Crivești | Comuna: Strunga | Judeţ: Iași | Punct: Gura Văii | Anul: 2021
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Titlu raportului:
Raportul de cercetare de la Crivești-Gura Văii, comuna Strunga, jud. Iași Punct: la circa 200 m NE de cetatea getică de la Crivești.
Anul cercetarii:
2021
Perioade:
Protoistorie;
Epoci:
La Tène timpuriu;
Tipuri de sit:
Aşezare deschisă;
Cod RAN:
| 99236.06 |
Județ:
IAŞI
Unitate administrativă:
STRUNGA
Localitate:
CRIVEŞTI
Punct:
Gura Văii
Localizare:
| 99236.06 |
Lista Ilustrațiilor - 4
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Aparaschivei | Dan | responsabil | Institutul de Arheologie, Iaşi |
| Berzovan | Alexandru | participant | Institutul de Arheologie, Iaşi |
| Boţan | Sever-Petru | participant | Institutul de Arheologie, Iaşi |
| Honcu | Ştefan | participant | Institutul de Arheologie, Iaşi |
| Gligor | Adrian | participant | Total Business Land SRL |
| Borangic | Cătălin | participant | Total Business Land SRL |
Raport:
Cercetarea arheologică preventivă din primăvara anului 2021 a fost determinată de realizarea obiectivului „Dezvoltări ale SNT în zona de nord-est a României în scopul îmbunătățirii aprovizionării cu gaze naturale a zonei precum și a asigurării capacităților de transport pe teritoriul Moldovei”, proiect dezvoltat de către Societatea Națională de Transport Gaze Naturale „Transgaz” S.A., Mediaș. Această zonă cu potențial arheologic este situată în proximitatea unui sit arheologic bine cunoscut, ”Aşezarea fortificată de la Criveşti - La Cetate”, inclus în Repertoriul Arheologic Național (cod 99236.01) și Lista Monumentelor Istorice (cod IS-I-s-B-03568). Perieghezele făcute cu diferite ocazii, dar mai ales ca urmare a supravegherii arheologice care a precedat cercetarea au scos la iveală în acest areal fragmente ceramice ce indicau posibilitatea existenței unei zone cu potențial arheologic și în la o oarecare distanță de acest sit. Perimetrul cercetat a fost abordat printr-o singură unitate de cercetare arheologică și anume S1, cu dimensiunile de 304m x 15,83m, rezultând o suprafață de 4813 mp. Au rezultat 11 complexe arheologice, databile în prima perioadă a celei de-a doua epoci a fierului, respectiv în secolele V-III a.Chr. (Pl. I). Descoperirile arheologice din S1 Cetățuia getică de la Crivești este cunoscută încă din Chestionarul lui Alexandru Odobescu și cercetată sporadic de către Constantin Cihodariu (1951), Nicolae Zaharia (1955), Vasile Chirica (1983), Dumitru Boghian și Constantin Mihai (1985 - 1987), Alexandru Berzovan, Sergiu Enea și, din nou, Dumitru Boghian (2017). Pomenită în mai multe repertorii și discutată ocazional, cetatea a beneficiat în anul 2017 de un studiu extins, semnat de către D. Boghian, A. Berzovan și S. Enea, care a strâns laolaltă datele disponibile până în acest moment[1]. La circa 200 de metri SE de acest obiectiv arheologic important a fost trasată secțiunea S1, cu dimensiunile precizate mai sus. Deși în stratul superior afectat de arătură s-a descoperit o cantitate destul de însemnată de ceramică, pe tronsonul excavat de noi densitatea complexelor arheologice a fost foarte redusă. Astfel, au fost descoperite, în total, 11 complexe, dintre care un mormânt, o groapă cu funcționalitate incertă, o vatră și opt gropi menajere. Toate complexele aparțin unei singure perioade și anume etapei timpurii a celei de-a doua epoci a fierului, încadrându-se cronologic, larg, în secolele 5-3 î.Hr. Astfel, complexele Cx 1, Cx 2, Cx 3, Cx 6, Cx7, Cx 8, Cx 9, Cx 10 sunt gropi, majoritatea dintre ele cu destinație menajeră. Dintre acestea, caracteristici aparte au fost identificate în Cx10. Este o groapă conturată la -0,50 m de nivelul actual de călcare, cu formă neregulată, adâncimea finală consemnată fiind de 0,96 m. Ca și umplutură, conține o cantitate impresionantă de chirpici arși proveniți dintr-o locuință incendiată, observându-se urme de bârne și nuiele. Și materialul osteologic provenind de la bovidee a fost destul de important, alături de fragmentele ceramice, dar și pietre. Date fiind aceste caracteristici este destul de dificil de precizat destinația acestui complex. Celelalte astfel de gropi s-au conturat la circa 0,50 m față de nivelul actual de călcare, aveau contur circulat și prezentau o umplutură cu două straturi: un strat de pământ gălbui, cu concrețiuni calcaroase, destul de afânat și fără artefacte arheologice și un al doilea strat de pământ brun, cu resturi de chirpici, oase și ceramică. Pentru Cx 11, o groapă fără inventar și cu umplutură constând dintr-un singur strat de pământ cenușiu cu pigmenți de lut galben nu am putut stabili funcționalitatea. Inventarul gropilor menajere a fost destul de sărăcăcios, constând în fragmente de vase ceramice lucrate cu mâna și resturi osteologice. Complexul Cx 5, este o vatră, iar analiza caracteristicilor sale ne determină să credem că a fost situată în aer liber și utilizată pentru o perioadă destul de scurtă de timp. Conturul este relativ circular, cu diametrul de 0,70 m, vatra fiind confecționată din lut tasat (Pl. III). Umplutura consta dintr-un strat de pământ brun argilos, cu arsură și lipitură de vatră în compoziție. Ca și inventar, au fost identificate fragmente ceramice caracteristice secolelor V-III a. Chr, dar și o fusaiolă. Un interes deosebit îl reprezintă Cx4, mormântul de inhumație, care, prin caracteristicile sale, se detașează net de peisajul specific mediului funerar local din perioada secolelor V-III a.Chr., caracterizat, în genere, de predominarea incinerației, cu resturi depuse în urne[2] (Pl. II). Acest complex a constat într-o groapă cu contur circular și formă tronconică, cu diametrul de 1,40 m și adâncime de 1,30 m. Identificarea scheletului uman s-a făcut la -0,90 m, fiind depus în poziție chircită pe un pat de fragmente de lut ars. Ca și artefacte au fost identificate doar fragmente ceramice lucrate cu mîna, databile în același interval temporal. Efectuarea analizelor antropologice asupra osemintelor va oferi, cu siguranță, mai multe detalii care vor permite o discuție aprofundată asupra acestei descoperiri. Deocamdată este greu de spus dacă e vorba de un sacrificiu, un alt tip de ritual sau de un individ aparținând unei alte populații cu o ideologie funerară distinctă. În ceea ce privește ceramica identificată, caracteristică secolelor V-III a. Chr., fragmentele provin, în cea mai mare parte, din vase de tip borcan, străchini și castroane, fiind prezente și câteva resturi de toarte aparținând unor căni și cești (Pl. IV). A fost lucrată integral cu mâna. Arderea s-a realizat în cea mai mare parte în aer liber, existând, însă, în cazul străchinilor și castroanelor, destul de multe exemplare arse într-o atmosferă reducătoare. Pasta conține ca și incluziuni nisip, în cantitate variabilă, pietricele în cantități reduse, uneori întâlnindu-se și șamota. Între materialele recuperate în stratul afectat de arătură atrage atenția o toartă aparținând unei amfore de Heracleea, datată în secolul 4 a. Chr. Concluzii: În urma cercetării a preventive a sitului arheologic din zona localităților Crivești și Gura Văii, județul Iași, au fost cercetate un număr de 11 complexe arheologice, dintre care evidențiem un complex funerar de inhumație, o vatră, opt gropi menajere și o groapă cu funcționalitate incertă. Pe baza materialului arheologic descoperit, în speță ceramică fragmentară, dar și corelat cu situarea acestor complexe în proximitatea cetății getice de la Crivești, am putut stabili că aproape toate complexele aparțin etapei timpurii a celei de-a doua epoci a fierului, în secolele V-III a. Chr.. Inventarul gropilor menajere a fost destul de sărăcăcios, constând în fragmente de vase ceramice lucrate cu mâna și resturi osteologice. Vatra, judecând după caracteristicile ei, pare să fi fost una deschisă, utilizată pentru o perioadă mai scurtă de timp. Atenția ni s-a aplecat asupra mormântului de inhumație, care, prin caracteristicile sale, se detașează net de caracteristicile mediului funerar local din această perioadă, când predomina incinerația, cu resturile depuse în urne. Materialul antropologic recoltat a fost deja înaintat spre analiză colegilor specialiști din cadrul Academiei Române Filiala Iași pentru efectuarea analizelor specifice. Un alt complex mai deosebit este Cx 10. Acesta conține o cantitate impresionantă de chirpici arși proveniți dintr-o locuință incendiată, resturi de oase de animale, ceramică și piatră. Concluzionând, este evident că urmele de locuire semnalate și cercetate se leagă de existența cetății, la 200 m NV de traseul secțiunii noastre. Cetatea, așa cum s-a anticipat încă din faza studiilor anterioare, nu a reprezentat decât zona întărită cu val și cu șanț, dar în jurul său a existat un complex mai larg în care s-a locuit și care poate fi amplasat în întreg arealul Dealului Viei[3].
Abstract [EN]:
Following the preventive archaeological research in the area of Gura Văii-Crivești villages, Iași County, in the trench located about 200 m NE of the Getic fortress of Crivești, a number of 11 archaeological features were uncovered and studied. These consist in a burial feature, a hearth, eight refuse pits and a pit with uncertain functionality. Based on the archaeological material uncovered, i.e. potsherds, as well as by correlating the finds with the location of these features in the vicinity of the Getic fortress, one could establish that these features pertain to the early stage of the second Iron Age, broadly in 5th-3rd centuries BC.
Bibliografie:
1. Boghian, D., Berzovan, A., Enea, S. (2017), Cetatea getică de la Crivești (comuna Strunga, jud. Iași), în Tirageția, S.N., XI (XXVI), 1, p. 201-206.
2. Berzovan, A., Simalcsik, A., Kovacs, A. (2020), The Iron Age Necropolis of Strahotin - Ponoare, Dângeni Commune, Botoșani County (5th-4th centuries BC), în Bronze and Iron Ages in Eurasia: Rituals and Grave Goods as Possible Markers of the Social Identity of the Dead. Proceedings of the 18th International Colloquium of Funerary Archaeology, Mousaios, XXIII, Buzău, 2020, p. 55-102.
2. Berzovan, A., Simalcsik, A., Kovacs, A. (2020), The Iron Age Necropolis of Strahotin - Ponoare, Dângeni Commune, Botoșani County (5th-4th centuries BC), în Bronze and Iron Ages in Eurasia: Rituals and Grave Goods as Possible Markers of the Social Identity of the Dead. Proceedings of the 18th International Colloquium of Funerary Archaeology, Mousaios, XXIII, Buzău, 2020, p. 55-102.
Note:
1.
Boghian, Berzovan, Enea 2017.
2.
Vezi de exemplu Berzovan, Simalcsik, Kovacs 2020, p. 55-102.
3.
Boghian, Berzovan, Enea, 2017, p. 203.