Covasna | Punct: Cetatea Zânelor | Anul: 2006
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2006
Perioade:
Preistorie; Protoistorie;
Epoci:
Hallstatt; La Tène;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive); Civil; Domestic;
Tipuri de sit:
Cetate;
Cod RAN:
| 63535.01 |
Județ:
Covasna
Unitate administrativă:
or. Covasna
Localitate:
Covasna
Punct:
Cetatea Zânelor
Localizare:
| 63535.01 |
Lista Ilustrațiilor - 4
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Cosneanu | Letiţia | participant | Asociaţia Română de Arhitectură şi Arheologie |
| Mărgineanu-Cârstoiu | Monica | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Sîrbu | Valeriu | participant | Muzeul Brăilei |
| Apostol | Virgil | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Crişan | Viorica | participant | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
| Popescu | Mariana-Cristina | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Duţescu | Maria-Magdalena | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Ştefan | Călin Dan | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
Raport:
Prima descriere amplă a cetăţii este făcută de Orbán Balázs1 în a doua jumătate a sec. XIX-lea.
Cetatea Zânelor a intrat în atenţia arheologilor din anul 1942 când Alexandru Ferenczi2, reputat arheolog clujean, a făcut aici primele cercetări stabilind, pe baza materialelor descoperite, că impresionantul monument este opera geto-dacilor. Cercetările au continuat în campanii sporadice conduse de C. Daicoviciu (1949)3 şi Z. Székely (1968)4, ale căror rezultate au confirmat şi întărit observaţiile făcute de Alexandru Ferenczi. Din 1998 au fost iniţiate săpături sistematice de amploare, ele desfăşurându-se în fiecare an.
Urcând din oraşul Covasna pe firul apei Covasnei ajungi în Valea Zânelor, iar de aici, lăsând în stânga apa Covasnei, şi mergând în continuare pe valea pârâului Miska, vizitatorul este întâmpinat de un peisaj splendid - în dreapta Dealul Dolomir, în spatele lui Dealul Sólyomkö, iar mai în spate un vârf stâncos numit Poarta Vânturilor. Dealul Chel (Kopasz hegy) începe chiar din oraş şi jalonează, pe partea dreaptă, până la un punct, valea Covasnei, se uneşte, apoi, prin vârful Timsos cu Poarta Vânturilor. Toate aceste dealuri, înalte de peste 1300 m, închid ca într-o cunună Dealul Cetăţii, lăsând deschisă vederea numai spre oraş şi depresiunea Târgului Secuiesc.
Muntele Cetăţii are aspectul unui trunchi de con cu partea de N abruptă şi o şa de legătură cu dealul Chel, pe partea sudică. Pe pantele de E, S şi V au fost amenajate mai multe terase, dintre care patru, împreună cu platoul, au fost fortificate.
Cercetările întreprinse începând cu anul 1998 s-au concentrat, în primul rând, pe rezolvarea problemelor legate de amenajarea şi fortificarea teraselor şi, implicit, pe rezolvarea problemelor legate de datare. Astfel, au fost dezvelite mai multe structuri de ziduri construite din piatră locală (plăci de gresie) legată cu lut. Dintre acestea, ansamblul descoperit în zona de îmbinare a Teraselor a II şi a III este cel mai interesant şi spectaculos. Acest ansamblu este alcătuit dintr-un bastion (cu latura de 8,65 m), din zidul de curtină al Terasei a II-a ce se ataşează bastionului, şi, în porţiunea decopertată din partea inferioară a fundaţiei, curtinei Terasei a III-a.
În secţiunile de control trasate (S 18, S7E) au fost observate, stratigrafic, două nivele mari de amenajare, delimitate de un strat consistent de lut galben pigmentat. În cadrul primului nivel, au fost delimitate trei faze de amenajare. Al doilea nivel, la acest stadiu al cercetărilor, pare să fi avut două faze.
Au fost descoperite mai multe construcţii/locuinţe, dintre care cel mai spectaculos este un edificiu cu baza de piatră, cu latura de 12 m, situată pe Terasa a III-a.
Materialul arheologic descoperit este divers: ceramică modelată cu mâna şi cu roata, amfore elenistice şi romane, ceramică de import, podoabe, monede, obiecte de fier şi de bronz, unelte de piatră.
Pe baza materialului descoperit şi a observaţiilor stratigrafice Cetatea Zânelor a fost încadrată cronologic în perioada cuprinsă între sec. II a. Chr. - începutul sec. II p. Chr. Prima fază de construire a ansamblului a fost începută cândva pe parcursul sec. II a. Chr., urmată de o distrugere (probabil în vremea lui Burebista) şi, apoi, de o refacere la sfârşitul sec. I a. Chr. - încep. sec. I p. Chr. Cetatea a fost arsă şi dărâmată la cucerirea romană sau imediat după aceasta.
În campania din 2006 au fost finalizate secţiunile S7E şi S7F, a fost deschisă o nouă secţiune - S7G (10 x 4 m), în zona de îmbinare a Teraselor a II-a şi a III-a, şi au fost luate măsuri de conservare primară a zidurilor descoperite.
Secţiunea S7E, trasată în campaniile anterioare pe Terasa a II-a, a fost extinsă cu o suprafaţă de 9,5 x 9 m, scopul propus fiind dezvelirea integrală a colţului estic şi a laturii de pe terasă a bastionului, a feţei interioare a curtinei terasei a II-a şi păstrarea integrală a profilului ESE pentru stratigrafie.
Pe profilul ESE au fost observate două nivele mari de amenajare, delimitate de un strat consistent de lut galben pigmentat. În cadrul primului nivel au fost delimitate trei faze de amenajare, iar al doilea nivel pare a avea două faze. Situaţia surprinsă pe acest profil confirmă observaţiile făcute în anii precedenţi pe profilul ESE al secţiunii S18.
Dacă în campaniile anterioare a fost cercetat nivelul doi dacic, în 2006 săpătura a continuat prin cercetarea primului nivel de locuire dacică. În cadrul acestui nivel au fost descoperite, corespunzător primei faze, resturile unei vetre şi unor bârne arse şi, corespunzător fazei a doua, resturi de bârne şi de arsură. Aceste două faze au fost deranjate de o construcţie de mari dimensiuni, amenajată în faza a treia, în imediata apropiere a bastionului şi zidului de terasă, ale căror vestigii urmează să le cercetăm în campaniile viitoare. De asemenea, la 1,60 m de colţul estic al bastionului, a apărut un pavaj din dale de gresie, observat pe o suprafaţă de 1,20 x 1,20 m; deocamdată, nu putem preciza rostul acestui pavaj.
Secţiunea S7F a fost trasată în campania anterioară pe panta Terasei a II-a pentru degajarea laturii de SE a bastionului şi surprinderea feţei exterioare a curtinei. Anul acesta obiectivele propuse în zonă au fost atinse.
Zidul din margineaTerasei a II-a, în suprafaţa decopertată (2,60 m), are lăţimea de 4,20 m şi se ataşează laturii de ESE a bastionului. Faţa interioară a zidului se păstrează pe o înălţime de 1,10 m, iar faţa exterioară pe o înălţime de 0,85 m. La exterior, zidul era sprijinit de un rambleu amenajat din dale din gresie şi pământ galben cu aşchii de gresie.
Latura de SE a bastionului, în zona cea mai bine conservată, are o înălţime de 3,70 m. Din păcate, această latură, ca şi rambleul corespunzător, sunt foarte deteriorate.
În campaniile precedente, în colţul de V al bastionului, a fost degajată o platformă patrulateră (B1) iar anul acesta, în colţul de E al bastionului, a fost identificată o platformă analoagă (B2). Ca şi în cazul platformei B1, nu se constată o ruptură între aceasta şi ţesătura bastionului. Spre deosebire de platforma B1, platforma B2 este triunghiulară şi construită în treaptă, urmând linia pantei de-a lungul laturii de SE a bastionului, pe o lungime de trei metri. Rambleul aferent laturii de SE a bastionului şi curtinei terasei a doua a fost amenajat sprijinindu-se pe aceasta.
În S7E, în imediata apropiere a pavajului şi a laturii construcţiei corespunzătoare fazei a treia a primului nivel dacic, a fost deschisă o casetă, de 1,20 x 2 m şi ad. de 1,75 m, pentru a se ajunge la baza fundaţiei bastionului. Pe latura bastionului, astfel degajată, au fost observate trei zone distincte de amenajare a fundaţiei bastionului corespunzătoare celor trei faze ale primului nivel dacic.
Materialul arheologic descoperit este bogat şi variat: ceramică geto-dacică (modelată la roată şi cu mâna), fragmente de sigillate pontice, fibule din fier şi bronz, colane din bronz, brăţări, mărgele, pandantive din bronz şi din argint, cuţite din fier, fusaiole etc., Materialul descoperit provine, în mare parte, din construcţia cercetată în secţiunea S7E.
Secţiunea S7G (4 x 10 m) a fost trasată pe pantă, în zona de îmbinare a Teraselor II şi III, paralel cu secţiunea S7C şi în prelungirea secţiunii S7D, cu scopul de a se degaja zidul de curtină al Terasei a III-a, de a se stabili raportul dintre acesta şi zidul de curtină al Terasei a II-a şi modul de amenajare a pantei dintre cele două terase. În campania din 2006 am reuşit doar să degajăm depunerile (groase de aprox. 1 m), formate din pământ şi pietre aruncate din secţiunile mai vechi, plus stratul de crengi şi lemne putrezite, rezultat în urma degajării cetăţii de copacii căzuţi în timpul furtunii din anul 1995, şi să ajungem la partea superioară a curtinei Terasei a III-a.
Cercetarea în acestui sector a fost întreruptă datorită lucrărilor de protecţie primară a structurilor de ziduri descoperite pe Terasa a II-a şi a bastionului, iniţiate de asociaţia ARA (Arhitectură. Restaurare. Arheologie), prin membri săi, care fac parte din colectivul de cercetare a sitului5. S-a optat pentru sprijinirea zidurilor cu panouri de lemn întărite cu contravântuiri şi rambleu din pământ bătut. Panourile au fost gândite pe module de minim 1 m lăţime, astfel încât să se poată repara mai uşor şi, dacă se impune cercetarea unei zone anume, să fie scoase doar panourile necesare. De asemenea, au fost amenajate, pe drumul înspre cetate, marcaje şi locuri de popas pentru turişti.
Materialele arheologice descoperite în campania anului 2006 au fost spălate, marcate şi inventariate la MCR, conform protocolului încheiat cu acesta.
S-au folosit mijloace clasice şi moderne de înregistrare a descoperirilor: staţii GPS, staţie totală, aparate foto digitale, camere video etc.,