Creţuleasca | Comuna: Ştefăneştii de Jos | Judeţ: Ilfov | Anul: 2009
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2009
Perioade:
Preistorie; Evul Mediu;
Epoci:
Epoca bronzului; Hallstatt; Epoca medievală timpurie; Evul Mediu;
Categorie:
Domestic; Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Necropolă;
Cod RAN:
| 105437.01 |
Județ:
Ilfov
Unitate administrativă:
Ştefăneştii de Jos
Localitate:
Creţuleasca
Localizare:
| 105437.01 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Damian | Paul | responsabil | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Bocan | Ionuţ | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Borş | Corina | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Ciornei | Alexandru | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Cleşiu | Sorin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Dumitraşcu | Emil | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Ene | Eduard Silviu | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Ene | Irina | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Grigore | Ioana | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Haită | Constantin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Lazăr | Alexandru Cătălin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Neagu | Cătălina Mihaela | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Oanţă-Marghitu | Sorin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Raţiu | Alexandru-Mircea | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Ştefănescu | Alis | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Ţentea | Ovidiu | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Vasile | Sandu Gabriel | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Vleja | Decebal | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
Raport:
Situl este situat pe malul drept al văii Pasărea, pe terasa inferioară a acestui curs de apă, la cca. 150 m VNV de cimitirul actual al satului Creţuleasca. Cercetările arheologice preventive, efectuate în vara anului 2009, au condus la descoperirea unei necropole plane de inhumaţie, nesemnalată anterior de publicaţiile de specialitate, datată preliminar - pe baza materialului arheologic descoperit - în cursul secolului al XVII-lea. Zona funerară este înconjurată de o serie de complexe de locuire datând din perioada preistorică (epoca timpurie a bronzului - cultura Glina, Hallstatt timpuriu) şi cea medievală (cultura Dridu şi sec. XVII-XVIII).
Dat fiind faptul că situl este afectat în bună măsură de lucrările de construire a autostrăzii A3: Bucureşti - Braşov, au fost investigate exhaustiv 271 de morminte de inhumaţie, zona funerară fiind situată în axul viitoarei căi rutiere, pe o suprafaţă cca. 1544 m2. Acestora li se adaugă peste 80 de structuri de habitat (locuinţe semi-adâncite, cuptoare, gropi etc.), aflate de jur împrejurul cimitirului medieval.
Necropola este orientată NV-SE (300º NV), mormintele fiind dispuse în şiruri relativ ordonate, orientate în general N - S. De jur împrejurul zonei funerare au fost de asemenea cercetare o serie de complexe de locuire datând din diverse perioade istorice, acestea reconfirmând potenţialul arheologic semnificativ cunoscut în arealul văii Pasărea. În foarte puţine cazuri au fost observate întretăieri ale mormintelor medievale cu structurile de habitat anterioare sau posterioare, cât şi suprapuneri de morminte. Semnele exterioare ale mormintelor nu s-au păstrat, fiind probabil realizate din lemn, şi nici nu au fost descoperite cruci de piatră sau lespezi funerare.
Astfel, în câteva situaţii, au putut fi făcute observaţii directe cu privire la o serie de complexe posterioare mormintelor, care afectează astfel gropile funerare. Este cazul gropii mormântului M61, care este tangentă conturului Cpl.16 şi al gropii mormântului M60, care este tăiată de groapa bordeiului Cpl.16, în vreme ce M100 se afla în interiorul gropii Cpl.16. De asemenea, groapa mormântului M105 este tangentă pe latura de N cu Cpl.16. Se adaugă alte două cazuri în care mormintele au fost afectate de alte complexe, anume M163 şi M164, care au gropile deranjate de Cpl.46. A fost cercetată şi o situaţie în care groapa unui bordei a fost deranjată de gropile unor morminte (M264 şi M266), acestea din urmă fiind posterioare complexului Cpl.68.
Astfel, în cea mai mare parte a suprafeţei necropolei nu au fost identificate in situ urme de locuire sau activităţi anterioare, cu excepţia celor menţionate, când respectivele structuri se află situate spre extremităţile acesteia, ci doar material arheologic purtat, aflat în poziţie secundară atât în gropile mormintelor, cât şi în exteriorul acestora.
Gropile mormintelor sunt simple, de formă rectangulară, unele uşor ovale, nivelul superior al acestora fiind afectat de intervenţii antropice recente. În ceea ce priveşte umplutura gropilor funerare s-au putut constata următoarele: în cazul a 60 de morminte a fost descoperit material ceramic rulat, prezent şi în exteriorul gropii, în 3 cazuri au fost găsite fragmente de silex, iar în 10 cazuri pigment de lemn carbonizat (provenit fie de la lemnul sicriului, fie de la ritualuri de purificare a gropii). În umplutura unora dintre gropile unor mormintelor s-au găsit pelicule de pământ galben provenind din nivelul steril din punct de vedere arheologic în care se opreşte groapa. În restul mormintelor umplutura gropilor nu prezintă alte elemente specifice, fiind în general vorba de un pământ negru-cenuşiu, friabil, cu un grad de compactare scăzut, saturat.
Scheletele sunt orientate E - V, cu craniul fiind situat la V, cu uşoare deviaţii datorate anotimpului în care a avut loc înmormântarea. În majoritatea cazurilor defuncţii au fost depuşi în decubit dorsal, excepţie făcând scheletele deranjate, atât în vechime (cu ocazia amenajării altor morminte), dar şi în momentul forării pilonilor pentru viaductul de traversare a văii, cu prilejul derulării lucrărilor de construire a autostrăzii, înainte de descoperirea propriu-zisă a necropolei.
În ceea ce priveşte scheletele deranjate în vechime (într-un moment cronologic relativ apropiat de cel al înhumării iniţiale), poate fi vorba de reînhumări, dar nu intenţionate, de vreme ce osemintele nu au fost redepuse ritualic într-un loc anume al gropii funerare (respectiv în zona craniului sau a membrelor inferioare).
O categorie aparte este reprezentată de cele 6 morminte care au fost afectate de forarea pilonilor de susţinere a viaductului de traversare a văii Pasărea. De asemenea, trebuie amintit că în momentul în care arheologii au fost anunţaţi de descoperirea accidentală a unor oseminte umane, au mai fost recoltate diverse părţi de schelet, care însă nu au mai putut fi atribuite în mod cert unor anumite înhumări.
Toate mormintele cercetate sunt de tip plan, fiind vorba de înmormântări simplă, cu excepţia unei singure gropi. Au fost descoperite elemente (cuie, fragmente de lemn) care atestă prezenţa unui sicriu în cazul a 47 de morminte, trei dintre acestea păstrându-se foarte bine. De asemenea, au fost surprinse situaţii în care scheletul nu prezenta pământ sub coaste, situaţie care poate fi interpretată prin existenţa unui sicriu în care să fi fost depus individul. Este de presupus că majoritatea erau coborâţi în groapă înveliţi într-o pânză. Nu au fost constatate urme ale bârnei cu care a fost coborât sicriul şi nici elemente care să ateste prezenţa unui pat de împletituri pe care acesta să fi fost aşezat, după cum este cunoscut în cazul altor necropole medievale.
În stadiul actual al cercetării, înmormântările de copii reprezintă un procent de 40%, situaţie ce se explică prin rata mare a mortalităţii infantile în această epocă, de altfel o caracteristică destul de frecvent întâlnită în necropolele medievale cercetate anterior. În majoritatea acestor cazuri, s-a observat că mormintele de copii sunt oarecum grupate în zona de SE a respectivelor necropole.
În ceea ce priveşte poziţia braţelor defuncţilor, 87 de schelete au fost deranjate în zona membrelor superioare (două de către excavator). Situaţiile deosebite sunt reprezentate de poziţia unui braţ sau al amândurora îndoite şi antebraţele aduse spre omoplaţi. Datorită poziţiilor braţelor în aceste cazuri, mormintele ar putea fi considerate ca având o semnificaţie religioasă - posibil de atribuit bogomililor. Cercetările asupra acestei populaţii au ajuns la concluzia că simpla poziţionare a braţelor spre omoplaţi nu reprezintă o caracteristică prin care un astfel de grup se poate diferenţia net de celelalte. În situaţia necropolei de la Creţuleasca, mormintele în care se înregistrează această poziţie a braţelor nu sunt situate într-o anumită zonă a cimitirului şi nici nu se diferenţiază ca prin elemente de inventar, ceea ce poate atesta - eventual - existenţa unei asemenea tradiţii de înmormântare şi nu prezenţa unei populaţii de la S de Dunăre.
Inventarul mormintelor constă în monede perforate (116 morminte), inele (10 morminte) de bronz sau argint (2 morminte), cercei (3 morminte) şi copci (10 morminte). De asemenea există 126 de morminte fără inventar. În general, inelul sau moneda au fost descoperite în zona falangelor, respectiv pe torace, pe oasele bazinului sau în zona omoplaţilor, în funcţie de dispunerea braţelor. Doar trei schelete au avut două monede, iar într-un singur caz în inventarul mormântului a fost descoperit un vas de sticlă, probabil un recipient cu mir, depus la încheietura braţului drept, spre cutia toracică.
Analiza preliminară a monedelor datează mormintele începând cu sec. al XVII-lea, ţinându-se cont de faptul că moneda era depusă într-un mormânt la un moment ulterior punerii ei în circulaţie. Inelele sunt de tip sigilar, cu o singură excepţie, care prezintă o casetă în care a fost prinsă o piatră sau o bucată de sticlă ce nu s-a păstrat. Trebuie menţionat faptul că piesele de acest fel sunt inele de tip sigilar, producţii locale, beneficiarul alegându-şi ad-hoc modelul pe care-l dorea incizat.
Deşi desfăşurată în suprafaţă (aproximativ 75 × 70 m2) şi având un caracter exhaustiv, cercetarea de teren nu a surprins urmele vreunui lăcaş de cult căruia să-i fi aparţinut cimitirul prezentat preliminar şi nici nu se pot face precizări în legătură cu aşezarea din care ar fi provenit populaţia care folosea această necropolă. De asemenea, studiul antropologic este în curs de realizare, astfel că pentru moment nu se pot face consideraţii cu privire la sexul sau vârsta defuncţilor.
Zona unde - datorită descoperiri fortuite a structurilor funerare medievale în cuprinsul traseului viitoarei autostrăzi - a fost necesară efectuarea cercetării arheologice preventive de la Ştefăneştii de Jos, jud. Ilfov, au investigată prin deschiderea a patru suprafeţe de cercetare, care au urmărit - în primul rând - să delimiteze întinderea cimitirului şi cercetarea tuturor complexelor arheologice susceptibil a fi afectate. Suprafeţele de cercetare au fost identificate convenţional cu siglele SFI, SFII, SFIII şi SFIV. Pentru toate acestea a fost proiectat un caroiaj de 4 m, numerotarea carourilor făcându-se de la S la N.
Ţinând cont de situaţia existentă în teren, cât şi de obiectivele generale ale cercetării au fost păstraţi iniţial doi martori stratigrafici, respectiv între SFII şi SFI (aproximativ pe direcţia V - E) şi între SFII şi SFIII (aproximativ pe direcţia N - S). La finalizarea cercetării suprafeţei SFII, ambii martori stratigrafici au fost demontaţi.
În majoritatea cazurilor, nivelul de săpare al gropilor funerare nu a putut fi surprins, datorită intervenţiilor antropice semnificative efectuate în zonă în perioadele modernă şi contemporană. Totuşi, în multe situaţii a fost posibilă conturarea clară a conturului gropii funerare, procedându-se la golirea umpluturii acesteia pentru dezvelirea integrală a scheletelor.
În condiţiile în care cercetarea complexelor de habitat situate la S de necropolă este în curs de desfăşurare, pentru moment nu se fac alte referiri legate de aceste structuri arheologice aflate în imediata vecinătate a necropolei, pe toate laturile acesteia.