Craiva | Comuna: Cricău | Judeţ: Alba | Punct: Piatra Craivii | Anul: 2008
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2008
Perioade:
Preistorie; Protoistorie; Evul Mediu;
Epoci:
Epoca bronzului; La Tène; Evul Mediu;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive); Domestic; Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Aşezare deschisă; Cetate; Templu;
Cod RAN:
| 4160.01 |
Județ:
Alba
Unitate administrativă:
Cricău
Localitate:
Craiva
Punct:
Piatra Craivii
Localizare:
| 4160.01 |
Lista Ilustrațiilor - 17
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| El Susi | Georgeta | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Antoniu | Marc | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Moga | Vasile | responsabil | Muzeul Naţional al Unirii, Alba Iulia |
| Plantos | Cristinel | participant | SC Roşia Montană Gold Corporation SA |
| Gligor | Mircea | participant | Universitatea de Vest, Timişoara |
| Izdrăilă | Gabriel | participant | Universitatea de Vest, Timişoara |
| Tentiş | Daniel Marius | participant | Universitatea de Vest, Timişoara |
| Timoc | Călin | participant | Universitatea de Vest, Timişoara |
Raport:
Campania arheologică din anul 20081 a avut în vedere următoarele obiective:
- finalizarea unităţilor de cercetare începute în anii anteriori;
- realizarea unor cercetări interdisciplinare (analize osteologice);
- restaurarea integrală a pieselor de metal.
Terasa „La Şură”
S III (10,50 x 1,70 m, orientare NV-SE, caroiere din metru în metru), a fost deschisă în anul 2006, în prelungirea S II, cu un martor de 0,50 m între ele. Scopul urmărit consta în surprinderea eventualei continuări a locuinţei dacice din S II dar şi observarea modului de amenajare a terasei pe întreaga sa lăţime2 Iniţial, S III avea dimensiunile de 10 m x 1,5 m, noile dimensiuni fiind date de îndreptarea profilelor şi de prelungirea ei către SE, cu scopul lămuririi unei situaţii arheologice.
Încă din campania arheologică din anul 2006, s-a constat parţial o situaţie similară cu cea din cadrul S II. Astfel, în cadrul careului 1, imediat după decapare, s-a observat prezenţa unui nivel cu depuneri arheologice, aparţinând locuinţei dacice, destul de sărac, ce se continua pe cel mult primele două careuri. După degajarea acestuia, în cadrul primului careu s-a ajuns pe roca locală (steril din punct de vedere arheologic). Continuarea cercetării a dus la surprinderea către zona de contact cu careul doi, a unei amenajări similare ca şi în cazul S II, fiind săpată o nouă treaptă. Dacă în cadrul primilor 2,50 m s-a constatat nivelarea cu lut (în compoziţia căruia se afla şi rocă sfărâmată mărunt) de aici şi până către metrul 10 şi-a făcut apariţia un nivel compact de rocă masivă, „legată” cu lut. Acest nivel scădea în pondere către extremitatea de SE a unităţii de cercetare. În acest stadiu s-a şi oprit cercetarea în anul 2006.
Pentru lămurirea situaţiei prezentate, în 2008 a fost reluată săpătura, prin curăţarea suprafeţei şi începerea demontării rocii. S-a constatat, după înlăturarea unui prim nivel de rocă (gresie, calcar degradat?), apariţia unui alt nivel, în linii generale similar, însă cu dimensiuni mult mai mari. În contextul dat, s-a trecut şi la prelungirea cu 0,50 m a secţiunii pentru a ne lămuri dacă nivelul de rocă este nativ sau el a fost adus în contextul amenajării terasei. Această prelungire, alături de demontarea parţială a nivelului de rocă mai sus amintit, a lămurit în mare parte situaţia arheologică. Astfel, ultimii 7 metri ai terasei au fost consolidaţi cu un pat de rocă având două nivele distincte. Cel de la bază, cu rocă masivă, era suprapus de un altul compus din roci de mai mici dimensiuni, peste care, în final, s-a suprapus un nivel de lut cu rocă sfărâmată ce avea rolul de a consolida structura de piatră. Trebuie precizat că, la momentul încheierii campaniei din anul 2008, încă nu cunoaştem adâncimea nivelului de fundare a acestei structuri.
În urma taluzării profilului estic al acestei secţiuni, în primul careu, a fost găsită o mărgea din pastă de sticlă cu inserţii circulare de culoare albastră iar în prelungirea mai mai sus menţionată au apărut fragmente ceramice, un obiect din fier şi sporadice urme de arsură. Din punct de vedere cronologic amenajarea terasei s-a făcut, cel mai probabil, în sec. I a. Chr.
S IV (10,50 x 4,20 m, orientare NV-SE, caroiere din metru în metru, pe două segmente, A şi B), unitate de cercetare deschisă în cursul campaniei din anul 2006, a avut drept scop surprinderea către V a locuinţei dacice apărute în S II ( în cadrul campaniilor din 2005 şi 2006). Din motive obiective, investigaţia arheologică aici s-a stopat în anul 2006, când s-a realizat decopertarea suprafeţei în discuţie. Menţionăm că dimensiunile acesteia au fost eronat prezentate (într-un raport anterior) ca fiind de 10 x 3 m, în realitate, la trasare ea avea dimensiunile de 10 x 4 m. În cursul campaniei 2008, datorită îndreptării profilelor, s-a ajuns la dimensiunile prezentate la începutul descrierii secţiunii.
Săpătura a debutat prin degajarea vegetaţiei şi aluviunilor depuse între timp, îndreptarea profilelor şi răzuirea întregii suprafeţe. După efectuarea acestor operaţiuni, situaţia se prezenta, pe careuri, în felul următor:
-careurile 1-3 A/B, imediat sub stratul vegetal, rocă locală (micaşist), steril din punct de vedere arheologic.
-careurile 3-5 A/B, imediat sub nivelul vegetal, s-a constatat o aglomerare de pietre din calcar local, de dimensiuni variabile, ce continuau o structură similară descoperită în S II3.
-careurile 5-10 A/B au oferit, după nivelul de decapare, primele elemente ale complexului din zonă, anume resturi ceramice, osteologice şi sporadice urme de lemn carbonizat.
Sesizabil fiind, încă din această etapă, „pragul”4 săpat în roca locală, pentru amenajarea terasei, săpătura s-a concentrat din careul 10 către acesta. Nivelul mediu de săpare a fost de cca. 0,05 m.
În contextul prezentat, s-a constatat, de la acest nivel, apariţia tot mai consistentă a unui inventar arheologic constînd din fragmente ceramice, covârşitor lucrate cu mâna, de slaba factură, condiţiile de sol determinând puternica lor fragmentare la prelevare. Nivelul în discuţie, mai este caracterizat de prezenţa tot mai consistentă a unui conţinut de arsură alături de resturi de chirpic. S-a observat, deasemenea, nivelul de dărâmătură din piatră de calcar, provenit, cel mai probabil, de la zidul de protecţie al terasei.
Din inventarul arheologic special, se remarcă prezenţa unor obiecte metalice, dintre care amintim: un fragment de fibulă, un manşon, un piron de mari dimensiuni a cărui „pălărie” este decorată cu cercuri concentrice, un amnar (?), un pinten de bronz cu spin de fier, un vârf de săgeată şi un fragment de la o oglindă de formă circulară (din bronz).
Următoare etapă s-a concentrat pe îndepărtarea nivelului superior al dărâmăturii zidului de protecţie. S-a constatat, imediat sub acesta, prezenţa unui nou nivel mixt de arsură, resturi ceramice şi osteologice (la cca. -0,45/-0,50 m).
După demontarea acestuia, a apărut în cadrul careului 7B, la adâncimea de -0,50 m, resturile unei vetre de foc, de formă circulară, având un diametru maxim păstrat de 0,50 m. Dispunerea acestei structuri de combustie direct pe roca nativă5 ne îndreptăţeşte să o corelăm cu prima fază de amenajare a locuinţei parţial surprinsă în S II.
Abordarea careurilor 6-10 A/B, pornind de la careul 10 către 6, a constituit o altă fază a săpăturii, fiind abordat primul nivel de depunere, situat imediat peste nivelul de amenajare al terasei. A fost conturată o situaţie arheologică, parţial cunoscută, din campaniile precedente, anume observându-se nivelul de îndreptare al pantei şi urmele ce s-au mai păstrat de la locuinţa dacică. S-a putut constata, astfel, un nivel arheologic rezidând din numeroase resturi de la vase ceramice (de data aceasta şi câteva fragmente întregibile), sporadice resturi osteologice, alături de diverse obiecte din fier (doi pinteni, o piesă în formă literei „T”, o verigă etc.) şi bronz (un alt fragment de oglindă şi un inel).
În urma curăţării integrale a acestui orizont stratigrafic s-a evidenţiat apariţia unei gropi, în cadrul careurilor 8-10 B, aflată la adâncimea de -0,64 m faţă de actualul nivel de călcare. De formă uşor neregulată, groapa la conturare avea un diametru de cca. 1,30 m. În urma secţionării, adâncindu-ne cca 1 m, s-a constatat profilul în formă de „clopot”. Ca inventar menţionăm fragmente de la un vas ceramic de tip chiup, resturi osteologice, un obiect de fier, pietre. Din lipsă de timp, fundul gropii nu a mai fost atins.
Demontarea completă a nivelului de dărâmătură din cadrul careurilor 3-4 A/B, au dus la evidenţierea parţială a unei noi gropi, în careul 4 A/B, la adâncimea de -0,70 m faţă de nivelul actual de călcare, complex rămas necercetat. Tot în cadrul acestor careuri, mai ales în segmentul A, la o adâncime de cca -0,65/-0,70 m, s-a surprins un nivel compact de arsură, în cadrul căruia se găseau resturi ceramice şi osteologice alături de „pălăria”unui piron.
Trebuie consemnat, în încheierea prezentării acestei unităţi de săpătură, că a fost demontat martorul dinspre S II, în proporţie de cca. 70%. În urma acestei operaţiuni, s-au mai recuperat o serie de fragmente ceramice de la vase întregibile, ce îşi gasesc corespondenţă cu unele găsite în S II, alături de câteva obiecte metalice (un cârlig din fier, un inel din acelaşi material).
Rezumând, în urma cercetării S IV s-a constatat faptul că situaţia arheologică suprinsă în S II se continuă şi aici. Astfel, a fost evidenţiat acelaşi sistem de amenajare al terasei în trepte, existenţa unui zid de protecţie al acesteia, urmele unei locuinţe dacice cu componentele sale (vatră de foc, gropi de provizii-„menajere”) alături de un divers material arheologic. Nefiind cercetată integral, ne este încă dificil de spus, cât se continuă locuinţa în cadrul acestei suprafeţe. Cercetarea sa integrală, alături de extinderea către est a săpăturii, ne vor lămuri acest aspect. Cronologic, locuinţa şi anexele sale, prin materialele găsite, nu ne permite o încadrare foarte clară, încadrându-le, deocamdată, într-un cadru general al sec. I a.Chr – începutul sec. I p.Chr.
Terasa Bănuţului
S VIIbis (5 x 3m, orientare E-V, caroiere din metru în metru)
Scopul cercetării arheologice a vizat, pe această terasă, continuarea cercetării în unitatea deschisă în anul precedent (S VIIbis), unde fuseseră deja surprinse un număr de trei plinte din calcar, caracteristice templelor rectangulare, din perioada Regatului dac, alaturi de care se afla şi un bogat inventar arheologic. Continuarea cercetării nivelului de depunere arheologic, din cadrul acestei suprafeţe, au confirmat situaţia arheologică deja evidenţiată din campaniile anterioare, SVIIbis fiind şi finalizată cu acest prilej. Au fost evidenţiate două noi plinte din calcar, atent lucrate, aflate în poziţie primară, alături de un bogat inventar arheologic constând din fragmente ceramice, resturi osteologice şi piese metalice. În momentul de faţă, este încă destul de dificil de a contura clar dimensiunile complexului, fazele sale de evoluţie, doar extinderea planimetrică a săpăturii putând oferi răspunsuri la aceste întrebări.
Terasa a V-a
SI (10 x 3m, orientare NV-SE, caroiere din metru în metru)
A fost continuată cercetarea în cadrul incintei circulare, complex dezvelit în anul 2005. Săpătura a avut un caracter restrâns în cadrul campaniei din anul 2008, în contextul focalizării investigaţiei arheologice pe „Terasa Bănuţului” la templul cu baze de coloană din piatră. Abordarea complexului s-a făcut pe cadrane. S-a recuperat un inventar arheologic constând din fragmente ceramice, resturi osteologice, obiecte de metal fiind evidenţiat şi mult chirpic ars provenit din pereţii clădirii.
Curături
La V de masivul calcaros al „Pietrei Craivii” se află o întinsă zonă de terase, propice habitatului uman. Cum din cercetări mai vechi erau cunoscute materiale arheologice din această zonă, a fost efectuat un sondaj de verificate pe una din aceste terase, aflată la 100 m S de cabana aflată pe proprietatea familiei Trifan din Craiva.
Sondajul, denumit convenţional Sdj. 1, a constat din cercetarea unei suprafeţe de 2 X 1m, cu orientarea N-S. Nu au fost surprinse urme de interes arheologice.
Obiectivele viitoare, imediate, ale cercetării sitului de la Craiva „Piatra Craivii constau în finalizarea obiectivelor pe „Terasa a V-a” şi „La Şură” şi deschirea de noi unităţi de cercetare pe „Terasa Bănuţului”. Abordarea unor zone precum platoul superior al stâncii, care să lămurească relaţia stratigrafică dintre aşezare şi fortificaţie, este un deziderat însă, deocamdată, din lipsa unor fonduri suficiente acest fapt nu este posibil.
Evidenţierea templului rectangular de pe „Terasa Bănuţului”, prin realizarea unui proiect de conservare şi punere în valoare nu poate fi realizat în contextul în care situl nu beneficiază de nicio măsură de pază. Dealtfel, urmele „căutătorilor de comori” au fost sesizate şi în anul 2008, de pe versantul sud-estic al masivului fiind adunate mai multe resturi de piese metalice.
Studiul resturilor de faună provenite de la Craiva „Piatra Craivii” (com. Cricău, judeţul Alba). Campania 2008
Georgeta El Susi
Din campania anului 2008 au fost analizate două eşantioane faunistice, recoltate din punctele „Terasa Bănuţului” şi „La stână”. Din prima locaţie au fost determinate 656 oase, din secţiunile S VII-S VII bis, adâncimile 0,32-0,66 m (perimetrul sanctuarului dacic). Din cele 656 fragmente osteologice, 463 sunt determinabile ca gen şi specie, restul de 101 fragmente fiind spărturi neidentificabile şi 91 resturi aparţinând unor specii de talie mică (cel mai probabil ovicaprinelor/ porcului). A fost semnalat un singur os de peşte, e vorba de o specie de apă dulce, un ciprinid. Eşantionul faunistic este constituit doar din oase puternic fragmentate, nu există piese întregi (cu excepţia unor falange de bovine, ori astragale, calcanee de ovicaprine şi porcine). Materialul nu prezintă urme de contact cu focul, în două cazuri s-au semnalat urme de tăiere. E vorba de o falangă proximală de vită cu incizii fine pe faţa anterioară, apărute în urma acţiunii de jupuire a pieii. Tot de la vită provine o porţiune de coastă cu o urmă de tăiere perpendiculară pe traiectul piesei, apărură ca urmare a unei intenţii de a procesa carcasa animalului. Nu au fost semnalate oase în conexiune anatomică ori care ar fi putut proveni dint-o regiune mai mare a corpului. Porcinele prevalează cu frecvenţe de 41,7 % ca nr. de resturi şi 52,8 % ca nr. indivizi - NMI. Repartiţia materialului pe regiuni corporale indică un procent de 36,8 % elemente din scheletul craniului, 30,6 % din cel apendicular (centuri şi extremităţi proximale ale membrelor - părţile cărnoase), 14 % din extremităţi distale ale membrelor - părţile seci, fără carne şi 18,6 % din coloană. Ca vârste de sacrificare, până la un an, s-a tăiat un procent de 36,8 %, între 1-2 ani 28,9 %, între 2-3 ani 34,2 %. De fapt există două vârfuri de tăiere, până la un an şi în jur de 2-2,5 ani. În privinţa taliei, s-au estimat valori de 69-79 cm, o medie de 72,7 cm. Bovinele înregistrează valori de 33,3 % (nr. fragmente) şi 16,7 % (NMI). Repartiţia pe regiuni scheletice indică un procent de 16,2 % elemente craniene, 22,1 % părţi cărnoase ale membrelor, 18,2 % părţi seci ale membrelor şi 43,5 % elemente din scheletul axial. Ca vârste de tăiere, până la 1,5 ani s-au sacrificat patru indivizi (33,3 %), între 1,5-2 ani un exemplar (8,3 %), între 2-3 ani, cinci indivizi (41,8 %), iar peste 5 ani, două animale (16,6 %). Evident, din raţiuni economice, în cazul mamiferelor de talie mare, în speţă bovine, s-au sacrificat fie animale mature, cu randament economic diminuat, fie exemplare sub-adulte (masculi în primul rând). De la ovicaprine s-au determinate 92 oase, provenind de la 3 capre şi 5 oi, restul de 7 exemplare nu au fost identificate ca specie. Rumegătoarele mici înregistrează frecvenţe de 19,9 % pe resturi şi 20,8 % pe NMI plasându-se fie, după bovine, fie înaintea lor, în funcţie de modalitatea de calcul utilizată. În privinţa vârstelor de tăiere se constată un procent de 50 % animale sacrificate până la 18 luni, cu un „vârf” al tăierilor sub 3 luni (cel mai probabil începutul primăverii); un alt “vârf” de tăiere, pe la 21-24 luni. Repartiţia elementelor anatomice indică următoarele valori: fragmente cefalice - 24 %, 26,1 % - schelet axial, 33,7 % - partea proximală a membrelor şi 16,3 % - extremităţi distale ale membrelor. Puţinele dimensionări sugerează exemplare de talie mică şi conformaţie gracilă, printre exemplarele femele s-a identificat unul provenind de la un exemplar acornut. Proporţia oaselor de mamifere vânate este mică, înregistrându-se 5,1 % (pe resturi) şi 9,7 % (pe NMI). S-au identificat oase de la cerb (3,2 %-4,2 %, NMI), căprior (3,2 %-4,2 %, NMI) şi mistreţ (0,4 %-1,3 %).
Din punctul „La stână” s-au determinat 56 oase, în procent majoritar aparţinând vitelor (65,8 % - nr. fragmente), ovicaprinelor (18,4 %), porcinelor (8 %), cabalinelor (2,6 %), canidelor (2,6%) şi castorului (2,6 %). Oasele s-au recoltat dintr-o locuinţă, din S5, 4,45-0,55 m. Proporţia speciilor şi raporturile interspecifice diferă major faţă de situaţia din sanctuar, în sensul prevalenţei oaselor de vită, specie de bază sub raport alimentar şi utilitar (mai ales) în epocă; în plus, apar ca elemente noi faţă de sanctuar calul şi câinele. De fapt spectrul faunistic din locuinţă este cel tipic unei aşezări, toate cele 5 mamifere domestice fiind prezente, chiar dacă eşantionul este mic. În cazul bovinelor s-a estimat o înălţime la greabăn de 101 cm (femelă); probabil în zona înaltă de la Piatra Craivii erau gospodărite un tip de bovine, de „munte” reduse ca înălţime, adaptate mediului respectiv. Ca şi în primul caz fauna sălbatică este nesemnificativă sub raport alimentar, vânarea castorului făcându-se pentru blană.