.

Cronica Cercetărilor Arheologice
Raport preliminar de cercetare arheologică

Acasă Despre Lista Completă

Cumpărătura | Comuna: Bosanci | Judeţ: Suceava | Punct: satul medieval Nemirceni | Anul: 2001

Descriere:
Anul cercetarii:
2001
Perioade:
Evul Mediu;
Epoci:
Evul Mediu;
Categorie:
Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire;
Cod RAN:
| 147152.01 |
Județ:
Suceava
Unitate administrativă:
Bosanci
Localitate:
Cumpărătura
Punct:
satul medieval Nemirceni
Localizare:
| 147152.01 |
Lista Ilustrațiilor - 12
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Instituții și
Persoane implicate:
Nume Prenume Rol Instituție
Hău Florin participant Muzeul Bucovinei, Suceava
Mareş Ion participant Muzeul Bucovinei, Suceava
Raport:
Cu prilejul unor cercetări de suprafaţă efectuate în anii anteriori, au fost identificate în teren, urmele unei aşezări medievale datând din sec. XIV - XVIII, care s-a dovedit a fi, după studierea probelor documentare, satul între timp dispărut, Nemirceni1. Aşezarea a fost întemeiată în a doua jumătate a sec. al XIV-lea2, având la originea denumirii sale, antroponimul Nemirca (Ciortorischi), de fapt numele unui înalt demnitar din Sfatul domnesc al Moldovei, care apare menţionat între anii 1431 şi 1439, în timpul domniilor lui Alexandru cel Bun şi a fiilor acestuia Iliaş şi Ştefan3. Situl de la Nemirceni4 se află la cca. 11 km S de oraşul Suceava, în aria bazinului superior al pârâului Şomuzul Mic, pe malul drept al iazului contemporan Nimerceni5, al cărui baraj de arocament a fost amenajat pe la mijlocul sec. trecut. Până la drumul naţional DN2 (Siret - Bucureşti), actualmente drumul european E 85, sunt în linie dreaptă cca. 1,72 km spre V, în vreme ce coordonatele geografice ale acestui monument necunoscut sunt: 47°33’22" latitudine nordică şi 26°17’31" longitudine estică. Autorii perieghezelor6 au cules atât de la faţa locului cât şi din referinţele documentare, suficiente date pentru a bănui cu temei că, la Nemirceni au existat, o curte boierească - vag identificată în teren, o biserică de piatră cu necropola aferentă şi mai multe locuinţe datând din sec. XIV-XVIII. De altfel, ruinele bisericii, ascunse sub masa de dărâmături a unei movile de plan elipsoidal, erau şi au rămas bine individualizate faţă de orizontala terenului înconjurător, dominând cota de referinţă a acestuia cu o înălţime de cca. 2 m7. În anul 2001, beneficiind de sprijinul financiar al Ministerului Culturii - Serviciul Arheologie, Muzeul Naţional al Bucovinei, a iniţiat o campanie sistematică de cercetări arheologice, stabilindu-şi obiectivele unui program mai amplu, care urma doar să debuteze cu cercetările de la Nemirceni. Este vorba despre reluarea cercetărilor sistematice asupra siturilor rurale de vârstă medievală din nordul Moldovei, în contextul în care aceste preocupări fuseseră întrerupte (cu rare excepţii8), mai bine de douăzeci de ani9. Obiectivul esenţial al acestui program a fost şi a rămas, culegerea cât mai multor date referitoare la planimetria, stratigrafia/cronologia şi întreaga complexitate de factură arheologică a aşezărilor rural-­medievale reperate în Bucovina, ştiut fiind faptul că, despre aşezările de acest fel, există date documentare insuficient de concrete, astfel încât să-i fie garantată cercetătorului, formularea cu succes a unor aprecieri mai ample în definirea caracteristicilor particulare (mai ales!), ale habitatului rural-medieval circumscris ariei teritoriului est-carpatic, pentru perioada sec. XIV - XVII10. Până la data redactării unui nou studiu de sinteză dedicat aspectelor fundamentale ale civilizaţiei medieval-rurale româneşti din aria teritoriului est-carpatic11, vor fi necesare ample cercetări sistematice care să determine epuizarea cantitativă a vetrelor majorităţii aşezărilor medievale reperate, încadrabile din punct de vedere cronologic în perioada care şi aici interesează12. O monografie arheologică de sit medieval-rural, având ca obiect studiul aprofundat al tuturor aspectelor care pot fi "sustrase" unei realităţi atât de sumar descrise în sursele de informaţii documentare şi narative de epocă, nu a văzut încă lumina tiparului, pentru o aşezare din nordul Moldovei13, astfel încât, autorii prezentului raport speră ca până la finele anului 2005, să poată concretiza cercetarea exhaustivă a sitului de la Nemirceni şi cu acest rezultat14. Debutul cercetărilor sistematice de la Nemirceni a fost aşadar premers de o destul de amplă fază iniţială de documentare, la capătul căreia, echipa angajată în coordonarea şi efectuarea săpăturilor, dispunea de o serie de date concrete, între care şi menţiunea expresă a unui document datând din 24 decembrie 1730, despre "biserica de piatră şi cu temelie şi pivniţă de piatră"15 de la Nemirceni, încă existând (nedărâmată!!) atunci, biserică pe care, ilustrul prelat - mitropolitul Gheorghie, o cumpărase de la unii urmaşi ai familiei boierilor Şeptilici şi o dăruise Mitropoliei de la Suceava. În teren, nu s-a putut determina cu exactitate poziţia ruinelor bisericii, astfel încât, deschiderea secţiunii S. I/2001, a dus doar la concluzia că latura de V a monumentului trebuie căutată la cca. 1/1,5 m alături, spre E. Abia deschiderea casetei C 1/2001, încă în faza de debut a cercetărilor, a determinat surprinderea în plan a colţului de SV al bisericii, într-o poziţie nu tocmai perpendiculară faţă de orientarea casetei, cum s-ar fi dorit16. Una dintre primele observaţii care s-au cules la faţa locului, ţine de constatarea că nici unul dintre mormintele cercetate, nu era secţionat de şanţul fundaţiilor monumentului, situaţie care şi în etapele ulterioare ale cercetării avea să rămână neschimbată. Dintre cele 31 de morminte investigate, doar două au oferit membrilor echipei şansa de a găsi indicii cronologice mai clare - este vorba despre cele două monede culese (în context) din mormintele M 29 şi M 30 datând - cea dintâi - din 1562 şi cea de a doua din anul 1601 (a se vedea planul general). În apropierea monumentului, mai precis la câţiva metri spre SV de acesta, au fost cercetate cele două pietre de mormânt datând de pe la începutul sec. XVII, a căror provenienţă este cu certitudine din interiorul bisericii, poziţia secundară actuală în care au fost găsite explicându-se prin faptul că, pe la începutul anilor '60 aici au avut loc o serie de "îmbunătăţiri funciare" vizând "recuperarea" pentru agricultură a suprafeţei de teren ocupată de ruinele bisericii. Nivelarea terenului s-a făcut cu un buldozer, masa de ruine fiind serios afectată de aceste lucrări, în sensul îngrămădirii acestora sub forma unei movile cu înălţimea de cca. 2 m. În vârful acesteia, s-a descoperit cea de a treia piatră de mormânt, confecţionată dintr-un bloc de gresie nisipoasă ceva mai slab cimentat, ceea ce explică gradul ei de alterare mai ridicat în timp şi determină actualmente citirea cu destul de mare greutate a textului din jurul câmpului decorat. Trebuie reţinut şi faptul că, cea de a doua piatră de mormânt existentă în apropierea ruinelor bisericii, a fost ruptă în două, fragmentul de jos al acesteia fiind totodată, parţial mutilat17. Obiectivul cercetărilor din această campanie fiind momentan numai acela al identificării în teren a planului bisericii, nu s-au făcut investigaţii în zona perimetrului interior al monumentului, arie din care, bănuim că provin pietrele de mormânt. S-a cercetat atent doar o mică suprafaţă aparţinând interiorului bisericii, anume aceea existentă în colţul nord-estic al absidei laterale de pe latura de S a complexului, ocazie cu care s-a putut constata faptul că biserica a avut două nivele de călcare succesive, distinct constatate prin existenţa a tot atâtea amenajări ale unei podine de lut. Prima, amenajată probabil cu lutul galben-purtat scos din şanţurile de fundare ale complexului la data construirii sale, şi a doua, amenajată ceva mai târziu, tot din lut galben-purtat, stratigrafic surprinsă imediat deasupra dungii de culoare cenuşie închisă, care marchează acumularea depunerilor de la acest nivel, până la data amenajării acestei (a doua) podiri18. Autorii prezentului raport consideră că, la capătul lucrărilor desfăşurate pe parcursul campaniei de cercetări sistematice din anul 2001, au reuşit să culeagă informaţii suficient de interesante despre planimetria bisericii de la Nemirceni, astfel încât să o poată alătura, seriei monumentelor de acest fel din nordul Moldovei, care alcătuiesc categoria bisericilor de plan triconc - simplu, edificate în intervalul cronologic datând de pe la sfârşitul sec. XIV şi începutul sec. XV19. În momentul de faţă, lipsind date stratigrafice concludente referitoare la nivelul de construcţie al monumentului, s-a putut deduce doar faptul că, din (acelaşi) punct de vedere planimetric, există apropieri notabile, între biserica de la Nemirceni şi bisericile vechilor mănăstiri de la Humor20 şi Vatra Moldoviţei21, judeţul Suceava, chiar dacă aceasta din urmă, prezintă un plan ceva mai evoluat22. Important rămâne ca atare şi faptul că, planul bisericii de la Nemirceni, care nu are pronaos, pare a fi din acest unghi de vedere, similar cu acela al vechii biserici a Mănăstirii Humorului şi că, mai mult decât notabil din punctul nostru de vedere, absidele complexului de la Nemirceni, prezintă aceeaşi particularitate cu acelea de la Moldoviţa, fiind semicirculare în interior şi poligonale în exterior. Din punct de vedere structural, cele mai expresive apropieri s-ar impune între biserica de la Vatra Moldoviţei şi aceea de la Nemirceni, dacă - mai întâi - s-ar face abstracţie de prezenţa pronaosului de acolo şi - mai apoi - s-ar lua în calcul grosimea asemănătoare a zidurilor absidei altarului, şi inclusiv, forma amintită a tuturor absidelor, specifică ambelor monumente23. Reiese, fie şi din aceste sumare constatări24, faptul destul de evident după opinia noastră, cum că cele trei monumente sunt "înrudite'' din punct de vedere structural şi morfo-planimetric, în principiu, biserica de la Nemirceni, purtând până la această dată, semnele apartenenţei sale previzibile, la faza incipientă a cristalizării planului triconc-simplu pentru monumentele ecleziale de piatră din nordul Moldovei25, în versiunea - sperăm noi a o demonstra - a bisericilor de curte datând şi acestea din perioada începuturilor evului mediu românesc (statal !) de la răsărit de Carpaţi26.
Note:

1.
1. Florin Hau, Ion Mares, Ruinele unui monument istoric necunoscut: biserica satului (disparut) Nemirceni, în: "Suceava", anuarul Muzeului National al Bucovinei, nr. XXII - XXIII/1995 - 1996, p. 326 - 337.

2. Dupa încadrarea cronologica a materialului ceramic recoltat la fata locului.

3. DOCUMENTA ROMANIAE HISTORICA, serie A, Moldova, vol I, documentele cu numarul: 103, 152. 184, 192, 194 si 197 (vezi si Al. Gonta, Documente privind istoria României, A, Moldova. Indicele numelor de persoane, ed. I. Caprosu, Bucuresti 1995, p. 507, Nemirca (Ciortorischi).

4. Existent în aria administrativa a comunei Bosanci, satul Cumparatura, judetul Suceava

5. Hidronim care pastreaza aproape nealterata forma toponimului initial, mentionat documentar pentru prima data în dreptul anului 1586 (Suceava. File de istorie. Documente privitoare la istoria orasului (1388 - 1918), coordonator de editie I. Caprosu, vol. I, Bucuresti 1989, p. 198, documentul cu numarul 75).

6. vezi supra n. 1

7. Au atras atentia în sit, mai ales cele trei pietre de mormânt, datând din prima jumatate a sec. XVII descoperite în pozitie neîndoielnic secundara, daca se are în vedere si faptul ca, pe la sfârsitul anilor '60 ai sec. trecut, s-a umblat în aria necropolei cu buldozerul, pentru Iucrari de ameliorare agro-tehnica.

8. Lia si Adrian Batrâna, Resedinta feudala de la Netezi (jud. Neamt), SCIVA, 1985, tom 36, nr. 4, p. 297 - 315.

9. Cel putin din punct de vedere cronologic, în anul 1980, vedea lumina tiparului la Suceava, un studiu cu accentuat caracter programatic, semnat de Mircea D. Matei (Observatii privind cercetarea satului medieval din bazinele Moldovei si Somuzului Mare, în: anuarul "Suceava" al Muzeului judetean, nr. VI-VII, p. 129-138; în context, ramâne important si studiul aceluiasi reputat autor, intitulat Observatii în legatura cu raporturile economice dintre orasele medievale si satele situate în împrejurimile acestora (Realitati din Tara Româneasca si Moldova), SCIVA, 1978, tom 29, nr. 3, p. 365-385), care fundamenta pentru prima oara, o serie de incitante directii ale cercetarii arheologice-­sistematice, asupra habitatului medieval-rural din nordul Moldovei, stabilind si argumentând obiective dintre cele mai interesante, fara ca ulterior, o asemenea preocupare sa fi determinat si o extindere controlata si coordonata a cercetarilor în teren, cu acest sens.

10. Doua lucrari aparute în acelasi an, ramase pâna astazi unicat în materie (Mircea D. Matei, Emil I. Emandi, Oct. Monoranu, Cercetari arheologice privind habitatul medieval rural din bazinul superior al Somuzului Mare si al Moldovei (sec. XIV-XVII), Suceava, 1982, si Mircea D. Matei, Emil I. Emandi, Habitatul medieval rural din valea Moldovei si din bazinul Somuzului Mare (sec. XI-XVII), Ed. Acad., Bucuresti 1982), trateaza cu maximum de eficienta, obiectul relativ restrâns din punct de vedere cantitativ, al unor cercetari sistematice cu rezultate mai mult decât notabile, dar ne-epuizate din conditii obiective, efectuate asupra siturilor medieval-rurale de la Berchisesti, Liteni, Zaharesti si Tulova (Vornicenii Mari), judetul Suceava. Importanta exceptionala a acestor lucrari, remarcata la vremea ei, prin cucerirea de catre editia bucuresteana a premiului Academiei Române, consta în faptul usor de demonstrat ca, atât suportul metodologic cât si acela al manierei de abordare strict tehnica a problematicii arheologice a studierii habitatului medieval rural, au fost rezolvate, înca de pe atunci, în cele mai multe privinte.

11. A carui problematica sa fie extinsa dincolo de rezultatele concretizate pâna la aceasta data (cf. Mircea D. Matei. op. cit, Buc. 1982, Ed. Academiei).

12. Este de asteptat ca, în scurt timp, elementele metodologice ale acestor cercetari, sa se cristalizeze în forma reluata si completata cu noi obiective de cercetare a metodologiilor deja existente, a caror laborioasa consistenta nu va trebui sa faca abstractie de aspectele "minore'' ale problematicii cum sunt: topografierea exacta a tuturor datelor planimetrice descoperite în sit; prelevarea si interpretarea interdisciplinara a tuturor probelor de santier care pot oferi informatii despre totalitatea materialelor folosite în epoca pentru amenajarea locuintelor, curtilor boieresti, bisericilor si/sau a constructiilor anexe, a instalatiilor de încalzit, etc.

13. Ramân si cu acest prilej de remarcat eforturile "de o viata'' ale cercetatorului Ioan Mitrea de la Muzeul "Iulian Antonescu" din Bacau, ale carui insistente staruinte au determinat aparitia celei mai recente monografii arheologice de sit rural (prefeudal) din Moldova, la capatul quasi - epuizarii cercetarilor din statiunea Davideni, jud. Neamt, pentru intervalul cronologic al sec. V-VIII, din întinderea primului mileniu crestin. (Ioan Mitrea, Asezarea de la Davideni din sec. V-VIII. Comunitati satesti la E de Carpati în epoca migratiilor, Piatra Neamt, 2001).

14. Din punct de vedere metodologic, exista suficiente modele anterioare în domeniu, chiar daca problematica la care trimitem aici este sensibil mai vasta decât s-ar cere: N. Constantinescu, Coconi - un sat din Câmpia Româna în epoca lui Mircea cel Batrân, Bucuresti, 1972; E. Neamtu, V. Neamtu, S. Cheptea, Orasul medieval Baia în sec. XIV-XVII, Iasi, 1980; Mircea D. Matei, op cit, Bucuresti, Ed. Acad. 1982; Dan Gh. Teodor, Civilizatia romanica la E de Carpati în sec. V-VII e. n. Asezarea de la Botosana-Suceava, Bucuresti, 1984; idem, Continuitatea populatiei autohtone la E de Carpati în sec. VI-XI e. n. Asezarile din sec. VI-XI de la Dodesti-Vaslui, Iasi, 1984; V. Neamtu, Istoria orasului medieval Baia, Iasi, 1997; M. D. Matei, Geneza si evolutie urbana în Moldova si Tara Româneasca pâna în secolul al XVII-lea, Iasi, 1997; R. POPA, Tara Maramuresului în sec. al XIV-lea, Bucuresti, 1997; I. Mitrea, Asezarea din sec. VI-IX de la Izvoarele-Bahna - realitati arheologice si concluzii istorice, Piatra Neamt, 1998; idem, Asezarea de la Davideni din sec. V-VIII. Comunitati satesti la E de Carpati în epoca migratiilor, Piatra Neamt, 2001, etc.

15. C-tin Erbiceanu, Istoria Mitropoliei Moldovei si Sucevei si a Catedralei mitropolitane din lasi, Bucuresti, 1888, p. 12. doc. nr. XV ("1730. Daruiri facute Mitropoliei de catre Gheorghie Mitropolitul Moldovei.").

16. Biserica a fost orientata cu cca. 15° deviatie SE fata de axul cardinal V - E, identificat în functie de coordonatele reperului nord-topografic al locului.

17. O situatie asemanatoare o prezinta si o piatra de mormânt careia îi lipseste o importanta portiune din text si din decor.

18. Intereseaza aici si faptul ca, imediat peste fata superioara a acestei podiri cu lut galben-purtat, se afla resturi de moloz si fragmente mari de piatra dislocata, provenind de la un nivel de demolare, momentan nedatat (exista asadar si posibilitatea ca, din punct de vedere cronologic, sa avem de a face cu un nivel de demolare anterior celui mentionat cu ocazia descrierii lucrarilor de razuire mecanica, petrecute la începutul anilor '60).

19. Situatia stratigrafica cercetata în teren, a oferit din pacate numai constatari sumare si momentan neconcludente despre nivelul de constructie al bisericii, din pricina faptului ca, atât în sectorul S, (casetele C1, C4, C6) cât si în sectorul V (casetele C2 si caroul C3/S1) lucrarile de razuire mecanica severa deja citate, au afectat foarte grav omogenitatea fireasca din punct de vedere cronologic a acumularilor în aceasta zona (a se vedea profilul casetei C6-V).

20. Cercetata în anul 1967 - Elena Busuioc si Gh. I. Cantacuzino, Date arheologice asupra vechii manastiri a Humorului, SCIV, tom 20, nr. 1, 1969, p. 67-83.

21. Gh. I. Cantacuzino, Vechea manastire a Moldovitei în lumina cercetarilor arheologice, în: Buletinul monumentelor istorice, nr. 3, 1971, p. 80-85.

22. Este vorba despre faptul ca, biserica vechii manastiri a Moldovitei, pentru prima etapa a edificarii sale, anume aceea datata de descoperitorul ei la începutul sec. XV (cf. Gh. I. Cantacuzino, op. cit, p. 82), prezinta particularitatea unui plan de tip pronaos - naos - altar, spre deosebire de planul bisericii vechi a Manastirii Humorului, (prima faza), edificata pe un plan de tip naos-altar, cu absidele semicirculare atât la interior cât si la exterior.

23. O observatie atenta asupra acelorasi parametri planimetrici între cele doua monumente, trimite la constatarea unei grosimi apreciabile a zidului de incinta-V apartinând bisericii de la Nemirceni, comparabila pâna la similitudine cu situatia vizibila în aceeasi pozitie de la Humor = cca. 1,8 m.

24. În mod obiectiv determinate de stadiul înca incomplet al cercetarilor de la Nemirceni

25. O bibliografie restrânsa, dar concisa în acest domeniu, se cere parcursa prin consultarea a cel putin urmatoarelor titluri: N. Iorga, G. Bals, Histoire de l'art roumain ancien, Paris, 1922; V. Vatasianu, Istoria artei feudale în tarile române, Bucuresti 1959; Gr. Ionescu, Istoria arhitecturii în România, 1963; Ch. Delvoye, L'art byzantin, Paris 1967; R. Theodorescu, Quelques remarques sur le role des villes et des monastères dans la civilisation valaque du XlVe siècle, în Actes du IIe Congrès des études du Sud-Est européen, Atena 1970; M. A. Musicescu, Relations artistiques entre Byzance et les pays roumains (VIe - XIVe siècles). Etat actuel de la recherche, în XIVe Congrès international des études byzantines. Bucarest 6-12 septembre 1971. Rapports IV, Bucuresti 1971; R. Theodorescu, Despre planul triconc în arhitectura timpurie a sud-estului european, în Studii si cercetari de istoria artei, seria arta plastica, tom 20, 1973, nr. 2 si mai recent, Cr. Moisescu, Interferente si sinteze stilistice la începuturile arhitecturii ecleziale moldovenesti (sec. XIV - XV, în Ars Transilvaniae, III, 1993, p. 5-40.

26. Semnalate în teritoriu mai sunt câteva asemenea situri, la Arbore (cca. 55 m S de biserica cu hramul Taierea capului Sf. loan Botezatorul (1502), Balinesti (1499), Volovatul vechi (sf. sec. al XIV-lea), Todiresti (sec. al XV-lea), Badeuti-Milisauti (sf. sec. XIV), daca e sa ne referim doar la cele stiute pentru jumatatea de N a teritoriului judetului Suceava. (singura cercetare sistematica efectuata pe un sit de o asemenea factura, anume aceea din anul 1981 - 1983, cf. M. D. Matei, E. I. Emandi, O ctitorie din secolul al XIV-lea a vornicului Oana de la Tulova, în: Studii si cercetari de istoria artei, Seria arta plastica, tom. 32, p. 3-13, Bucuresti, 1985, a ramas incompleta din motive obiective).