Crăciuneşti | Comuna: Băiţa | Judeţ: Hunedoara | Punct: Peştera Balogu | Anul: 2019
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2019
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Paleolitic; Mezolitic; Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Locuire în peşteră;
Cod RAN:
| 88136.03 |
Județ:
Hunedoara
Unitate administrativă:
Băiţa
Localitate:
Crăciuneşti
Punct:
Peştera Balogu
Localizare:
| 88136.03 |
Lista Ilustrațiilor - 4
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Doboş | Adrian | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Antoniu | Marc | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Bărbat | Ioan Alexandru | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Pavel | Romică | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Rișcuța | Cătălin | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Chu | Wei | participant | Universität Köln, Germany |
| Bute | Nicolae | participant | Universitatea "Dunărea de Jos", Galaţi |
Raport:
Descrierea situaţiei
Comuna Băiţa este situată într-un defileu calcaros (valea Căianului), iar în cei doi versanţi ai acestuia (Măgura Feredeului în dreapta şi Măgura Băiţei în stânga) adăpostesc numeroase peşteri. Deşi cunoscute încă din secolul al XIX-lea, relativ puţine au fost cercetate prin săpături arheologice. Pe Măgura Feredeului au fost făcute săpături în peştera Balogu în 1924 de către M. Roska, ocazie cu care menţionează descoperirea de faună fosilă, plus o piesă din piatră cioplită, probabil paleolitică (Păunescu 2001; Roska 1924), în peştera Groapa Lupului în 1999 de către Al. Păunescu 2001), iar pe Măgura Băiţei în peştera Şura de Mijloc/Şura cu Trei Intrări de către I. Andriţoiu, în anii 1970 (Luca 2008).
Obiectivele cercetării
Date fiind informaţiile relativ puţine şi uneori incerte privind privind locuirile de peşteră din cele două Măguri, am urmărit efectuarea de sondaje în două peşteri semnalate ca având descoperiri arheologice (Balogu şi Zidul de Sus) şi într-o peşteră pentru care nu aveam semnalări (Copta Mare).
Rezultate:
Peştera, aflată în Măgura Feredeului la altitudinea de 430 m, are trei deschideri şi o dezvoltare totală de 118 m. Peştera este compusă din patru săli; în lipsa unei descrieri a acestora, noi le-am denumit, dinspre intrare, astfel: Gura peşterii/Sala 1, Sala 2, Sala 3, Sala 4.
Situl a fost cercetat în 1924, când în urma unui sondaj adâncit până la 0.55 m la gura peşterii, a fost anunţată descoperirea de faună pleistocenă şi a unei piese cioplite din jasp (Roska 1924).
Cercetările din 2019.
- Gura peşterii
Au fost efectuate două sondaje de 1m x 1m. Primul (S1) a intersectat o săpătură veche, probabil cea a lui M. Roska. Săpătura a fost oprită la 0.70m din cauza unei aglomerări de pietre mari. Stratigrafia, în porţiunea păstrată in situ, este identică cu cea din S2 (v. infra).
S2 (fig. 2 – marcarea ca S3 pe tabla indicatoare este o eroare) a oferit următoarea secvenţă stratigrafică:
- 0-0.05 m, nivel cenuşiu, compus din orizont humic actual şi cenuşă
- 0.05 – 0.35 m, limon roşiatic cu foarte multe claste angulare de calcar, cu dimensiuni de 15-20 cm
- 0.35 cm – 1.10 limon roşiatic cu blocuri mari de calcar, friabil mai ales în partea superioară
- 1.10 m, blocuri mari de calcar – oprirea săpăturii
În S1 şi S2 am descoperit resturi ceramice în orizontul cenuşiu, iar în nivelurile subjacente foarte puţine fragmente de faună fosilă.
- Sala 3
În ultimele două săli peşterii au fost observate urmele unor „săpături arheologice”, dar nu putem şti dacă reprezintă urmele cercetărilor întreprinse de Gábor Téglás şi Márton Roska. Într-o anumită măsură bănuim că „şanţul” (asemănător unei „secţiuni magistrale”) descoperit în penultima sală a peşterii, în zona centrală (Fig. 3/1) orientat aproximativ est-vest, se poate să fi fost practicat de unul dintre cei doi arheologi maghiari, fără a exclude şi posibilitatea unor intervenţii mai recente (mijlocul sau a doua jumătate a secolului XX?).
Prezenţa, pe marginile „secţiunii arheologice” menţionate anterior, a numeroase fragmente ceramice preistorice şi a mai multor piese osteologice, care după toate probabilităţile indicau practicarea unor cercetări mai puţin atente, probabil cu surse de iluminat mai slabe, ne-au determinat să practicăm un mic sondaj (Caseta 1 - C1), de 1,5 × 1,5 m (Fig. 3/2) plasat pe marginea de sud-est a „sălii trei”, nu foarte departe de un horn al peşterii, care face legătura cu platoul superior al Cheilor Băiţei. Obiectivul principal al diagnosticului intruziv a constat în verificarea sedimentului arheologic, şi anume dacă săpăturile arheologice de la finalul secolului XIX şi de la începutul veacului XX au epuizat depunerile antropice, mai ales că marginea de nord a casetei noastre, de circa 0,5 × 0,5 m, intersecta zona acestora.
Rezultatele cercetărilor arheologice au arătat faptul că sedimentul din peşteră nu a fost afectat decât parţial în zona casetei C1, mai mult în partea superioară, pe aproximativ 0,30-0,40 m. Astfel au fost deranjate nivelurile care conţineau materiale ceramice specifice epocii bronzului, celei de-a doua epoci a fierului şi evului mediu.
După adâncimea de 0,30-0,40 m au fost descoperite până la cel puţin 10 niveluri arheologice, acestea însumând diferite amenajări, gropi, vetre, niveluri cu cenuşă şi cărbune etc. Din punct de vedere cultural, aproape 1,00 m de sediment arheologic aparţinea în exclusivitate eneoliticului final, la baza nivelului Coţofeni, pe 0,10-0,15 m fiind documentat şi un orizont posibil contemporan cu manifestările de tip Sălcuţa IV – Herculane II-III. După adâncimea de 1,85-2,00 m, sondajul a mai fost continuat încă 0,30 m într-un sediment compact, calcaros, fără materiale arheologice.
Materialele arheologice se păstrează în condiţii foarte bune, ceramica având angoba şi slipul foarte bine conservate. Printre artefactele reprezentative, putem să amintim descoperirea unei ceşti (Fig. 3/3) ornamentată prin furchenstich, specifică fazei III a culturii Coţofeni, dar şi a unor unelte din os.
În cele din urmă, după aproape 140 de ani de la primele cercetări efectuate în asupra punctului Crăciuneşti-Peştera Balogu (Szabó József), şi încă după aproape toţi atâţia ani în care s-a discutat în literatură despre importanţa descoperirilor şi a artefactelor din cavitatea naturală hunedoreană, se poate afirma că diagnosticul intruziv a confirmat pentru prima dată prezenţa unui sit arheologic extrem de complex, cel puţin în penultima sală a peşterii, dinspre nord-vest, sedimentul arheologic aparţinând perioadelor post-paleolitice ajungând între 2,00 m şi 2,40 m grosime.
Bibliografie: