Cristuru Secuiesc | Judeţ: Harghita | Punct: Casa Lengyel | Anul: 2007
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2007
Perioade:
Evul Mediu; Perioada modernă; Monumente - Restaurare;
Epoci:
Evul Mediu; Monumente Restaurare; Perioada modernă;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Aşezare urbană;
Cod RAN:
| 83534.26 |
Județ:
Harghita
Unitate administrativă:
or. Cristuru Secuiesc
Localitate:
Cristuru Secuiesc
Punct:
Casa Lengyel
Localizare:
| 83534.26 |
Lista Ilustrațiilor - 5
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Székely | Attila | participant | Instiuție Nedefinită |
| Borbála Orbán | Livia | participant | Muzeul Orăşenesc "Molnár István", Cristuru Secuiesc |
| Körösfői | Zsolt | participant | Muzeul Orăşenesc "Molnár István", Cristuru Secuiesc |
Raport:
În partea nordică a centrului din Cristuru-Secuiesc (platforma târgului vechi), vis-à-vis de parohia catolică, este situată una dintre cele mai vechi clădiri baroce, cunoscută localnicilor sub numele de Casa Lengyel.
Primul ei proprietar cunoscut a fost Gusztáv Gamerra care, la sfârşitul sec. XIX, a cedat clădirea Şcolii pedagogice (care avea diverse reşedinţe în oraş), ca mai apoi să o vândă familiei Lengyel. Árpád Lengyel, care lucra ca şi medic general între anii 1889-1945, a locuit în această casă, activitatea sa de mai mult de o jumătate de secol fiind trecută în revistă şi amintită şi astăzi.
Vestigiile arheologice descoperite în acest loc sunt cunoscute din anul 1999, când ele au fost transportate în Muzeul “Molnár István”, o dată cu începerea lucrărilor de renovare de către Péter Kádár, care a iniţiat - pentru canalizare - săparea unor gropi/galerii de-a lungul faţadei nordice a clădirii până la intrarea pivniţei. El a anunţat muzeul privind lucrările de renovare, însă când Attila Székely a ajuns la faţa locului, a reuşit să examineze doar pământul aruncat afară, care a rămas în urma galeriei neacoperite, din care a colectat fragmentele ceramice specifice (datându-le între sec. XV-XIX), respectiv, câteva fragmente (sec. XV-XVI) cu motive necunoscute până atunci. Attila Székely a deschis secţiunile mici arhelologice în zona nesăpată, de sub terasă, dar, din păcate, în jurnalul lui arheologic a supravieţuit doar o singură schiţă despre o casetă deschisă.
Din caseta deschisă a fost adus la suprafaţă un material arheologic relativ redus, însă la o ad. de 1,10 m, s-a descoperit podeaua lutuită de 0,10-0,15 m grosime a unei locuinţe. În podeaua lutuită s-a săpat o groapă pentru stâlp de 0,08 m adâncime şi cu 0,20 m diametru, iar în umplutura sa s-au păstrat nişte fragmente de lemn carbonizat.
În iunie 2007, proprietarul casei a iniţiat lucrările de renovare la aripa nordică a clădirii, a schimbat ţevile de canalizare introduse cu opt ani în urmă, plănuind prelungirea nordică acestora. După ce a anunţat M Cristuru-Secuiesc, în 7 iunie am trasat o secţiune arheologică de 4,50 x 1,40 m pe traseul conductei de canalizare, la intrarea vestică a clădirii, în faţa terasei cu timpanon. Din faţa terasei am eliminat stratul de flori în grosime de 0,15-0,20 m, după care am ajuns la stratul superior de dărâmătură (stratul de humus negru închis al acestuia din urmă este de 0,10 m grosime, urmat de un strat conţinând dărâmături de cărămizi). La o adâncime de 0,20 m şi într-o grosime de 0,05-0,06 m a urmat un strat compact de pietriş, care probabil a reprezentat un nivel de călcare mai recent.
La o adâncime de 0,30-0,35 m faţă de nivelul trotuarului, am ajuns la nivelul de călcare de aceeaşi vârstă cu terasa cu timpanon din sec. XIX. La acest nivel s-au găsit pietre plate de diferite mărimi, aşternute în sol nisipos, amestecate cu pământul de culoare neagră, conţinând pe-alocuri pete de cărbune.
Dintr-o cauză necunoscută, nivelul de călcare n-a fost pavat până la piloni. Până la o înălţime de 0,20 m faţă de nivelul de călcare din sec. XVIII, cei doi piloni au fost îngroşaţi. Pe această secţiune, partea exterioară a pilonilor a fost arcuită, iar în compoziţia acestora s-au găsit pietre plate şi ţigle sfărâmate.
La colţul stâng al pilonului nordic, la o ad. de 0,58 m faţă de nivelul actual, am observat urma unui stâlp, iar la o distanţă de 3,5 m am surprins conturul unui alt stâlp. Amândoua ar trebui sa fie urme de stâlpi ale unei schelării de construcţie din perioada construirii terasei din sec. XVIII.
Am surprins fundamentul celor doi piloni la o ad. de 0,94 m. Poate fi observat ca partea interioară a pilonilor nu se îngroaşă spre fundament, ci spre laturi, în corcondanţă cu forţa expansivă laterală a terasei.
La o ad. de 0,09 m faţă de fundamentul pilonului nordic au ieşit la iveală urmele unei grinzi carbonizate, în jurul căreia s-au găsit fragmente de ceramică din sec. XV. În partea nordică a secţiunii arheologice, la o ad. de 0,20 m faţă de fundamentul pilonului am atins stratul negru steril.
Raşchetând grundul secţiunii, la mijlocul ei a apărut un complex cu contur negru-gălbui, conţinând şi fragmente de cărămizi. Perpendicular intrării am secţionat complexul şi la 1,90 m faţă de nivelul actual am surprins partea de jos a complexului, săpată într-un strat nisipos gălbui.
Privind suprafaţa mică de cercetare n-am putut deduce observaţii amănunţite despre complex, dar după forma şi întinderea lui, presupunem că este vorba de un şanţ care spre fund se îngusta. Marginile şanţului au fost greu depistabile, datorită - probabil - folosirii lui îndelungate. Am dezvelit umplutura până la stratul nesăpat, steril din punct de vedere arheologic. Şanţul era direcţionat NNE-SSV, săpat la o ad. de 0,68 m în stratul negru, cu o lăţime de 2,60 de m, cu fund îngust şi rotunjit. Din umplutura şanţului am adunat un material arheologic foarte sărac, constând din fragmente ceramice atipice, puternic fragmentate, pe baza cărora îl datăm ca fiind de aceaaşi vârstă cu grinda carbonizată descoperită sub fundaţia pilonului nordic. Funcţionalitatea şanţului n-am putut-o determina.
După informaţiile date ulterior de fiul proprietarului, în timpul renovării părţii superioare a terasei, învelişul de cărămidă a unui pilon s-a surpat, lăsând vizibilă grinda de lemn interioară (constituind măduva pilonului). Pe aceasta putea fi observată o dată incizată orizontal din care primele două cifre au fost descifrabile: 16... Deoarece terasa aparţine de sec. XVIII, trebuie să presupunem refolosirea ulterioară a grinzii.
Rezumat:
În partea nordică a centrului din Cristuru-Secuiesc (platforma târgului vechi), vis-à-vis de parohia catolică, este situată una dintre cele mai vechi clădiri baroce, cunoscută localnicilor sub numele de Casa Lengyel. În iunie 2007, proprietarul casei a iniţiat lucrările de renovare la aripa nordică a clădirii, a schimbat ţevile de canalizare introduse cu opt ani în urmă, plănuind prelungirea nordică acestora. S-a trasat o singură secţiune pe traseul conductei de canalizare ajungându-se la nivelul de călcare al sec. XIX.