Deva | Judeţ: Hunedoara | Punct: Magna Curia | Anul: 2000


Descriere:

Anul cercetarii:
2000
Perioade:
Preistorie; Evul Mediu;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului; Evul Mediu;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive);
Tipuri de sit:
Cetate;
Cod RAN:
| 86696.03 |
Județ:
Hunedoara
Unitate administrativă:
Deva
Localitate:
Deva
Punct:
Magna Curia
Localizare:

Instituții și
Persoane implicate:
Nume Prenume Rol Instituție
Pescaru Adriana participant Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva
Pescaru Eugen participant Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva
Rişcuţa Nicolae-Cătălin participant Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva
Raport:
Situl arheologic Deva - Magna Curia este situat la poalele Dealului Cetăţii, în partea de SV a acestuia şi în imediata vecinătate a clădirii - monument istoric, ale cărei începuturi datează în secolul al XVI-lea. Săpăturile arheologice au debutat în anul 1991 şi au avut drept scop dezvelirea în suprafaţă a construcţiilor anexe ale edificiului, în vederea restaurării, conservării şi punerii lor în valoare. Cercetările sistematice de-a lungul mai multor campanii au condus la identificarea, pe acelaşi loc, a unei importante locuiri preistorice, cu nivele succesive, conţinând materiale arheologice atribuite neoliticului, perioadei de trecere spre epoca bronzului, epocii bronzului şi evului mediu. Cercetările din anul 1999, desfăşurate în perioada 3 - 31 august, au vizat o suprafaţă mai restrânsă decât în anii precedenţi. Principalele obiective au constat în cercetarea zonelor din apropierea complexelor arheologice (locuinţe, gropi menajere) descoperite în anii precedenţi. Astfel, între zidurile medievale, în paralel cu caseta C. II (1997) unde a fost descoperită una dintre locuinţele cu podină de lut (L. 1), a fost practicată o secţiune (S. VIII) de dimensiuni 3,5 x 1,75 m. Pe latura de SE a suprafeţei dezvelite în cursul săpăturilor a fost amplasată, în exteriorul zidurilor medievale, secţiunea S. IX de dimensiuni 8,5 x 1,5 m. De asemenea, a fost adâncită secţiunea S. I 1997 (5 x 2 m) până la solul viu. S. VIII nu a furnizat noi informaţii despre locuinţa descoperită în 1997, ceea ce conduce spre ipoteza că limitele acesteia se află sub zidurile medievale. Totuşi, au fost recuperate numeroase materiale arheologice, în special ceramică. În S. IX a fost descoperită, în carourile 2 şi 3, o locuinţă medievală de tip bordei. Complexul, surprins parţial în secţiune, s-a conturat la -2,2 m şi a fost adâncit până la -2,6 m. Nu au fost observate urme ale suprastructurii, unica amenajare interioară fiind o vatră de foc de mici dimensiuni, acoperită cu un strat gros de cenuşă, utilizată însă pentru scurt timp, după cum sugerează stratul de arsură. Din săpătură a fost recuperată o importantă cantitate de ceramică. Dintre piesele deosebite enumerăm: un inel de bronz sigilar (?), care are pe chaton o floare de crin, un pumnal cu vârful rupt şi plăsele de os ornamentate şi o mică piesă componentă a unei armuri. Pe fundul bordeiului a fost descoperit scheletul unui câine de talie mare. Având în vedere o serie de analogii pentru aceste piese, ca şi pentru ceramica recuperată, complexul poate fi datat, în opinia noastră, la sfârşitul secolului al XIII-lea sau la începutul secolului XIV. Cu excepţia complexului medieval, S. VIII şi S. IX au relevat aceeaşi stratigrafie ca şi restul secţiunilor: strat cu materiale sporadice de tip Coţofeni, strat cu două nivele de locuire aparţinând bronzului timpuriu (grupul Şoimuş), strat cu materiale izolate aparţinând bronzului mijlociu (cultura Wietenberg) şi cu puţine urme dacice, strat de dărâmătură medieval târziu. În S. I / 1997, situată tot în exteriorul zidurilor medievale a fost surprinsă o situaţie puţin diferită. Astfel, la -2,8 m a fost dezvelită o mică parte dintr-o amenajare de pietriş care se desfăşura pe o lungime de patru metri pe peretele sud-estic al secţiunii. Condiţiile din teren nu au permis amplasarea unei casete care să confirme dacă este vorba despre o locuinţă sau un alt tip de amenajare. În stratul suprapus şi pe amenajarea de pietriş au fost descoperite fragmente ceramice decorate cu striuri şi impresiuni textile (Besenstrich şi Textilmuster). Stratul de pietriş suprapunea nivelul aparţinând grupului cultural Şoimuş. Sub acest nivel au apărut, izolat, fragmente ceramice de tip Coţofeni. Campania desfăşurată în perioada 7 - 25 august 2000 a constat în săparea unei secţiuni (S. X - 4,7 x 2 m) în zona de SV a suprafeţei degajate, în apropierea locuinţei L. 2 descoperită în 1998. La adâncimea de -3,2 m a fost surprinsă o mică parte din podina locuinţei şi a fost recuperată o mare cantitate de ceramică. Având în vedere rezultatele obţinute considerăm necesară continuarea cercetărilor.