Dealu Mare | Comuna: Vălişoara | Judeţ: Hunedoara | Punct: Ruşti | Anul: 2004
CC BY-SA 4.0 Lista Ilustrațiilor - 4
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Rişcuţa | Nicolae-Cătălin | responsabil | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Andrei | Ştefan | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Straja | Petronela | participant | Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia |
| Dumbravă | Simona | participant | Universitatea "Valahia", Târgovişte |
| Dumitru | Florin Cosmin | participant | Universitatea "Valahia", Târgovişte |
| Fuioagă | Alexandru | participant | Universitatea "Valahia", Târgovişte |
| Niţă-Bălăşescu | Loredana-Cristina | participant | Universitatea "Valahia", Târgovişte |
Raport:
Campania arheologică din anul 2004 a marcat debutul unui proiect intitulat: Cercetarea sistematică a locuirii preistorice din hotarul localităţii Dealu Mare (com. Vălişoara, jud. Hunedoara), punctul "Ruşti". Proiectul face parte dintr-un program mai larg care vizează cercetarea locuirilor preistorice în carsturile din sud-vestul Transilvaniei. Săpătura arheologică de la Dealu Mare – "Ruşti" s-a desfăşurat în colaborare cu specialişti şi studenţi ai Facultăţii de Ştiinţe a UV Târgovişte, în cadrul protocolului existent între cele două instituţii.
Situl se află pe o clippă de calcar proeminentă ce domină împrejurimile. Suprafaţa sa este utilizată ca teren de păşunat şi se găseşte în bună stare din punct de vedere arheologic. Cu toate acestea, eroziunea datorată apelor pluviale şi factorilor eolieni, precum şi păşunatul excesiv ar putea conduce la deteriorarea stării de conservare a sitului în perioada următoare.
Situl arheologic de la Dealul Mare "Ruşti" a fost descoperit în anul 1998, în urma unor cercetări de teren efecutate în hotarul comunei Vălişoara (jud. Hunedoara). Cu acest prilej a fost colectată, de la suprafaţa solului, o mare cantitate de material arheologic, în special ceramică, dar şi obiecte de piatră. Ceramica recuperată aparţine etapei finale a culturii Coţofeni de la sfârşitul perioadei de tranziţie spre epoca bronzului şi grupului cultural Şoimuş, datat în bronzul timpuriu. Cercetările de teren realizate de-a lungul mai multor ani indicau existenţa unei locuiri succesive pe parcursul unei perioade mai îndelungate, păstrată în bune condiţii stratigrafice.
Situl de la Dealu Mare – "Ruşti" are o importanţă deosebită datorită faptului că prezintă o situaţie stratigrafică nederanjată, rezultată în urma locuirii succesive pe parcursul a două perioade istorice. Drept urmare, există posibilitatea prelevării unui material arheologic de referinţă
Obiectivul campaniei arheologice din acest an a fost verificarea situaţiei stratigrafice a sitului.
Pentru evaluarea potenţialului arheologic al sitului a fost trasată o unitate de săpătură de 20x2 m, orientată N-S, urmărindu-se secţionarea terasărilor antropice vizibile. Secţiunea a fost împărţită în carouri de 1x2 m, numerotarea începând de la S spre N. Metoda de cercetare a fost una distructivă prin realizarea unei săpături manuale. Săpătura arheologică s-a efectuat doar cu şpaclul, pe nivele de 0,03-0,05 m pentru a se putea realiza o stratigrafiere orizontală şi verticală cât mai riguroasă a suprafeţei cercetate.
Stratigrafia relevată este următoarea:
-0–0,1 m – strat vegetal actual;
-0,1–0,3 m – strat de cultură de culoare neagră, cu aspect măzăros, care conţine materiale arheologice specifice grupului cultural Şoimuş;
-0,3–0,4–0,45 m – strat de cultură de culoare negru-cenuşiu, care conţine materiale arheologice tipice pentru cultura Coţofeni;
-0,45 – stânca nativă de calcar.
În carourile 18-20 stânca nativă a fost foarte aproape de suprafaţă, la -0,2 m. Densitatea cea mai mare de material arheologic a fost consemnată între -0,1 şi -0,3 m, artefactele fiind răspândite relativ uniform pe întreaga suprafaţă a secţiunii. Totuşi, s-a observat existenţa unor aglomerări de materiale care, nu întâmplător, corespundeau teraselor vizibile la suprafaţa solului. Această situaţie arheologică a fost consemnată în carourile 1-3, 8-11 şi 16-18. În aceste zone au fost descoperite bucăţi de cărbune şi lemn, o mare cantitate de chirpici cu urme de nuiele, resturi de podină făţuită, fragmente de râşniţe şi o mare cantitate de material ceramic. Toate acestea dovedesc existenţa unor structuri de locuire distruse probabil prin incendiere.
Nivelul aparţinând grupului cultural Şoimuş suprapune un altul care conţine materiale tipice fazei a III-a a culturii Coţofeni. Acest nivel nu este continuu, ci apare mai ales în gropile şi alveolările stâncii native de calcar. Putem presupune că locuirea din bronzul timpuriu a fost organizată după o nivelare a zonei, ceea ce a avut drept rezultat distrugerea unei părţi din stratul arheologic anterior.
Materialul arheologic prelevat constă, în cea mai mare parte, din ceramică. Remarcăm faptul că ceramica este în stare fragmentară, neexistând nici un vas întregibil. În ceea ce priveşte ceramica grupului Şoimuş, din bronzul timpuriu, formele vaselor se încadrează în tipologia ceramicii acestei manifestări culturale. Fragmentele descoperite aparţin unor străchini, castroane, ceşti, căni, boluri, amfore, vase cu corpul bombat, vase sac.
Elementele de decor sunt relativ puţine, ele repetându-se însă în diverse combinaţii. Pentru ornamentare au fost folosite două procedee principale: decorul în relief şi prin adâncire. Decorul în relief constă în: brâuri simple, crestate sau alveolate, dispuse în diverse combinaţii, proeminenţe simple sau alveolate, alungite, plasate sub margine sau pe curbura maximă a vaselor, etc. Decorul realizat prin adâncire include crestături ce decorează fie brâurile, fie buza unor vase, impresiuni sub formă de alveole pe brâuri, impresiuni circulare dispuse în şiruri pe peretele vaselor etc.
Aşadar, ceramica grupul cultural Şoimuş poate fi caracterizată prin câteva elemente definitorii. Dintre acestea enumerăm: îngroşarea marginii vaselor sub formă de "manşetă", folosirea frecventă a brâurilor orizontale şi verticale în diferite combinaţii, existenţa proeminenţelor alungite simple sau alveolate gen "creastă de cocoş". Cel mai important element este însă procedeul de lăţire a marginii sub formă de T. Acest mod de profilare a buzei vaselor este specific grupului Şoimuş.
Toate aceste elemente sunt documentate şi în alte manifestări culturale ale perioadei de tranziţie sau în bronzul timpuriu, dar asocierea lor pe forme ceramice specifice este ilustrativă pentru grupul Şoimuş.
În afară de ceramică au mai fost recuperate şi alte artefacte. Astfel, în privinţa inventarului litic, se poate spune că acesta nu este prea numeros. Din categoria uneltelor de piatră cioplită notăm doar un vârf de săgeată din opal. Cu toate acestea, materia primă nu lipseşte, fiind descoperite nuclee şi aşchii de opal, calcedonie, dar mai ales cuarţit.
Dintre celelalte categorii de obiecte mai amintim doar descoperirea unei fusaiole.
Ceramica aparţinând culturii Coţofeni este puţin numeroasă şi constă în fragmente de vase de mici dimensiuni, decorate prin tehnica împunsăturilor succesive specifică fazei a III-a a acestei manifestări culturale.
Materialele depozitate la Deva au fost inventariate şi vor fi restaurate, desenate şi valorificate prin publicare. Arhiva sitului se păstrează la MCDR Deva.
Manifestările etapei finale a culturii Coţofeni sunt relativ bine cunoscute, dar evoluţia grupului Şoimuş este departe de a fi lămurită. Locuiri asemănătoare au mai fost descoperite în această regiune, dar nici una nu a făcut obiectul unei cercetări arheologice de amploare, în majoritatea cazurilor fiind vorba despre mici sondaje stratigrafice. Mai mult decât atât, majoritatea siturilor de acest tip se păstrează în condiţii precare, terenul accidentat şi rata mare de eroziune a solului ducând la amestecul materialelor arheologice.
Drept urmare, prin cantitatea de ceramică recuperată şi prin suprafaţa sa, locuirea de la Delul Mare pare a fi una dintre aşezările principale ale acestor manifestări culturale. Pantele line ale înălţimii pe care este amplasat situl, sugerează păstrarea sedimentului arheologic în bune condiţii stratigrafice. Situaţia din teren este favorabilă pentru realizarea unei cercetări arheologice cu bune rezultate. O astfel de cercetare se impune pentru lămurirea unor aspecte de ordin cultural şi cronologic privind evoluţia grupului Şoimuş.
Situl arheologic de la Dealu Mare - Ruşti facilitează cercetarea interacţiunii omului preistoric cu mediul prin studierea modului de organizare a habitatului preistoric pe mici terase create artificial pentru realizarea unor "cuiburi de locuire", precum şi formele economiei de subzistenţă (în special păstoritul) utilizate în epocă. De asemenea, coroborarea constatărilor din acest sit cu rezultatele obţinute în aşezări asemănătoare cercetate în cadrul unor proiecte aflate în desfăşurare la MNUAI, la UBB Cluj şi Univ. Alba Iulia ar putea conduce la stabilirea unor raporturi culturale şi cronologice între manifestările culturale din spaţiul intracarpatic.
În concluzie, considerăm utilă continuarea cercetării arheologice a locuirii preistorice de la Dealu Mare - Ruşti.