Covasna | Punct: Cetatea Zânelor | Anul: 2018
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2018
Perioade:
Preistorie; Protoistorie; Evul Mediu;
Epoci:
Hallstatt; La Tène; Epoca medievală târzie;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive); Domestic;
Tipuri de sit:
Cetate; Aşezare fortificată;
Cod RAN:
| 63535.01 |
Județ:
Covasna
Unitate administrativă:
Covasna
Localitate:
Covasna
Punct:
Cetatea Zânelor
Localizare:
| 63535.01 |
Lista Ilustrațiilor - 1
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Apostol | Virgil | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Mărgineanu-Cârstoiu | Monica | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Sîrbu | Valeriu | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Cristescu | Cătălin | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Cioată | Daniel | participant | Muzeul Judeţean Mureş |
| Pupeză | Luca Paul | responsabil | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
| Crişan | Viorica | participant | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
Raport:
Situl arheologic Covasna - Cetatea Zânelor este situat la periferia oraşului Covasna, pe Dealul Cetăţii, între Pârâul Cetăţii şi Pârâul Mişca, un afluent al văii Covasna. Cele mai numeroase descoperiri din sit aparţin epocii dacice, dar s-au găsit şi materiale din prima epocă a fierului sau din Evul Mediu.
Suprafaţa amenajată de către daci pe Dealul Cetăţii este de circa 30.000 m2, incluzând aici o acropolă şi cel puţin şase terase (numerotate convenţional cu cifre romane, de la I la VI). Terasele antropogene au fost susţinute şi apărate de circa 700 m de ziduri din piatră sumar fasonată, ce aveau în partea superioară o palisadă de lemn. Pe traseul zidului, la intersecţia dintre Terasa a II-a şi Terasa a III-a, s-a descoperit un bastion patrulater.
Cercetările arheologice s-au concentrat în ultimele campanii în zona bastionului şi a zidului de curtină de pe Terasa a II-a. În apropierea bastionului, spre nord-est, s-au descoperit cel puţin două niveluri de locuire dacică, cu vetre, arsură şi materiale specifice (fragmente ceramice, obiecte din lut, piese din fier, podoabe din bronz şi monede greceşti sau romane). În anul 2013, în S7H s-a descoperit un edificiu orientat aproximativ E-V, ce avea acoperişul susţinut de trei rânduri de stâlpi din lemn. Cele 21 de gropi de stâlp identificate se adânceau în stâncă. Pentru a delimita acest edificiu, la NV de S7H a fost trasată in anul 2016 o suprafaţa de cca 12X10 m, denumită SPF I, care a inclus şi vechile săpături de aici (S7A, S7B, S7E, S18). In SPF I s-au conturat 9 gropi de stâlpi cu o orientarea uşor diferită faţă de gropile din S7H ceea ce sugera prezenţa a două edificii pe Terasa a II-a, cu o stratigrafie similară.
În campania din anul 2017 s-a continuat cercetarea în SPF I şi au fost identificate alte 19 gropi de stâlpi. Numărul total al gropilor descoperite a ajuns astfel la 46, dispuse pe trei şiruri. Cercetările din anul 2017 au confirmat că este vorba cel mai probabil de două edificii amplasate în apropierea bastionului (Edificiul I la nord-est de bastion şi Edificiul II la nord-vest de bastion). În ciuda suprafeţei mari cercetate, complexele nu au fost în întregime conturate.
Edificiul I are 27 de stâlpi dispuşi pe trei şiruri, câte 9 pe fiecare şir în parte. Şirurile se află la circa 2,60 m distanţă între ele; stâlpii de pe acelaşi şir au aproximativ 1,10 m între ei. Edificiul a fost delimitat pe trei laturi: spre nord (stânca pantei dinspre Terasa I), spre sud (aliniament din pietre) şi spre vest (stâncă parţial îndreptată). Spre est şirurile de stâlpi ar putea continua, zona nefiind cercetată.
Edificiul II are o orientare uşor diferită faţă de Edificiul I. Au fost identificate 19 gropi care aparţin acestui complex. Stâlpii erau dispuşi pe trei şiruri, câte 6 în şirurile exterioare şi 7 in şirul central, ultima groapă fiind izolată. Distanţa dintre şiruri este de 2,40 m, distanţa între gropile de pe acelaşi şir fiind de aproximativ 1,10 m. Edificiul a fost delimitat pe trei laturi: spre nord (stânca pantei dinspre Terasa I), spre sud (zidul bastionului şi zidul de curtină al Terasei a II-a) şi spre est (stâncă parţial îndreptată).
În campania din anul 2018, în SPF I s-au îndreptat profile de nord-vest şi nord-est prăbuşite din anul anterior. S-a urmărit surprinderea în profilul de nord-vest a unei gropi de stâlp din Edificiul II, ceea ce nu s-a reuşit. Limita de vest a acestui edificiu nu a fost identificată. În SPF I au fost descoperite fragmente ceramice, oase de animale, cute de piatră, jetoane şi fusaiole din lut, obiecte din argint, bronz şi fier, precum şi o monedă grecească din bronz.
Pentru a delimita Edificiul II spre vest, a fost trasată o nouă suprafaţă, denumită SPF II, de cca 8X10 m, paralelă cu SPF I, lăsându-se un martor de 1 m. SPF II acoperă o zonă care parţial a fost cercetată anterior (S7C şi S7D). În această suprafaţă s-a înlăturat pământul aruncat din săpăturile mai vechi şi s-a oprit adâncirea când s-a ajuns la nivelul dacic. În SPF II s-au descoperit puţine materiale arheologice.
Funcţionalitatea edificiilor cu şiruri de stâlpi nu este pe deplin stabilită, dat fiind faptul că nu au fost în întregime conturate iar materialul care le aparţine se află în studiu. Poate fi vorba despre temple, de tipul celor cu aliniamente de coloane, dar nu poate fi exclusă şi o altă funcţionalitate.
Problemele pe care le ridică interpretarea descoperirilor din situl de la Covasna - Cetatea Zânelor sunt numeroase, rezolvarea lor presupunând deschiderea de noi săpături sau continuarea celor vechi. Pe termen scurt se are în vedere continuarea cercetării în apropierea bastionului de pe Terasa a II-a pentru a delimita edificiile cu şiruri de stâlpi. Pe termen lung se are în vedere continuarea cercetării pe Acropolă precum şi deschiderea unui nou sector de cercetare pe latura nord-vestică a Terasei a III-a, pe unde se făcea accesul în cetate şi unde probabil a funcţionat un alt bastion.
Bibliografie: