Covasna | Punct: Cetatea Zânelor | Anul: 2001
CC BY-SA 4.0 Lista Ilustrațiilor - 6
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Sîrbu | Valeriu | responsabil | Muzeul Brăilei |
| Pandrea | Stănică | participant | Muzeul Brăilei |
| Crişan | Viorica | responsabil sector | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
| Săsăran | Luminiţa | participant | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
| Ursuţ | Dorin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
| Ludmer | Charlotte | participant | Instiuție Nedefinită |
| Mărgineanu-Cârstoiu | Monica | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Popescu | Mariana-Cristina | participant | Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Sfântu Gheorghe |
| Apostol | Virgil | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Bâlici | Ştefan | participant | Universitatea de Arhitectură şi Urbanism "Ion Mincu" Bucureşti |
Raport:
Cercetările s-au concentrat atât asupra sistemului de fortificaţie, cât şi a stratigrafiei de pe Terasa a III-a. În acest sens au continuat săpăturile în unele secţiuni începute în 2000 (S. 7, S. 9) şi s-au deschis noi sectoare, respectiv S. 10 - S. 16.
Prin secţiunea S16, de pe latura de N a sitului, s-au interceptat atât vestigiile fortificaţiei de pe marginea Acropolei, cât şi unele structuri din piatră, situate cam la mijlocul pantei dintre Acropolă şi Terasa I-a. Pe marginea Acropolei s-au păstrat doar puţine vestigii: pe o lăţime de 2/2,1 m se observă o aglomeraţie de pietre nefasonate, infrastructura de lemn carbonizată şi o masă compactă de pământ ars la roşu; o parte din elevaţia fortificaţiei era prăbuşită pe pantă. Cam la mijlocul pantei pe Terasa I-a, unde terenul era mai aplatizat, s-au păstrat fundaţiile unor structuri din piatră, observându-se baza unor ziduri din plăci de gresie, îngrijit aşezate. Prin cercetările din 2002 vom încerca să desluşim rostul acestor amenajări, care par a fi fost anterioare fortificaţiei de pe marginea Acropolei.
Prin săpăturile din suprafaţa S. 7 A - C, situată la întâlnirea dintre Terasele a II-a şi a III-a, s-au obţinut noi date, fără a se putea lămuri pe deplin situaţia fortificaţiilor din această zonă.
S-a dezvelit paramentul interior al fortificaţiei de pe Terasa a II-a, cu cel puţin o fază de refacere, şi colţul unui alt zid ce era perpendicular pe acesta.
În toată suprafaţa cercetată erau bârne masive, carbonizate, uneori cu o grosime de 0,3/0,4 m, provenind de la structura de lemn a fortificaţiei, iar stratul de pământ ars la roşu avea o grosime de 0,3/0,7 m. De menţionat că în campania din anul 2001, pe panta Terasei a II-a, la o distanţă de cca. 10 m şi paralel cu acest zid, s-a depistat un alt parament de zid ce avea o înălţime de peste 2 m. Prin cercetările din 2002 urmează să vedem care era structura fortificaţiilor din această zonă, întrucât impresionantele vestigii sugerează atât ziduri de susţinere şi de apărare a pantei, cât şi eventuala prezenţă a unui turn.
Pe Terasa a III-a, în suprafeţele S. 10 - S. 15, s-a dezvelit o bună parte din vestigiile unui mare edificiu cu fundaţii din piatră, cu o latură de cca. 12 m, compartimentat în două camere, fiecare cu câte o vatră de foc. În interiorul edificiului erau bucăţi mari de lipitură şi cărbune, numeroase vase ceramice sparte in situ, mai multe ceşti-opaiţe, unelte de piatră, lut şi fier, cuie, piroane şi scoabe din fier. Prin campania din 2002 urmează să-l cercetăm în întregime.
Tot pe Terasa a III-a s-au continuat săpăturile în secţiunile S. 6 şi S. 9, între complexele descoperite remarcându-se o locuinţă de suprafaţă, decopertată parţial, şi o groapă menajeră în interiorul căreia au fost descoperite bucăţi de lipitură, cărbune, numeroase vase ceramice fragmentare, jetoane, fusaiole şi un fragment de oglindă. Menţionăm că toate trei complexele descoperite aparţin ultimei faze de locuire dacică
Inventarul arheologic descoperit este de o mare varietate, îndeosebi la vasele ceramice.
Pe Acropolă şi pe Terasa a III-a s-au găsit doar câteva fragmente de vase din epoca bronzului, probabil cultura Wietenberg.
Mai multe fragmente descoperite pe Terasa a III-a provin de la vase ceramice din prima epocă a fierului.
În schimb, din epoca dacică s-a găsit o cantitate impresionantă de vase. Cele care provin din zona fortificaţiilor sunt mai fragmentare, dar foarte multe întregibile între cele descoperite în locuinţa, groapa şi edificiul de pe Terasa a III-a.
Vasele ceramice sunt de o mare varietate tipologică şi utilitară. Modelate cu mâna sau cu roata, arse oxidant sau inoxidant, ele acoperă aproape toată gama olăriei dacice din sec. II a. Chr. - I p. Chr.
Este de semnalat şi prezenţa unor forme de vase sau a unor motive decorative deosebite. Tipurile cele mai numeroase sunt totuşi borcanele, fructierele, ceştile-opaiţ, vasele de provizii (unele de tip pithos), kantharoi, străchinile, strecurătorile, capacele etc.
Importurile elenistice sunt reprezentate, aproape în totalitate, de amfore.
Uneltele şi ustensilele constau din: cuţite, cuie şi piroane, scoabe, dălţi, cute, fusaiole şi rondele, instrumente de modelat ceramica etc.
Piesele dacice se datează în perioada secolelor II a. Chr. - I p. Chr.
Cercetările vor continua în toate sectoarele amintite, urmărindu-se cu precădere clarificarea situaţiilor apărute. Se impune de asemenea conservarea şi restaurarea vestigiilor decopertate.