Crucea | Comuna: Lungani | Judeţ: Iași | Punct: Lutărie / Est de sat | Anul: 2021
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Titlu raportului:
Raportul de cercetare de la Crucea, com. Lungani, jud. Iași Punct: Lutărie / Est de sat
Anul cercetarii:
2021
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Epoca bronzului târziu;
Tipuri de sit:
Necropolă tumulară;
Cod RAN:
| 97740.01 |
Județ:
IAŞI
Unitate administrativă:
LUNGANI
Localitate:
CRUCEA
Punct:
Lutărie / Est de sat
Localizare:
| 97740.01 |
Lista Ilustrațiilor - 15
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Enea | Sergiu Constantin | participant | Liceul "Ion Neculce" Târgu Frumos |
| Tencariu | Felix Adrian | responsabil | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Asăndulesei | Andrei | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Brașoveanu | Casandra | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Brunchi | Radu | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Ciobanu | Maria Cristina | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Novac | Bogdan | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Bobe | Serina-Daniela | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Simalcsik | Angela | participant | Centrul de Cercetări Antropologice „Olga Necrasov” Iaşi |
| Agulnikov | Serghei | participant | Agenția Națională Arheologică, Rep. Moldova |
Raport:
Investigația de diagnostic arheologic s-a desfășurat în cadrul proiectului de cercetare științifică care are în vedere studierea multi- și interdisciplinară a necropolelor și monumentelor tumulare de la începuturile epocii bronzului est-carpatic, pentru completarea unor lacune cultural-cronologice între sfârșitul eneoliticului și Bronzul mijlociu. Sunt repertoriate și cartate siturile arheologice care prezintă aceste caracteristici (necropole și monumente tumulare singulare), cercetarea non-distructivă a celor mai multe, deoarece eforturile financiare sunt deosebite, și investigarea intruzivă, prin sondaje arheologice a complexelor afectate antropic.
În acest sens, pe lângă repertorierea, cartarea și precizarea distribuirii spațiale a tumulilor din zona comunei Lungani (jud. Iași) (fig. 1), situată în Câmpia Moldovei și la contactul cu Coasta (Cuesta Iașilor), pe partea dreaptă a Bahluiețului, pentru lămurirea încadrării cultural cronologice și a stării patrimoniului, sondajul arheologic a vizat tumulul T1 din punctul Lutărie, aflat la est de satul Crucea, din cadrul unității administrativ-teritoriale menționate. Este vorba de una dintre movilele afectate de intervențiile antropice istorice, așa-numitele „movile săpate” în izvoarele medievale[1], situată pe culmea sudică a Dealului Crucea (155 m), un interfluviu prelung, între pârâurile Sinești și Crucea, dominând împrejurimile (fig.2). Toponimul indică faptul că, la nord de movila T1, există o lutărie activă, transformată într-o groapă de gunoi (aprox 50 x 100 m), exploatare care a distrus, probabil, alți tumuli, ipoteză care pare susținută de posibila prezență a mai multor movile aplatizate, la sud de monumentul în cauză, care urmează să fie investigate geofizic. Tumulul T1 se observa bine în teren (fig. 3), avea o formă cvasi-circulară (Diametre maxime N-S/E-V = 30 × 28 m), cu suprafața denivelată, atât în urma înmormântărilor medievale timpurii, poate prin punerea unor semne/pietre de hotar (Evul Mediu), și din cel de-al Doilea Război Mondial (punct de observare și tragere în timpul operațiunii Iași-Chișinău – primăvara/vara anului 1944).
Metodologia de cercetare a tumului T1 de la Crucea a îmbinat evaluarea documentară, teoretică, cu metodele și procedurile perieghetice, înregistrarea informațiilor (bază de date, video, cartografiere în sistem GIS), scanări geofizice, topografice și aerofotografiere. Proiectarea săpăturii arheologice a avut în vedere împărțirea suprafeței tumulului în jumătățile de vest și est, cu un martor central N-S (30 x 1 m), în mijlocul căruia se găsea RC (m 0), la rândul lor divizate prin martori intermediari. Pentru exploatarea propriu-zisă, a fost utilizat decapajul mecanic, pe niveluri de 10 cm grosime, și cel manual (pregătirea profilelor longitudinale, cercetarea complexelor funerare), planimetric și stratigrafic.
Săpătura arheologică din T1/2021 de la Crucea-Lutărie/Est de sat a avut ca rezultat descoperirea a nouă morminte, dintre care un cenotaf (M7), o înmormântare dublă (M9), precum și alte complexe (o groapă Yamnaya, porțiuni de tranșee și o groapă de tragere WW2) (fig. 4).
M1/2021 (posibil turanic) se găsea în jumătatea de vest a T1, la 2,5 m V de RC și -0,25‒0,35 m adâncime, din care cauză forma gropii nu a putut fi precizată (fig. 5). Este vorba de o inhumație în poziție dorsală alungită cu mâinile pe lângă corp, pe direcția V (craniul) – E (picioarele). Resturile scheletice se păstrau mulțumitor (cu toate că au fost afectate la decapare), în dreptul tibiei piciorului drept găsindu-se fragmente de fier, provenite, probabil, dintr-un pumnal/cuțit ( ?).
M2/2021 (Yamnaya) se afla la 5,50 m SV de RC și la -1,30/-1,40 m adâncime (fig.6). Groapa acestuia era rectangulară, cu colțurile rotunjite (2 x 1 m, pe axa E-V, -0,90 m adâncime, de la nivelul de săpare, cota 0, -0,50 m de la vârful movilei). În profil (jumătatea estică a gropii) se observa atât nivelul de săpare al acesteia, în mantaua primară (nr. 1) a tumulului, cât și depunerea semicirculară de sol antic (nivelul de călcare faeoziomic) și argilă (0,25 m grosime), caracteristică acestor înmormântări. Pe fundul gropii, pe o rogojină distrusă, a fost depus un schelet, orientat V (craniul) – E (picioarele), bine păstrat, așezat pe spate, cu brațele pe lângă trunchi și membrele inferioare chircite moderat (genunchii ridicați, căzuți spre dreapta ?). Pe craniu se păstrau urme slabe de ocru, iar din umplutura gropii au fost recuperate trei fragmente ceramice, dificil de atribuit cultural. Toate trăsăturile complexului vorbesc despre o inhumație de tip Yamnaya, aflată în poziție secundară, în prima manta.
M3/2021 (Yamnaya) a fost descoperit la extremitatea sudică a T1, la 13 m SSV de RC și -1,60 m adâncime, de la cota 0 (fig. 7). Se găsea la doar -0,50 m adâncime, la poalele movilei, și a fost parțial afectat la descoperire, groapa sa neputând fi precizată. Scheletul era depus lateral, pe partea dreaptă, cu orientarea generală E (craniul) – V (picioarele), cu membrele inferioare chircite. Evidente urme de ocru roșu se găseau în zona capului și a trunchiului (cutia toracică).
M4/2021 (posibil turanic) se afla la 5,20 m SSE de RC și la -0,25/-0,30 m adâncime, groapa sa neputând fi definită. Era o inhumație, fără inventar, cu scheletul în poziție întinsă, pe spate, cu orientarea V (craniul – E (membrele inferioare) și cu brațele pe lângă corp, de aprox. 1,50 m lungime, care se afla deasupra M8 (fig. 8).
M5/2021 (Bronz final ?) a fost identificat la 8 m SE de RC și -0,90 m adâncime, de la cota 0 (fig. 9), fără a se putea preciza conturul gropii. Era o inhumație, fără inventar, cu scheletul foarte slab conservat (câteva fragmente de oase craniene și de la membrele inferioare), depus în poziție chircită (cca. 1 m lungime), prezentând orientarea V-E (craniu-picioare).
M6/2021 (Yamnaya) a fost descoperit la 13 m SSE de RC și la -1,20 m adâncime (fig. 10), având o groapă rectangulară, cu colțurile rotunjite (1,50 × 0,90 × 0,25 m; axul longitudinal VSV-ENE). Pe fundul gropii, pe un așternut de origine vegetală, slab conservat, era depus scheletul, pe aceeași direcție VSV (craniul) – ENE (membrele inferioare), în decubit dorsal, chircit, cu genunchii căzuți spre dreapta, pe cap și bazin păstrându-se urme de ocru.
M7/2021 (cenotaf Yamnaya) se găsea la 10,5 m SE de RC, -1 m de la cota 0 (fig. 11). Era vorba de o groapă rectangulară, săpată de la nivelul primei mantale, cu colțurile rotunjite (0,90 × 0,50 m; -0,40 m adâncime; axul longitudinal NNV – SSE, fără nicio depunere scheletică sau inventar, reprezentând, foarte probabil, un mormânt simbolic.
M8/2021 (mormântul principal, Yamnaya, faza timpurie) a fost descoperit la 5,20 m SSE de RC și la -1,40 m adâncime, având o groapă rectangulară, cu axul logitudinal N-S și dimensiunile de 1,10 × 0,70 m, -0,10 m adâncime, de la nivelul de identificare, acoperită de prima manta (fig. 12). Pe rogojina putrezită de pe fundul gropii, era depus scheletul, cu craniul pe care se păstrau urme de ocru orientat spre NNV, chircit, în decubit dorsal, cu brațele ușor îndoite pe lângă trunchi și cu genunchii ridicați, căzuți spre stânga, fără alt inventar funerar.
M9/20121 (inhumație dublă, Yamnaya) detectat prin prospecțiune geofizică (fig. 15), se afla la 6 m ESE de RC și la -1 m adâncime de la cota 0 (fig. 13). Complexul funerar consta dintr-o groapă rectangulară mare, cu colțurile rotunjite (2 × 1,5 × 0,5 m), având axul longitudinal pe direcția N-S, în care, pe o rogojină mare, erau depuși chircit pe spate, cu craniile spre S, doi adulți (notați 9A, în stânga, și 9B, în dreapta, pe direcția de vizionare). Diferențele dintre cele două schelete sunt minime, scheletul 9A prezentând brațele paralele cu trunchiul și picioarele chircite moderat, ușor depărtate, iar 9B brațele ușor îndoite, genunchii apropiați, ridicați și căzuți spre stânga, pe craniile, brațele, bazinele și membrele inferioare ale acestora identificându-se urme de ocru.
Alte complexe
Groapa Gr. 1/2021 (Yamnaya) a fost descoperită la 6,30 m NV de RC, la adâncimea de -1,40 m de la cota 0, prezentând o formă rectangulară cu colțurile rotunjite, de mici dimensiuni (0,60 × 0,40 m, -0,70 m adâncime, de la nivelul de descoperire), putând fi tot un cenotaf (?), probabil de copil.
Tranșeul nr. 1 (al Doilea Război Mondial) a fost identificat între 4,10 și 4,80 m SV de RC (capetele nordic și estic), la -1,10 m adâncime, având o formă curbată, cu lungimea de 3,6 m, lățimea de 0,40-0,60 m și -0,5 m adâncime, de la nivelul de descoperire, cu profilul în formă de "U", cu brațele depărtate, umplut cu pământ negru-cenușiu, cernoziomic, măzăros (fig. 14.1-2).
Tranșeul nr. 2 și Groapa/locașul individual de tragere (al Doilea Război Mondial). Tranșeul nr. 2 a fost descoperit la 16-17 m SSE de RC și -0,50 m de la cota 0, având o lungime de 1,30 m, lățimea de 0,40 m și adâncimea de -0,60 m de la nivelul de identificare. Acesta se continua spre N cu groapa/locașul individual de tragere, de formă circulară, identificată la 15 m SSE de RC, la -0,50 m adâncime de la cota 0 (D. Max. = 1,80 m, -0,60 m de la nivelul de surprindere. Ambele amenajări erau umplute cu pământ cernoziomic, măzăros, fără alt inventar (fig. 14.3)
Stratigrafia și planimetria T1/2021 de la Crucea-Lutărie/E de sat (fig. 4) bazată pe analiza profilelor martorilor (central, de E și V) și amplasarea spațială a complexelor (în sectorul central-sudic, cu excepția Gr. 1), arată că, inițial, movila a avut un diametru de 38 m (N-S) și o înălțime de 1 m, de la nivelul antic de construcție, alcătuit dintr-un strat de sol faeoziomic, de aprox. 0,20 m grosime, depus peste argila/roca-mamă din structura geologică a Dealului Crucea. Prima manta din tumul, cu diametrul de cca. 20 m și o grosime de 0,60 m, a fost ridicată peste mormântul principal M8 (Yamnaya, faza timpurie).
În cea de-a doua etapă de funcționare a T1, groapa M2 a fost săpată în prima manta, penetrând solul faeoziomic și argila, deasupra acesteia adăugându-se a doua manta, cu o grosime de 0,40 m, extinzând diametrul movilei până la cca. 30 m, aproximativ. Ulterior, în fazele mijlocie și târzie ale culturii Yamnaya, la S, SSE și SE de RC, au fost săpate gropile M3, M6, cenotaful M7 și M9, fără a se putea preciza, în absența datărilor radiocarbon, ordinea acestora. Dintre complexele funerare încadrate în epoca bronzului, ultimul pare a fi M5 (Bronzul târziu ?), amplasat în sectorul SE al mantalei. Seria înmormântărilor din T1 de la Crucea se încheie cu M1 și M4, atribuite, cu probabilitate, unor comunități turanice (sec. XI‒XII), care și-au amenajat complexele funerare la adâncimi foarte mici, pe culmea V-E a tumulului, fără mantale proprii. Lucrările genistice din timpul ultimului război mondial și lutăria au afectat tumulul, după cum nu este exclusă o etapă de aplatizare prin arăturile din timpul agriculturii socialiste.
Cercetările viitoare, studiul de antropologie fizică, prelucrarea/interpretarea probelor pedologice și datările radiocarbon vor contribui, fără îndoială, la completarea datelor prezentului raport.
Abstract [EN]:
The archeological survey carried out in the T1 barrow at Crucea-Lutărie / E de sat (comm. Lungani, Iași county), within the diagnostic activities, led to the discovery of nine burials: four singular inhumations, with features characteristic of the Yamnaya culture: G.2-G.3, G.6 and G.8 / 2021, a double Yamnaya inhumation: G.9 / 2021 and a cenotaph: G.7 / 2021, belonging to the same culture, an individual inhumation – G.5 / 2021, probably attributed to the Late Bronze Age, and two turanic graves: G.1 and G.4 / 2021. Also were discovered: a Yamnaya pit (P. no. 1 / 2021) and World War II genistic works (two trenches and a pit).
Note:
1.
O parte din datele și ilustrațiile prezentului raport au fost publicate în studiul S.-C. Enea, D. Boghian, S. Popovici, F.-A. Tencariu, A. Asăndulesei, Casandra Brașoveanu, I. Ciobanu, Angela Simalcsik, Considerații preliminare referitoare la cercetarea tumulului T1/2021 de la Crucea (Com. Lungani, jud. Iași, România), în Arheovest IX2: In Honorem Valeriu Sîrbu, Interdisciplinaritate în Arheologie și Istorie, Timişoara, Noiembrie 2021, Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2021, p. 579-607.
2.
Mihai Costăchescu, Satul Goeștii. Schiță istorică, în Buletinul Ion Neculce, 3, 1923, p. 44-46; DRH, A, Moldova, III (1487-1504), 1980, doc. 261, p. 466-470