Covasna | Punct: Cetatea Zânelor | Anul: 2014
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2014
Perioade:
Protoistorie;
Epoci:
La Tène;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive); Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Cetate; Fortificaţii; Templu;
Cod RAN:
| 63535.01 |
Județ:
Covasna
Unitate administrativă:
mun. Covasna
Localitate:
Covasna
Punct:
Cetatea Zânelor
Localizare:
| 63535.01 |
Lista Ilustrațiilor - 1
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Crişan | Viorica | responsabil | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
| Nagy | József-Gábor | participant | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
| Pupeză | Luca Paul | participant | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
| Mărgineanu-Cârstoiu | Mădălina | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Sîrbu | Valeriu | participant | Muzeul Brăilei |
| Apostol | Virgil | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Piroska | Eszter | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Pop | Anca | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
Raport:
Perioada: iulie - septembrie 2014
Cercetările arheologice de la Covasna - Cetatea Zânelor s- au concentrat în ultimele campanii în zona bastionului şi a zidului de curtină de pe terasa a II-a. În anul 2007 a fost trasată secţiunea S7H, de 22 x 8 m, cu scopul iniţial de a stabili dimensiunea şi traseul zidului de curtină în partea sud-estică a terasei a II-a. Scopul propus iniţial a fost atins dar, după cum era firesc, au apărut şi situaţii neprevăzute. Astfel, s-a constatat că, pe dărâmătura zidului de curtină, după distrugerea fortificaţiei din piatră, s-a ridicat o nouă fortificaţie, din lemn (palisadă), ce cuprindea bastionul şi o parte din zidul de curtină al terasei a II-a, atât spre sud-est cât şi spre nord. Materialele care aparţin acestei faze sunt puţine, doar câteva fragmente ceramice, majoritatea de factură dacică, fără a lipsi unele care par a fi mai târzii. Ca atare, în acest stadiu al cercetărilor, este greu de precizat când s-a ridicat şi cine a folosit fortificaţia din lemn.
Campania din anul 2014 a continuat cercetarea în S7H, finalizându-se săparea primului nivel de locuire dacică. Dacă după campania din anul 2013 s-a presupus că este vorba despre două construcţii ridicate în apropierea zidului de curtină, după cercetările din 2014 se poate afirma că este vorba de fapt de o singură construcţie, probabil de un templu. Urmele identificate în secţiune ale acestui edificiu acoperă o suprafaţă de circa 8 x 6 m.
Edificiul avea acoperişul susţinut de trei rânduri de stâlpi din lemn, pe fiecare rând fiind conturate până în prezent câte şapte gropi pentru aceştia. Gropile se adâncesc în stâncă până la 0,90 m, diametrul lor fiind de cca. 0,30 m. Aşa cum reiese din stratigrafia complexului, pentru montarea stâlpilor s-a săpat iniţial un şanţ în stâncă, lat de circa 0,60 m, în care au fost ulterior amplasaţi stâlpii la o distanţă de aproximativ 1m unul de altul. Şanţul a fost umplut apoi cu stâncă sfărâmată şi argilă, umplutura fiind foarte bine tasată. Edificiul era delimitat spre nord-est de stânca pantei dinspre terasa I, iar spre zidul terasei a II-a de către un aliniament alcătuit din pietre de mari dimensiuni. Este foarte probabil ca aceste pietre mari să facă parte dintr-un drum pavat cu placi de gresie, aflat între edificiu şi zidul de curtină. Edificiul a funcţionat pe parcursul primei faze dacice de locuire, fiind distrus prin foc. În interiorul complexului s-au conturat trei zone în care s-a făcut foc.
Piesele care pot fi asociate cu acest posibil templu sunt variate, predominând ceştile dacice şi fructierele de mari dimensiuni. S-au descoperit de asemenea mărgele de sticlă şi chihlimbar, fusaiole şi jetoane din lut, o cute din piatră, o monedă de argint din Dyrrachium, o monedă de bronz din Mesambria precum şi un număr mare de oase de animale. În umplutura complexului s-au găsit numeroase pietre de calcar de mici dimensiuni şi formă relativ circulară, a căror semnificaţie n-a fost încă stabilită (calcarul lipseşte din zona cetăţii).
Zidul de curtină a fost dezvelit pe o porţiune de circa 1,5 m lăţime, săpându-se până la amenajarea fundaţiei în stâncă. Zidul prezintă cel puţin două faze de construcţie. Într-o primă fază, pietrele zidului au fost aşezate pe o fundaţie alcătuită dintr-un strat de argilă şi unul cu sfărâmătură de stâncă, sub care se afla stânca.
Pietrele din zid au fost atent alese şi aranjate cu grijă, fiind legate cu argilă. Faza a doua a zidului este una de refacere, fiind folosit parţial zidul din prima fază. Pietrele sunt dispuse cu mai puţină atenţie, fiind de asemenea legate cu argilă, însă de o consistenţă diferită faţă de cea din prima fază. Totodată, pentru a întări structura, au fost montate grinzi transversale din lemn, a căror urme sunt încă vizibile. Zidul are o grosime în acest sector de circa 4,60 m. Pe dărâmătura acestui zid a fost ridicată ulterior o palisadă din lemn.
Cercetarea în S7H a fost aproape în întregime finalizată (o parte din zidul de curtină n-a fost investigat iar şanţurile săpate pentru stâlpii templului n-au fost în întregime săpate). La finalul săpăturii a fost protejată cu panouri din lemn porţiunea dezvelită în 2014 a zidului de curtină fiind de asemenea înlocuite panourile deteriorate care susţineau zidul de curtină al terasei a II-a dezvelit în campaniile anterioare. Totodată, au fost protejate şi complexele dezvelite în secţiunea S7H.
Problemele pe care le ridică interpretarea descoperirilor din situl de la Covasna - Cetatea Zânelor sunt numeroase, rezolvarea lor presupunând deschiderea de noi săpături sau continuarea unora vechi. Pe termen scurt, se are în vedere deschiderea unor noi secţiuni, în partea de sud-est şi nord-vest a S7H, în principal pentru a se delimita în întregime templul identificat în campania din 2014. Pe termen lung, se impune finalizarea cercetărilor efectuate în jurul bastionului (terasa a II-a şi a III-a), continuarea cercetării pe acropolă (acţiune de altfel extrem de dificilă din cauza numeroaselor gropi lăsate de căutătorii de comori) precum şi deschiderea unui nou sector de cercetare pe latura nord-vestică a terasei a III-a (pe unde se făcea accesul în cetate şi unde probabil a funcţionat un alt bastion). De asemenea, ar fi necesară deschiderea unui nou sector de cercetare în extremitatea nordică a terasei a II-a, unde se leagă de terasa I, acolo unde Alexandru Ferenczi aminteşte de existenţa unui turn de supraveghere roman.
Bibliografie: