.

Cronica Cercetărilor Arheologice
Raport preliminar de cercetare arheologică

Acasă Despre Lista Completă

Crişeni | Judeţ: Sălaj | Punct: Orăşel | Anul: 2004

Descriere:
Anul cercetarii:
2004
Perioade:
Antichitate; Evul Mediu;
Epoci:
Epoca romană timpurie; Epoca migraţiilor; Epoca medievală timpurie;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Tip neprecizat;
Cod RAN:
| 140832.02 |
Județ:
Sălaj
Unitate administrativă:
Crişeni
Localitate:
Crişeni
Punct:
Orăşel
Localizare:
| 140832.02 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Nume Prenume Rol Instituție
Pop Horea Dionisiu responsabil Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău
Raport:
Situl este situat pe terasa a doua neinundabilă a văii Zalăului, pe malul drept al cursului de apă. În alt sens descoperirile arheologice se grupează între două torente care curg fluctuant perpendicular pe valea Zalăului. Altitudinea de 205 m, faţă de nivelul mării, îi creează terasei o diferenţă de nivel de cca. 10 m faţă de valea Zalăului, care curgea în imediata apropiere a aşezării. Terasa are la bază lut şi pietriş sedimentar. Situl de la Crişeni Orăşel a fost identificat pentru prima dată în 13.09.2004, beneficiind mai apoi de alte cercetări perieghetice (5, 18, 22 oct., 2, 4, 22 nov. 2004). Cu acest prilej s-a estimat că situl ocupă o suprafaţă de cca. 1,5 ha. Actualmente locul este o păşune, fiind mai greu detectabile fragmentele ceramice. Cele descoperite ne îndreptăţesc să afirmăm că locuirea cea mai consistentă se poate data în epoca romană (sec. II-III p. Chr), dar există şi materiale arheologice mai vechi, neolitice, atipice însă. Cercetarea arheologică din anul 2004 din punctul Orăşel a avut ca scop salvarea complexelor arheologice care ar fi putut fi afectate de lucrările de implantare a conductei de gaz de la Hereclean către CET Zalău. Pentru atingerea scopului amintit s-a optat pentru trasarea unor secţiuni late de 2 m care să verifice întâi traseul conductei, iar altele pentru cercetarea mai completă a posibilelor complexe care aveau să apară. În acest sens au fost trasate un număr de şase secţiuni, late de 2 m, orientate E-V şi V-E. Conducta afectează periferia sudică a sitului pe o lungime de cca. 90 m. Tocmai de aceea au fost trasate secţiunea S1 (81 m) şi S3 (8 m), iar datorită importanţei descoperirilor, celelalte secţiuni: S2 (52 m), S4 (8 m), S5 (19 m) şi S6 (11,5 m). Situl este amplasat în imediata apropiere a cursului vechi al văii Zalăului la o cotă superioară de cca. 10 m. Secţiunea S3 a fost trasată în continuarea secţiunii S1, spre E, având m. 0 la m. 0 al S1. Secţiunea S2 (orientată E-V) a fost trasată paralel cu S1, la 0,5 m S de aceasta cu m. 0 în dreptul metrului 0 al S1. Secţiunea S4 (orientată V-E) a fost trasată în continuarea S2, spre E, având m. 0 la m. 0 al S2. Secţiunea S5 (orientată E-V) a fost trasată paralel cu S1, la 0,5 m N de aceasta cu m. 0 la metrul 0 al S1. Secţiunea S6 (orientată V-E) a fost trasată paralel cu S3, la 0,5 m N de aceasta cu m. 0 la metrul 0 al S3. Stratigrafia sitului este simplă. Sub un nivel de humus actual, arat cândva, de 0,25 m grosime cu materiale arheologice rulate, apare un strat de culoare cenuşie închisă cu multe materiale arheologice de epocă romană. Acest strat, care este şi nivelul de cultură aparţinând epocii romane, este gros de 0,25-0,35 m. În acest nivel se conturează de altfel şi complexele de locuire. Acest lucru este valabil pentru zona de E a profilelor desenate. Spre V a fost surprinsă periferia aşezării, dar şi absenţa nivelului de cultură. În cadrul suprafeţei excavate au fost identificate şapte complexe de locuit (C1-7), dintre care doar C7 se poate data în neolitic. Celelalte complexe (C1-6) par a se data în intervalul ultimul sfert al sec. II- prima jumătate a sec. III p. Chr şi ţin de o aşezare "barbară" daco-germanică din vecinătatea graniţei nord-vestice a Daciei romane. Complexele de epocă romană se conturează ca şi mari concentrări de chirpici care suprapun materiale arheologice şi gropile stâlpilor (cel puţin 87 descoperite) care ţin de structura de rezistenţă a construcţiilor. Cu toate că prin deschiderea unor noi secţiuni s-a urmărit dezvelirea cât mai completă a acestor complexe, acest lucru nu a putut fi realizat datorită dimensiunilor mari ale acestora, cum era şi de aşteptat. Complexul C1 - construcţie de epocă romană. Din structura de rezistenţă au fost surprinse 18 gropi de stâlpi care se adâncesc în lutul steril până la 0,5 m. Un şanţ de fundaţie de perete nu prea adânc (şi altul perpendicular pe acesta) traversează perpendicular S3, S4, S6 sugerând o orientare S-N sau E-V a construcţiei care, după datele pe care le avem, pare a avea un plan patrulater din care au fost investigaţi 106 mp. Inventar arheologic: - ceramica: pe lângă cantitatea mare de ceramică lucrată cu mâna (cca. 75%) a fost descoperită şi o cantitate apreciabilă de ceramică lucrată la roată (cca. 25%). În general aceasta a fost arsă inoxidant de către locuitorii aşezării, dar există fragmente arse oxidant importate din mediul roman învecinat (pictate sau angobate cu roşu). Câteva fragmente cenuşii (8) prezintă ornamente ştampilate iar unul motive aplicate (frunze) specific tehnicilor romane de ornamentare prin barbotinare. - materiale speciale: buză de vas din sticlă roman de culoare albă (pahar?); din fier - au fost descoperite o zăbală, o suliţă cu trei muchii, o posibilă nicovală de bijutier, o balama, o unealtă pentru scobit coveţi (teslă?), table (3), cuie (2), cuţite (4); din bronz - au fost descoperite o tablă de mici dimensiuni şi o monedă prea precar conservată pentru a putea fi determinată (denar suberat?); din os - a fost descoperit un posibil întăritor de arc fragmentar însă. A mai fost descoperită zgură de fier şi o lupă masivă din fier, ceea ce sugerează reducerea minereului de fier pe plan local şi prelucrarea acestuia. Din piatră a fost descoperit un frecător-lustruitor şi un fragment de râşniţă din tuf. Categoriei ustensilelor din ceramică îi aparţine o fusaiolă ornamentată. - oase de animale: a fost descoperită o cantitate apreciabilă de oase comparabilă numeric cu ceramica lucrată cu mâna. Complexul C2 - construcţie de epocă romană. Din structura de rezistenţă au fost surprinse 12 gropi de stâlpi care se adâncesc în lutul steril până la -0,5 m. Pare a avea un plan patrulater, orientat E-V sau S-N, din care au fost investigaţi 28 m2. Inventar arheologic: - ceramica: pe lângă cantitatea mare de ceramică lucrată cu mâna (cca. 75%) a fost descoperită şi o cantitate apreciabilă de ceramică lucrată la roată (cca. 25%). În general aceasta a fost arsă inoxidant de către locuitorii aşezării, dar există fragmente (4) arse oxidant importate din mediul roman învecinat (pictate sau angobate cu roşu). Câteva fragmente cenuşii (1) prezintă ornamente ştampilate. - materiale speciale: nu au fost descoperite. - oase de animale: a fost descoperită o cantitate apreciabilă de oase comparabilă numeric cu ceramica lucrată cu mâna. Complexul C3- construcţie de epocă romană. Din structura de rezistenţă au fost surprinse 23 gropi de stâlpi care se adâncesc în lutul steril până la -0,5 m. Pare a avea un plan patrulater, orientat E-V, din care au fost investigaţi 74 m2. Construcţia a fost dotată cu două vetre de foc cu diametrul de 1 m fiecare, arse consistent. Nu se observă însă o compartimentare a construcţiei ci doar un aliniament din 11 stâlpi lateral în S2. Inventar arheologic: - ceramica: pe lângă cantitatea mare de ceramică lucrată cu mâna (cca. 75%) a fost descoperită şi o cantitate apreciabilă de ceramică lucrată la roată (cca.25%). În general aceasta a fost arsă inoxidant de către locuitorii aşezării, dar există fragmente (64) arse oxidant importate din mediul roman învecinat (pictate sau angobate cu roşu). Câteva fragmente cenuşii (5) prezintă ornamente ştampilate iar unul motive aplicate (frunze) specific tehnicilor romane de ornamentare prin barbotinare. - materiale speciale: din sticlă a fost descoperit un fragment de vas de culoare alb-verzuie ornamentat cu pastă de sticlă de aceiaşi nuanţă; din fier - au fost descoperite doar un cuţit şi o lupă şi zgură ceea ce sugerează reducerea minereului de fier pe plan local şi prelucrarea acestuia; din os - a fost descoperit un metacarp de cal utilizat la finisarea prin lustruire a recipientelor ceramice (?) sau este o patină; din piatră - a fost descoperit un frecător-lustruitor şi un fragment de râşniţă din tuf. Categoriei ustensilelor din ceramică îi aparţine o fusaiolă ornamentată. - oase de animale: a fost descoperită o cantitate apreciabilă de oase comparabilă numeric cu ceramica lucrată cu mâna. Complexul C4 - construcţie de epocă romană. Din structura de rezistenţă au fost surprinse 18 gropi de stâlpi care se adâncesc în lutul steril până la -0,5 m. Pare a avea un plan patrulater din care au fost investigaţi 48 m2. Inventar arheologic: - ceramica: pe lângă cantitatea mare de ceramică lucrată cu mâna (cca. 75%) a fost descoperită şi o cantitate apreciabilă de ceramică lucrată la roată (cca. 25%). În general aceasta a fost arsă inoxidant de către locuitorii aşezării, dar există fragmente (74) arse oxidant importate din mediul roman învecinat (pictate sau angobate cu roşu). Câteva fragmente cenuşii (5) prezintă ornamente ştampilate, iar altele (5) motive aplicate (frunze şi pastile) specific tehnicilor romane de ornamentare prin barbotinare. De asemenea au fost descoperite două fragmente mici de vase romane aparţinând categoriei terra sigillata. - materiale speciale: din fier - a fost descoperit doar un cui (?) masiv. Au mai fost recoltate două fragmente mici de tablă din bronz. A fost descoperită şi o buză de vas roman din sticlă verzuie; din os a fost descoperită o falangă perforată de animal. Au mai fost descoperite două gresii arse utilizate fie ca şi cute sau ca tipare (?). Tot din piatră a fost descoperit un frecător-lustruitor sau cute? Categoriei ustensilelor din ceramică îi aparţine o fusaiolă neornamentată şi un jeton realizat din peretele unui vas roman de culoare cărămizie. - oase de animale: a fost descoperită o cantitate apreciabilă de oase comparabilă numeric cu ceramica lucrată cu mâna. Complexul C5 - construcţie de epocă romană. Din structura de rezistenţă au fost surprinse 12 gropi de stâlpi care se adâncesc în lutul steril până la -0,5 m. Pare a avea un plan patrulater, orientat SV-NE, din care au fost investigaţi 36 m2. Inventar arheologic: - ceramica: pe lângă cantitatea mare de ceramică lucrată cu mâna (cca. 75%) a fost descoperită şi o cantitate apreciabilă de ceramică lucrată la roată (cca. 25%). În general aceasta a fost arsă inoxidant de către locuitorii aşezării, dar există fragmente (18) arse oxidant importate din mediul roman învecinat (pictate sau angobate cu roşu). Câteva fragmente cenuşii (4) prezintă ornamente ştampilate. - materiale speciale: din fier- au fost descoperite doar o lupă; din os - a fost descoperit un metacarp de cal utilizat la finisarea prin lustruire a recipientelor ceramice sau ca patină; din piatră a fost descoperită o gresie arsă şi un fragment de râşniţă din tuf. Categoriei ustensilelor din ceramică îi aparţine o fusaiolă ornamentată şi un fragment de creuzet ceea ce sugerează preocupări de metalurgie neferoasă în sânul comunităţii. - oase de animale: a fost descoperită o cantitate apreciabilă de oase comparabilă numeric cu ceramica lucrată cu mâna. Complexul C6 - construcţie de epocă romană. Din structura de rezistenţă au fost surprinse şase gropi de stâlpi care se adâncesc în lutul steril până la -0,5 m. Pare a avea un plan patrulater din care au fost investigaţi 18 m2. Absenţa chirpiciului, prezent la toate celelalte complexe de epocă romană, poate sugera faptul că această construcţie a fost de fapt un şopron. Inventar arheologic: -ceramica: pe lângă cantitatea mică de ceramică lucrată cu mâna a fost descoperită o cantitate şi mai neglijabilă de ceramică lucrată la roată. În general aceasta a fost arsă inoxidant şi există doar un fragment ars oxidant importat din mediul roman învecinat. Inedit şi insolit este un fragment de olan roman. - materiale speciale: fost descoperit doar un fragment de râşniţă din tuf. - oase de animale: nu au fost descoperite. Complexul C7 - Complexul C7 pare mai degrabă un nivel de cultură neolitic ca o lentilă groasă de 0,75 m, cu puţin material arheologic. Materialul arheologic descoperit în locuinţele "barbare" este destul de bogat având în vedere că acestea au fost distruse prin incendiere şi cei care au locuit în ele au lăsat o bună parte din inventar pe loc (mai ales C1). Ceramica ocupă un loc important în inventarul complexelor. Majoritatea este modelată cu mâna şi este de tip germanic, aparţinând foarte probabil grupului cultural Przeworsk, care şi-a făcut simţită prezenţa în acest spaţiu mai ales după războaiele marcomanice, prin mai multe valuri. Numărul mic de fragmente ceramice lucrate la roată cenuşii, ornamentate prin ştampilare (23), prezente în aşezările acestei populaţii, descoperite anul acesta ne îndeamnă să credem că aşezarea se poate data mai precis la finalul sec. II p. Chr. Cantitatea încă mare de ceramică lucrată cu mâna şi importurile însemnate pot fi un argument în acest sens. Categoriile ceramice confecţionate cu mâna identificate sunt oalele şi străchinile. Pe lângă ceramica de tip germanic a fost descoperită şi ceramică dacică lucrată cu mâna, într-o proporţie mai mică (oale şi ceşti-opaiţ). Ceramica cenuşie confecţionată la roată cuprinde o gamă largă de recipiente: vase de provizii (dolia), urcioare, străchini, oale, etc. O proporţie destul de mare din ceramica modelată la roată o ocupă importurile ceramice provenite din mediul roman învecinat (ceramică cenuşie ştampilată, ceramică cu ornamente aplicate, terra sigillata şi ceramică pictată şi angobată cu roşu. Tot din mediul roman proveneau şi cele trei fragmente de recipiente din sticlă descoperite, cât şi moneda fragmentară suberată recuperată din complexul C1. Au mai fost descoperite fragmente de râşniţe, gresii pentru ascuţit sau pentru tipare, un fragment de creuzet, lupe şi zguri de fier, prâsnele de fus, oase prelucrate, cuţite, cuie, balamale din fier. Tot din fier sunt realizate o unealtă pentru confecţionat coveţi, o nicovală de bijutier, un vârf de suliţă şi o zăbală. Pentru epoca romană singurele elemente de datare (nu foarte precise însă) sunt fragmentele ceramice cenuşii lucrate la roată ornamentate cu motive (rozete, ghirlande, semicercuri, palmete) ştampilate cu poansoane. Fragmentele provin de la recipiente pentru servit hrana, mai precis străchini de tip roman, cu fund inelar, descoperite însă tot în cercetări de suprafaţă. Aceste tipuri de ornamentări se datează abia după războaiele marcomanice, deci în ultimul sfert al sec. II p. Chr şi în prima jumătate a sec. III p. Chr. Recipientele din sticlă se datează deocamdată prea larg pentru a ne ajuta la datarea sitului, iar fragmentele de terra sigillata sunt prea mici pentru a putea fi încadrate tipologic şi cronologic. Piesele din metal, piatră, ceramică şi os beneficiază, de asemenea, de o datare mult prea generală pentru a ne ajuta în acest demers. Materialul arheologic descoperit, prelucrat primar, se află depozitat în Depozitul de Arheologie Sima II – 1, iar documentaţia de şantier se află în Arhiva de Specialitate a responsabilului de şantier. Situl se pretează pentru o cercetare complexă, beneficiind şi de condiţii de exploatare agricolă avantajoase.