Dolheşti | Judeţ: Iaşi | Punct: La Ulm | Anul: 2005
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2005
Perioade:
Preistorie; Evul Mediu;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Evul Mediu;
Categorie:
Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire; Aşezare deschisă;
Cod RAN:
| 96913.01 |
Județ:
Iaşi
Unitate administrativă:
Dolheşti
Localitate:
Dolheşti
Punct:
La Ulm
Localizare:
| 96913.01 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Merlan | Vicu | responsabil | Muzeul Municipal Huşi |
| Salomeia | Paul | participant | Muzeul Municipal Huşi |
Raport:
Comuna Dolheşti se află în partea de SE a judeţului Iaşi, la limita cu judeţul Vaslui, în cuveta depresionară a văii Crasna – Cetăţuia Brădiceşti. Teritoriul comunei suprapune latura estică a Podişului Central Moldovenesc, însă promontoriul sitului arheologic face parte din aliniamentul platourilor inferioare ale Depresiunii Crasna - Buneşti - Cetăţuia.
Situl este situat pe interfluviul dintre pârâul Căprăria şi Valea lui Crăciun, la NV de satul Dolheşti, fiind plasat la o altitudine relativă de cca. 250 m.
Situl a fost descoperit prin cercetare de teren de Vicu Merlan, în 1994. Cu aceasta ocazie am descoperit o statuetă masculină fragmentară, un topor din menilit bine şlefuit, gratoare şi lame din silex, fragmente ceramice de uz casnic si de ritual, chirpici etc. În acelaşi an am identificat şi alte situri aflate în apropiere cam din aceeaşi epoca istorica: La Staţie (NE - 1,5 km), La Chisc (SE - 2 km), Serbeşti - Pornituri (V - 1,5 km), iar in 2005 situl Bradiceşti - Dealul Curăturii (SV - 3 km).
Obiectivele campaniei din acest an au fost: descărcarea terenului de sarcină arheologică pe unde trece instalaţia de aducţiune a apei potabile din satul Dolheşti şi salvarea locuinţei L1.
S-a realizat-săparea integrală a secţiunii SI; surprinderea laturii vestice a locuinţei L1 şi au fost descoperite cel puţin trei complexe ceramice.
În sept. 2005, cu aportul generos al d-lui ing. dr. Petru Baciu, care a finanţat săpăturile arheologice prin intermediul Fundatiei Dr.C. Baciu, am efectuat un sondaj de salvare în punctul La Ulm. Am trasat, în porţiunea prevăzută a fi afectată de traversarea unei conducte de apă, o secţiune S1 cu L=15 m, l=2 m (30 m2) pe direcţia NV-SE.
Nivelul arheologic cucutenian a fost surprins de la -0,60 m adâncime, în amonte şi -0,80 m în aval, ceea ce demonstrează că în vechime situl avea o uşoară pantă în acest sector. A fost pus in evidenţă şi un strat medieval între –0,30 -0,40 m, pentru sec. XVII-XVIII. Pe întreaga suprafaţă a secţiunii S1 am depistat fragmente ceramice, însă între c. 7-15 m a apărut cea mai mare aglomeraţie a acestora, putându-se reîntregi cca. trei vase mari de provizii. Între c. 4 şi 5, pe latura estică, pe o suprafaţă de cca. 2 m2 din S1, am decopertat o masa de chirpici ars care pune in evidenţă o locuinţă L1.
În c.1 au fost descoperite câteva piese din silex între care şi un vârf de săgeată cu laturile bine retuşate (L=2,5 cm, l=1,5 cm la baza). În c.7 s-a descoperit un fragment dintr-un obiect mic de cupru puternic oxidat, probabil de la o podoabă.
Ceramica este predominant de factură grosieră (vase de provizii), unele păstrând urme de angobă. S-au găsit şi fragmente de ceramica fină destinată unor ceremonii ritualice. În acest sens s-au găsit şi două văsuleţe întregi ce poarta încă urme de pictură roşie. La baza nivelului cucutenian am descoperit numeroase fragmente ceramice pictate policrom, fiind încadrate, culturii Cucuteni A-B. Pictura se păstrează cel mai bine la acest nivel deoarece a fost mai puţin afectată de aciditatea solului. În ceea ce priveşte spiritualitatea comunitaţii cucuteniene de la Dolheşti, aceasta a fost surprinsă prin cele câteva piese: o statuetă feminină fragmentată cu urme de pictură roşie; partea inferioară a bazinului şi picioarele unei statuete; două fragmente de statuete, fragmente de vase de cult pictate cu motive in spirală etc.
Statueta masculină descoperită în 1994 poartă o eşarfă oblică la nivelul pieptului, ceea ce sugereză că acea divinitate reprezentată era un şaman sau o căpetenie de trib.
Din categoria armelor şi uneltelor predomină cele din silex (gratoare, lame, vârfuri de săgeţi şi lance etc.), dar nu lipsesc nici cele din piatră (topoare din menilit şi gresie silicifiată).