Covasna | Punct: Cetatea Zânelor | Anul: 2017
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2017
Perioade:
Preistorie; Protoistorie;
Epoci:
Hallstatt; La Tène;
Categorie:
Neatribuit; Apărare (construcţii defensive);
Tipuri de sit:
Locuire; Locuire militară;
Cod RAN:
| 63535.01 |
Județ:
Covasna
Unitate administrativă:
Covasna
Localitate:
Covasna
Punct:
Cetatea Zânelor
Localizare:
| 63535.01 |
Lista Ilustrațiilor - 1
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Piroska | Eszter | participant | Instiuție Nedefinită |
| Mărgineanu-Cârstoiu | Monica | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Sârbu | Valeriu | participant | Muzeul Brăilei |
| Jozsef | Nagy | participant | Muzeul Naţional al Unirii, Alba Iulia |
| Apostol | Virgil | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Crişan | Viorica | responsabil | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
| Pupeză | Luca Paul | participant | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
Raport:
Situl arheologic Covasna - Cetatea Zânelor este situat la periferia oraşului Covasna, pe Dealul Cetăţii, între Pârâul Cetăţii şi Pârâul Mişca, un afluent al văii Covasna. Cele mai numeroase descoperiri din sit aparţin epocii dacice, dar s-au găsit şi materiale din prima epocă a fierului sau din Evul Mediu.
Suprafaţa amenajată de către daci pe Dealul Cetăţii este de circa 30.000 m2, incluzând aici o acropolă şi cel puţin şase terase (numerotate convenţional cu cifre romane, de la I la VI). Terasele antropogene au fost susţinute şi apărate de circa 700 m de ziduri din piatră sumar fasonată, ce aveau în partea superioară o palisadă de lemn. Pe traseul zidului, la intersecţia dintre Terasa a II-a şi Terasa a III-a, s-a descoperit un bastion patrulater.
Cercetările arheologice s-au concentrat în ultimele campanii în zona bastionului şi a zidului de curtină de pe Terasa a II-a. Aici au fost trasate mai multe secţiuni, S7A-H şi S18. A fost dezvelit bastionul în întregime şi porţiuni din zidul Terasei a II-a. Zidul prezintă cel puţin două faze de construcţie. Într-o primă fază, pietrele zidului au fost aşezate pe o fundaţie alcătuită dintr-un strat de argilă şi unul cu sfărâmătură de stâncă, sub care se afla stânca. Pietrele din zid au fost atent alese şi aranjate cu grijă, fiind legate cu lut. Faza a doua a zidului este una de refacere, fiind folosit parţial zidul din prima fază. Pietrele sunt dispuse cu mai puţină atenţie, fiind de asemenea legate cu lut, însă de o consistenţă diferită faţă de cea din prima fază. Pe dărâmătura zidului de curtină, după distrugerea fortificaţiei din piatră, s-a ridicat o nouă fortificaţie, din lemn, ce cuprindea bastionul şi o parte din zidul de curtină al Terasei a II-a.
În apropierea bastionului, spre nord-est, s-au descoperit cel puţin două niveluri de locuire dacică, cu vetre, arsură şi materiale specifice (fragmente ceramice, obiecte din lut, piese din fier, podoabe din bronz şi monede greceşti sau romane). Cel mai important complex a fost identificat în anul 2013, în S7H. Este vorba despre un edificiu orientat aproximativ E-V, ce avea acoperişul susţinut de trei rânduri de stâlpi din lemn. Gropile de stâlp se adâncesc în stâncă până la 0,90 m, diametrul lor fiind de cca. 0,30 m. Aşa cum reiese din stratigrafia complexului, pentru montarea stâlpilor s-a săpat iniţial un şanţ în stâncă, în care au fost ulterior amplasaţi stâlpii. Şanţul a fost umplut apoi cu stâncă sfărâmată şi argilă, umplutura fiind foarte bine tasată. Edificiul era delimitat spre nord-est de stânca pantei dinspre Terasa I, iar spre zidul Terasei a II-a de către un aliniament alcătuit din pietre de mari dimensiuni. Edificiul a funcţionat pe parcursul primei faze dacice de locuire, fiind distrus prin foc.
Pentru a delimita edificiul cu stâlpi din lemn descoperit în campaniile anterioare, în anul 2016 a fost trasată o suprafaţa de cca 12X10 m, denumită SPF I, amplasată la nord-vest de S7H, în vecinătatea bastionului. Zona a fost iniţial cercetată şi prin alte secţiuni (S7A, S7B, S7E, S18), deschise în special pentru a contura bastionul. În S7A şi S18 au fost identificate gropi de stâlpi care păreau să aparţină edificiului descoperit în S7H. Astfel, s-a optat pentru deschiderea unei suprafeţe mari care să includă şi vechile săpături pentru a obţine o imagine de ansamblu asupra edificiului. În suprafaţa deschisă în 2016 s-au conturat 9 gropi de stâlpi. Orientarea uşor diferită a unora dintre aceste gropi sugera prezenţa a două edificii pe Terasa a II-a, cu o stratigrafie similară. Cercetarea din anul 2016 s-a încheiat înainte ca edificiul/edificiile să fie în întregime conturat(e).
În campania din anul 2017 s-a continuat cercetarea în SPF I. Au fost identificate alte 19 gropi de stâlpi, dispuse pe trei şiruri. Numărul total al gropilor a ajuns astfel la 46. Cercetările din anul 2017 au confirmat ceea ce s-a presupus în anul 2016: este vorba cel mai probabil de două edificii în apropierea bastionului. În ciuda suprafeţei mari, complexele nu au fost în întregime conturate.
Edificiul I a fost primul identificat, în anul 2013, şi se află la est de bastion. Acestui complex îi aparţin 27 de stâlpi dispuşi pe trei şiruri, câte 9 pe fiecare în parte. Şirurile se află la circa 2,60 m distanţă între ele; stâlpii de pe acelaşi şir au aproximativ 1,10 m între ei. Edificiul a fost delimitat pe trei laturi: spre nord-est (stânca pantei dinspre Terasa I), spre sud-vest (aliniament din pietre de mari dimensiuni) şi spre nord-vest (stâncă parţial îndreptată). Spre sud-est şirurile de stâlpi ar putea continua, zona nefiind cercetată.
Edificiul II are o orientare uşor diferită faţă de Edificiul I şi se află la vest de bastion. Au fost identificate 18 gropi care aparţin acestui complex. Stâlpii erau dispuşi pe trei şiruri, câte 6 pe un şir. Distanţa dintre şiruri este de 2,40 m, distanţa între gropile de pe acelaşi şir fiind de aproximativ 1,10 m. Edificiul a fost delimitat pe trei laturi: spre nord-est (stânca pantei dinspre Terasa I), spre sud-vest (zidul bastionului şi zidul de curtină al Terasei a II-a) şi spre nord-est (stâncă parţial îndreptată). Spre sud-vest şirurile de stâlpi ar putea continua, zona nefiind cercetată. Între cele două edificii s-a descoperit o groapă de stâlp relativ izolată, care n-a putut fi atribuită cu certitudine nici unui complex.
În nivelul de conturare al gropilor de stâlpi s-au descoperit fragmente ceramice (în special de la fructiere, vase borcan şi ceşti dacice), jetoane şi fusaiole din lut, cuţi din piatră, fragmente de la vase de sticlă, obiecte din fier şi podoabe de bronz. De remarcat că, în acest nivel, s-au găsit numeroase pietre de calcar de mici dimensiuni şi formă relativ circulară, a căror semnificaţie n-a fost încă determinată.
Funcţionalitatea edificiilor nu este pe deplin stabilită, dat fiind faptul că nu au fost în întregime conturate iar materialul care le aparţine se află în studiu. Foarte probabil este vorba despre temple, de tipul celor cu aliniamente de coloane.
Problemele pe care le ridică interpretarea descoperirilor din situl de la Covasna - Cetatea Zânelor sunt numeroase, rezolvarea lor presupunând deschiderea de noi săpături sau continuarea celor vechi. Pe termen scurt se are în vedere continuarea cercetării în apropierea bastionului de pe Terasa a II-a pentru a delimita edificiile cu şiruri de stâlpi. Pe termen lung se are în vedere continuarea cercetării pe Acropolă precum şi deschiderea unui nou sector de cercetare pe latura nord-vestică a Terasei a III-a (pe unde se făcea accesul în cetate şi unde probabil a funcţionat un alt bastion).
Bibliografie: