Cucuieţi | Comuna: Solonţ | Judeţ: Bacău | Punct: Slatina Veche | Anul: 2003
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2003
Perioade:
Preistorie; Protoistorie; Perioada modernă;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului; La Tène; Perioada modernă;
Categorie:
Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire;
Cod RAN:
| 25503.01 |
Județ:
Bacău
Unitate administrativă:
Solonţ
Localitate:
Cucuieţi
Punct:
Slatina Veche
Localizare:
| 25503.01 |
Lista Ilustrațiilor - 3
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Dumitroaia | Gheorghe | participant | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
| Munteanu | Elena Roxana | participant | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
| Nicola | Dorin Ciprian | participant | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
| Preoteasa | Constantin | participant | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
| Monah | Dan | participant | Institutul de Arheologie, Iaşi |
Raport:
Punctul arheologic "Slatina Veche" a ajuns în atenţia noastă în urma unei semnalări venite de la inginerul Vladimir Ştefănescu din Moineşti. Este situat în apropierea cătunului Pădurăreni, pe teritoriul satului Cucuieţi, lângă un izvor cu apă sărată de pe dealul Pădurăreni. Micro-regiunea se prezintă sub forma unui amfiteatru natural, deschis spre E, delimitat la N şi V de Dealul Osoi, iar la S de Dealul Argintăriei.
Fântâna de slatină se află într-o mică vale, afectată parţial de alunecări de teren şi de transformarea unor porţiuni în mlaştină în jurul izvoarelor unor surse de apă semi-permanente. Cu prilejul perieghezei efectuate în 2002 din apropierea fântânii amenajate pentru izvorul de apă sărată s-au cules materiale ceramice, care dovedeau prezenţa aici a unor comunităţi străvechi. Depunerea antropică propriu-zisă, acumulată în timp îndelungat, ca urmare a activităţilor de obţinere a sării din saramură, se află la 15 m S faţă de fântână şi constă în două movile, de dimensiuni relativ mici şi formă ovală, aflate una în continuarea celeilalte, orientate E - V şi coborând spre E (diferenţa de nivel dintre baza primei movile şi punctul cel mai înalt al celei de-a doua este de 6,30 m).
Săpăturile întreprinse în vara anului 2003 au constat în secţionarea longitudinală a sectorului neafectat de alunecările de teren, eroziuni şi intervenţiile antropice lângă izvorul de terasă. Secţiunea I, de 14 x 2 m a fost trasată pe "movila" mai apropiată de fântână, iar secţiunea II, de 7 x 2 m, având aceeaşi orientare pe direcţia E - V ca şi prima, a fost trasată ceva mai sus la cca. 5 m de aceasta, profilul său sudic fiind pe direcţia profilului de N al primului şanţ.
Partea superioară a depunerii din prima movilă se datorează alunecărilor pantei de-a lungul timpului. S. II oferă o situaţie mai clară, panta fiind în această porţiune mai puţin accentuată şi nivelurile mergând relativ drept. S-a constatat că:
- stratul vegetal, de culoare brun-cafenie, are consistenţă prăfoasă şi o grosime de 0,05-0,15 m, conţinând o cantitate însemnată de ceramică fragmentară, preistorică şi modernă;
- următorul strat, de aceeaşi culoare, conţine materiale arheologice amestecate din mai multe epoci (neo-eneolitic, epoca bronzului, a doua epocă a fierului, epoca modernă), reprezentând rezultatul alunecărilor pantei;
- între -0,10 m (în capătul de V) şi -0,30 m (spre E) în S. I şi la -1,20 m în S. II se observă un nivel de consistenţă mai dură, compus din straturi succesive de cenuşă şi pământ ars, de culoare neagră-maronie, conţinând fragmente ceramice din epoca bronzului – cultura Costişa-Komarovo;
- nivelul Costişa-Komarovo suprapune o depunere argiloasă, de culoare brun-cafenie, de consistenţă dură, aparţinând neo-eneoliticului – cultura Cucuteni, faza A;
- primul nivel de frecventare de la Slatina Veche, aflat imediat deasupra lutului galben, steril, de aceeaşi consistenţă ca şi nivelul Cucuteni, dar de culoare ceva mai galbenă, conţine materiale specifice culturii Precucuteni, faza III.
În S. IC 3-4 a fost surprins parţial, la -0,20 – -0,60 m, Complexul 1 – o structură de consistenţă dură, de formă neregulată (probabil ovală), constând în sol cafeniu cu fragmente de cărbune şi pigmenţi de arsură, înglobând şi o cantitate relativ mare de fragmente ceramice. Complexul urmează trama movilei şi coboară în pantă spre S şi spre E.
Principala categorie de vestigii descoperită în staţiunea de la Cucuieţi-Slatina Veche o constituie ceramica, extrem de fragmentară. Trebuie remarcat faptul că, deşi în al doilea nivel a fost identificată şi ceramică aparţinând epocii fierului (La Tene-ul geto-dacic) şi epocii moderne, nu există un nivel propriu-zis din nici una din aceste epoci. De asemenea, o analiză preliminară a ceramicii indică preponderenţa printre tipurile de vase a formelor largi şi a celor de dimensiuni medii.
Dintre tipurile de decor de pe ceramica aparţinând epocii bronzului menţionăm: triunghiurile cu câmpul haşurat, sau cu împunsături, trasate pe umărul vaselor; incizii orizontale, simple sau asociate cu împunsături, sau perforaţii pe gâtul unor vase tronconice; benzi incizate, încadrând şiruri de împunsături; incizii scurte, oblice, triunghiuri haşurate, benzi de incizii în zig-zag pe buza vaselor; şiruri de împunsături adânci, triunghiulare pe gâtul sau umărul vaselor; împunsături în "brăduţ" pe umărul vaselor sau pe torţi, asociate sau nu cu linii incizate; decor cu măturiţa; apucători plate, situate sub buza vaselor; brâie simple sau alveolate; butoni aplicaţi pe torţi.
Consistenţa şi modul de formare a depunerii arheologice aparţinând epocii bronzului, alături de tipurile de vase descoperite îşi găsesc cele mai apropiate analogii în staţiunea de la Lunca - "Poiana Slatinei". Este vorba, aşadar, de acelaşi tip de aşezare sezonieră, folosită pentru exploatarea resurselor naturale.
În perioada desfăşurării săpăturilor arheologice de la "Slatina Veche", au fost întreprinse şi unele cercetări de suprafaţă în apropierea altor fântâni de slatină, de la Pădurăreni - "Fântâna din sat", Solonţ - "Slatina Fundoaia" şi Sărata (jud. Bacău). Doar în preajma fântânii de slatină de la Pădurăreni-sat au mai fost identificate resturi arheologice care indică o folosire a acestei surse sărate într-o perioadă mai mare de timp.
Rezumat:
Situl este situat în apropierea cătunului Pădurăreni, pe teritoriul satului Cucuieţi, lângă un izvor cu apă sărată. Micro-regiunea se prezintă sub forma unui amfiteatru natural. Săpăturile întreprinse în vara anului 2003 au constat în secţionarea longitudinală a sectorului neafectat de alunecările de teren, eroziuni şi intervenţiile antropice lângă izvorul de terasă. Principala categorie de vestigii descoperite o constituie ceramica, extrem de fragmentară, aparţinând epocii fierului şi epocii moderne.