Dobrovăț | Comuna: Dobrovăț | Judeţ: Iași | Punct: Cetățuia | Anul: 2021
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Titlu raportului:
Raportul de cercetare de la Dobrovăț, com. Dobrovăț, jud. Iași Punct: Cetățuia
Anul cercetarii:
2021
Perioade:
Protoistorie;
Epoci:
La Tène timpuriu;
Tipuri de sit:
Locuire;
Cod RAN:
| 96897.01 |
Județ:
IAŞI
Unitate administrativă:
DOBROVĂŢ
Localitate:
DOBROVĂŢ
Punct:
Cetățuia
Localizare:
| 96897.01 |
Lista Ilustrațiilor - 6
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Berzovan | Alexandru | responsabil | Institutul de Arheologie Iaşi |
| Broșteanu | Cozmin Valerian | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Roman | Valentin | participant | Asociația Culturală „Vatra Daciei” |
Raport:
Interesul nostru pentru antichitățile celei de-a doua epoci a fierului în microzona Dobrovăț datează încă din anul 2016, ocazie cu care am efectuat primele cercetări de teren în zonă[1]. În anul 2019 am decis efectuarea unui prim sondaj în zona Cetățuii pentru a verifica gradul de conservare al vestigiilor, știut fiind că zona fusese afectată de ample alunecări de teren și intervenții moderne. Rezultatele au fost destul de încurajatoare (locuință de suprafață incendiată din sec. IV-III î.Hr.)[2]. În anul 2021, am decis să revenim pe Cetățuie pentru a ne edifica asupra problemei fortificațiilor de acolo, întrucât din pricina numeroaselor intervenții moderne dar și a alunecărilor de teren ce au afectat situl în ultima sută de ani, persistau numeroase semne de întrebare. Cu această ocazie am deschis mai multe unități de cercetare. Dimensiunile lor au fost condiționate atât de forța de muncă de care am dispus cât și de prezența pădurii de salcâmi ce acoperă aproape integral situl, aceasta din urmă îngreunând și limitând semnificativ eforturile noastre.
Descrierea unităților de cercetare și a rezultatelor
S 3 / 2021, cu dimensiunile de 7 x 5 m a fost amplasată pe marginea de NE a platoului și a suprins, în sectorul estic, resturile unei locuințe de suprafață incendiată constând aliniamente de gropi de par (Cx 1,Cx 2, Cx 3, Cx 4, Cx 5 și Cx 6), aglomerări de chirpici arși – pereții prăbușiți (vezi Fig. 4-5). Unii dintre chirpicii recoltați prezintă amprente de material lemnos, nuiele și papură, oferind detalii prețioase despre tehnicile de contrucție din epocă. Materialul arheologic recuperat – destul de fragmentar dar reprezentativ, constă aproape exclusiv în ceramică lucrată cu mâna și se datează în perioada secolelor IV – III î.Hr. Ceramica de import lipsește. Materialul osteologic – nu foarte numeros – constă în mare parte din fragmente aparținând speciei Bos taurus.
S 4 / 2021, cu dimensiunile de 13 x 1 m a fost amplasată în zona de nord, pentru a verifica o serie de anomalii, cu aspectul unor valuri de apărare și terase, foarte pregnante atât pe teren cât și pe scanările LIDAR puse la dispoziția Institutului nostru de către ABA Prut – Bârlad. Rezultatele obținute au infirmat supozițiile inițiale, aceste modificări ale terenului fiind generate de lucrările de extragere a pietrei din perioada modernă și medievală. Materialul arheologic recuperat – aflat în poziție secundară – constă în fragmente ceramice din perioada secolelor IV – III î.Hr.
S 5 / 2021 cu dimensiunile de 21 x 1 m a fost amplasată în zona de sud a sitului, pentru a verifica sistemul defensiv de pe latura sudică. Am putut surprinde șanțul de apărare, având o deschidere la gură de cca. 7 m și o adâncime de -1,80 m de la nivelul actual de călcare, -2,50 m față de nivelul de călcare antic din incinta Cetățuii. Pământul rezultat din excavarea șanțului a fost aruncat spre interior, ducând la o ușoară creștere a nivelului terenului. Între metrii 4-6 ai S 5 am putut surprinde urmele palisadei de lemn din spatele șanțului, motiv pentru care în acest sector secțiunea a fost extinsă în casetă (vezi Fig. 6-7). Materialul arheologic recuperat a constat din resturi de chirpici arși – unii cu amprente de bârne, provenite de la lutuiala palisadei și antrenate în șanț.
S 6 / 2021, cu dimensiunile de 6 x 1 m a fost realizată pe latura de vest pentru a verifica ceea ce părea a reprezenta un rest dintr-un posibil val de apărare; s-a dovedit a fi rodul unei intervenții moderne. Materialul arheologic recuperat a constat în fragmente ceramice de secol IV – III î.Hr. dar și ceramică din perioada modernă și sticlă.
Cercetările din anul 2021, coroborate cu sondajul efectuat în anul 2019 și cercetările de teren anterioare ne-au permis să înțelegem evoluția acestui sit de-a lungul timpului. Astfel, în secolelor IV (V) – III î.Hr., aici a funcționat o așezare permanentă, întărită pe partea sudică – cea mai vulnerabilă din punct de vedere militar – cu șanț de apărare și palisadă de lemn (vezi Fig. 1). Desigur că amploarea sistemului defensiv este redusă, dar trebuie să ținem cont și de dimensiunile mici ale platoului – care nu permitea o locuire de amploare. Materialul arheologic recuperat sugerează o comunitate cu un nivel de trai destul de modest. Așezarea a sfârșit distrusă printr-un incendiu.
Ulterior, în perioada Evului Mediu târziu și a epocii moderne, dealul suferă o serie de intervenții antropice: pădurea este defrișată, platoul intră în circuitul agricol, iar pe pantele de nord și nord-vest debutează o exploatare rudimentară de piatră. Distrugerea pădurii a dus în timp la apariția unor ample alunecări de teren, pe toate laturile. Începând cu anii 1970, „Cetățuia” suferă noi intervenții, odată cu realizarea plantației de salcâmi Toate acestea au condus, în timp, la deranjamente asupra stratului de cultură, modificând semnificativ aspectul inițial al sitului.
Concluzii
În anii următori dorim să continuăm cercetările la Dobrovăț - atât în punctul Cetățuia cât și în punctul La Livadă – așezare nefortificată pe care am investigat-o pe parcursul anului 2020 - pentru a înțelege mai bine dinamica habitatului din secolele V - III î.Hr. în această microregiune aflată pe rama sudică a Colinelor Iașilor.
Abstract [EN]:
One of the objectives of the 2021 archaeological campaign was to clarify the issue of the defensive system of this objective. We executed a number of sections. Within S3 (7x5m) we uncovered the remains of a destroyed surface dwelling. S4 (13 x1m) was meant to verify the situation on the northern side of the plateau. Apparently, the terraces on the north side, as well as the apparent ramparts, are modern in origin, the consequences of using the hill as a stone quarry. With S4 (21x1m) we verified the situation on the southern part of the plateau. The ditch visible on LIDAR in the southern area turned out to be the defensive ditch of the hillfort, doubled in the back by a palisade built on the escarpment. Therefore, the Dobrovăț hillfort can be included in the category of those of the barred promontory type.
Bibliografie:
1. Berzovan (2016) - A. Berzovan, Considerații privind două cetăți getice din Podișul Moldovei: Poiana Mănăstirii - Între Șanțuri și Dobrovăț - Cetățuia, jud. Iași in D. Micle, A. Stavilă, C. Opreanu, S. Forțiu (Eds.), Arheovest IV. In Honorem Adrian Bejan, JATEPress Kiado, Szeged, p. 215-247.
2. Berzovan, Borangic 2019 - A. Berzovan, C. Borangic, Dobrovăț - Cetățuia (jud. Iași). Campania 2019, in S. Forțiu (ed.), Arheovest VII. In Honorem Sabin Adrian Luca. Interdisciplinaritate în Arheologie, JATEPress Kiado, Szeged, p. 277-295.
2. Berzovan, Borangic 2019 - A. Berzovan, C. Borangic, Dobrovăț - Cetățuia (jud. Iași). Campania 2019, in S. Forțiu (ed.), Arheovest VII. In Honorem Sabin Adrian Luca. Interdisciplinaritate în Arheologie, JATEPress Kiado, Szeged, p. 277-295.
Note:
1.
Berzovan 2016, p. 222-223.
2.
Berzovan, Borangic 2019.