni, rebuturi, cărămidă refractară din structura cuptoarelor) arata foarte clar că undeva în apropiere a funcţionat un atelier de sticlărie pe care îl putem data în secolele XVI-XVIII.