Covasna | Punct: Cetatea Zânelor | Anul: 2016
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2016
Perioade:
Preistorie; Protoistorie;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; La Tène târziu;
Categorie:
Neatribuit; Domestic;
Tipuri de sit:
Locuire; Aşezare fortificată;
Cod RAN:
| 63535.01 |
Județ:
Covasna
Unitate administrativă:
or. Covasna
Localitate:
Covasna
Punct:
Cetatea Zânelor
Localizare:
| 63535.01 |
Lista Ilustrațiilor - 1
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Piroska | Eszter | participant | Instiuție Nedefinită |
| Mărgineanu-Cârstoiu | Monica | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan" - Secţia Tracologie, Bucureşti |
| Crişan | Viorica | responsabil | Muzeul Brăilei |
| Nagy | József-Gábor | participant | Muzeul Naţional al Unirii, Alba Iulia |
| Apostol | Virgil | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Pupeză | Luca Paul | participant | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
| Sîrbu | Valeriu | participant | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
Raport:
Situl arheologic Covasna - Cetatea Zânelor este situat la periferia oraşului Covasna, pe Dealul Cetăţii, între Pârâul Cetăţii şi Pârâul Mişca, un afluent al văii Covasna. Cele mai numeroase descoperiri din sit aparţin epocii dacice, dar s-au găsit şi materiale din prima epocă a fierului sau Evul Mediu.
Suprafaţa amenajată de către daci pe Dealul Cetăţii este de circa 30.000 m2, incluzând aici o acropolă şi cel puţin şase terase (numerotate convenţional cu cifre romane, de la I la VI). Terasele antropogene au fost susţinute şi apărate de circa 700 m de ziduri din piatră sumar fasonată, legată cu lut, ce aveau în partea superioară o palisadă de lemn. Pe traseul zidului, la intersecţia dintre terasa a II-a şi terasa a III-a, s-a descoperit un bastion patrulater.
Cercetările arheologice s-au concentrat în ultimele campanii în zona bastionului şi a zidului de curtină de pe terasa a II-a. Aici a fost trasată secţiunea S7H, de 22X8 m. Zidul de curtină a fost dezvelit în anul 2014 pe o porţiune de circa 1,5 m lăţime, săpându-se până la amenajarea fundaţiei în stâncă. Zidul prezintă cel puţin două faze de construcţie. Într-o primă fază, pietrele zidului au fost aşezate pe o fundaţie alcătuită dintr-un strat de argilă şi unul cu sfărâmătură de stâncă, sub care se afla stânca. Pietrele din zid au fost atent alese şi aranjate cu grijă, fiind legate cu lut. Faza a doua a zidului este una de refacere, fiind folosit parţial zidul din prima fază. Pietrele sunt dispuse cu mai puţină atenţie, fiind de asemenea legate cu lut, însă de o consistenţă diferită faţă de cea din prima fază. Totodată, pentru a întări structura, au fost montate grinzi transversale din lemn, a căror urme sunt încă vizibile. Zidul are o grosime în acest sector de circa 4,60 m.
Pe dărâmătura zidului de curtină, după distrugerea fortificaţiei din piatră, s-a ridicat o nouă fortificaţie, din lemn, ce cuprindea bastionul şi o parte din zidul de curtină al terasei a II-a. Materialele care aparţin acestei ultime faze sunt puţine, doar câteva fragmente ceramice, majoritatea de factură dacică, fără a lipsi unele care par a fi mai târzii. Ca atare, în acest stadiu al cercetărilor, este greu de precizat când s-a ridicat şi cine a folosit fortificaţia din lemn.
În suprafaţa S7H s-au descoperit cel puţin două niveluri de locuire dacică, cu vetre, arsură şi materiale specifice (fragmente ceramice, obiecte din lut, piese din fier, podoabe din bronz şi monede greceşti sau romane). Cel mai important complex conturat în S7H a fost găsit în 2013, cercetarea lui continuând până în 2015. Este vorba despre un edificiu orientat aproximativ E-V, a cărui limite au fost identificate doar pe laturile de nord şi sud, în rest ocupând toată lăţimea secţiunii S7H (suprafaţa cercetată a fost de 6X8 m).
Edificiul avea acoperişul susţinut de trei rânduri de stâlpi din lemn, pe fiecare rând fiind conturate câte şapte gropi pentru aceştia; distanţa între şiruri este de cca. 2,60 m. Gropile se adâncesc în stâncă până la 0,90 m, diametrul lor fiind de cca. 0,30 m. Aşa cum reiese din stratigrafia complexului, pentru montarea stâlpilor s-a săpat iniţial un şanţ în stâncă, lat de circa 0,60 m, în care au fost ulterior amplasaţi stâlpii la o distanţă de aproximativ 1,10 m unul de altul. Şanţul a fost umplut apoi cu stâncă sfărâmată şi argilă, umplutura fiind foarte bine tasată. Edificiul era delimitat spre nord-est de stânca pantei dinspre terasa I, iar spre zidul terasei a II-a de către un aliniament alcătuit din pietre de mari dimensiuni. Este foarte probabil ca aceste pietre mari să facă parte dintr-un drum pavat sau să aparţină unui zid. Edificiul a funcţionat pe parcursul primei faze dacice de locuire, fiind distrus prin foc. Funcţionalitatea edificiului nu este pe deplin stabilită, dat fiind faptul că nu a fost în întregime conturat iar materialul care îi aparţine se află în studiu. Foarte probabil este vorba despre un templu, de tipul celor cu aliniamente de coloane.
În campania din anul 2016 s-a finalizat cercetarea zidului de curtină din S7H. Zidul a fost dezvelit pe o suprafaţă de circa 8 m (inclusiv cei 1,5 m dezveliţi în 2014). Cele două faze de construire a zidului au fost mult mai bine surprinse acum. În dărâmătura zidului din ultima fază au fost descoperite fragmente ceramice, o fusaiolă din lut, o cute din piatră, un fragment de oglindă din bronz şi un colan de argint.
Pentru a delimita edificiul cu stâlpi din lemn descoperit în campaniile anterioare, în 2016 a fost trasată o suprafaţa de cca 12X10 m, denumită SPF I, amplasată la nord-vest de S7H, în vecinătatea bastionului. Zona a fost iniţial cercetată parţial şi prin alte secţiuni (S7A, S7B, S7E, S18), deschise în special pentru a contura bastionul. În S7A şi S18 au fost identificate gropi de stâlpi care păreau să aparţină edificiului descoperit în S7H. Astfel, s-a optat pentru deschiderea unei suprafeţe mai mari care să includă şi vechile săpături pentru a obţine o imagine de ansamblu asupra edificiului.
În suprafaţa deschisă în 2016 s-au conturat 9 gropi de stâlpi, de cca 0,30 m în diametru. Dintre acestea 6 erau grupate în jumătatea vestică a suprafeţei, fiind dispuse câte trei, la distanţă de 1,10 m între ele, pe două şiruri paralele, aflate la cca 2,40 m unul de celălalt. Alte 3 gropi s-au conturate în zona de nord-est, dispuse probabil pe un singur şir. Iniţial, gropile din SPF I păreau a se afla pe direcţia celor identificate anterior în S7H, fiind dispuse pe cele două şiruri mai apropiate de panta dinspre terasa I. Cercetarea nu a fost finalizată, fiind oprită pe nivelul de conturare a gropilor. Lipsesc gropile din zona de sud-est a suprafeţei SPF I, care să facă legătura cu cele din S7H, şi n-au fost descoperite gropi de pe şirul al treilea al edificiului, cel mai apropiat de zidul terasei a II-a şi de bastion.
Ridicarea topografică şi fotografiile aeriene sugerează şi o altă ipoteză. Cele 6 gropi din jumătatea vestică a suprafeţei SPF I urmează o direcţie uşor diferită faţă de cele identificate în S7H. Distanţele între şirurile de stâlpi sunt de asemenea uşor diferite, păstrându-se însă aceiaşi distanţă între gropi. Ca urmare, ar putea fi vorba de două edificii, cu o stratigrafie similară. Situaţia se va lămurii în momentul cercetării integrale a complexului (complexelor).
În nivelul de conturare al gropilor de stâlpi s-au descoperit fragmente ceramice (în special de la fructiere, vase borcan şi ceşti dacice), jetoane şi fusaiole din lut, cuţi din piatră, fragmente de la vase de sticlă, obiecte din fier şi podoabe de bronz. De remarcat că, în acest nivel, s-au găsit numeroase pietre de calcar de mici dimensiuni şi formă relativ circulară, a căror semnificaţie n-a fost încă stabilită. Calcarul lipseşte din zona cetăţii şi nu a fost folosit la construcţiile din sit.
Problemele pe care le ridică interpretarea descoperirilor din situl de la Covasna - Cetatea Zânelor sunt numeroase, rezolvarea lor presupunând deschiderea de noi săpături sau continuarea unora vechi. Pe termen scurt, se are în vedere continuarea cercetării în SPF I pentru a delimita edificiul (edificiile) cu şiruri de stâlpi. Pe termen lung, se impune finalizarea cercetărilor efectuate în jurul bastionului (terasa a II-a şi a III-a), continuarea cercetării pe acropolă (acţiune de altfel extrem de dificilă din cauza numeroaselor gropi lăsate de căutătorii de comori) precum şi deschiderea unui nou sector de cercetare pe latura nord-vestică a terasei a III-a (pe unde se făcea accesul în cetate şi unde probabil a funcţionat un alt bastion). De asemenea, ar fi necesară deschiderea unui nou sector de cercetare în extremitatea nordică a terasei a II-a, unde se leagă de terasa I, acolo unde se presupune că a funcţionat unu turn de supraveghere roman.
Rezumat:
Cercetările de la Covasna - Cetatea Zânelor din anul 2016 s-au desfăşurat pe terasa a II-a, în apropierea bastionului, în secţiunea S7H şi suprafaţa SPF I. S-a cercetat în special prima fază de locuire dacică. A fost identificate urmele unui posibil templu (trei şiruri de gropi de stâlpi) şi a fost dezvelită o porţiune din zidul de curtină (cu două faze de construcţie).
Bibliografie: