Covasna | Punct: Cetatea Zânelor | Anul: 2000
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2000
Perioade:
Preistorie; Protoistorie;
Epoci:
Epoca bronzului; Hallstatt; La Tène;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive);
Tipuri de sit:
Fortificaţii;
Cod RAN:
| 63535.01 |
Județ:
Covasna
Unitate administrativă:
Covasna
Localitate:
Covasna
Punct:
Cetatea Zânelor
Localizare:
| 63535.01 |
Lista Ilustrațiilor - 1
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Mărgineanu-Cârstoiu | Monica | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Sîrbu | Valeriu | participant | Muzeul Brăilei |
| Bató | Attila | participant | Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Sfântu Gheorghe |
| Popescu | Mariana-Cristina | participant | Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Sfântu Gheorghe |
| Crişan | Viorica | participant | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
Raport:
Situl se află pe Muntele Cetăţii, cota 958,74 m, la E de oraşul Covasna, între pâraiele Mişcău şi Cetăţii.
Cercetările arheologice s-au desfăşurat pe aproape toate terasele sitului pentru a se determina stratigrafia şi structura fortificaţiilor. Totodată, s-a efectuat şi ridicarea topografică a monumentului, necesară atât pentru delimitarea sitului în vederea protecţiei, cât şi pentru amplasarea cercetărilor deja efectuate sau a celor viitoare.
În campania din anul 2000 s-au continuat săpăturile în unele secţiuni începute în anii anteriori (S. 1, S. 5 şi S. 6) şi s-au deschis noi suprafeţe - S. 7 şi S. 8 cercetându-se, astfel, o suprafaţă de 99 m2.
În S. 1, pe Acropolă, s-a identificat suprapunerea a trei locuinţe de suprafaţă, ceea ce denotă o intensă locuire. În zona cercetată, fortificaţia Acropolei este, în mare măsură, distrusă; urmează a fi lămurit rostul unei structuri de piatră, lată de cca. 4 m, aflată pe panta spre Terasa I. Zidul de pe Terasa I, din faza a doua, se păstrează relativ bine, pe o înălţime de 1,2 - 1,40 m, el fiind format din două paramente şi emplecton, cu o lăţime de 1,7 - 1,8 m.
Fortificaţia de pe Terasa a II-a a fost secţionată în două sectoare, pe latura de sud, situaţia prezentându-se diferit. Astfel, în S. 5, practic, nu se mai observă decât vestigiile deplasate ale primei faze de fortificare (amestec de pietre, bârne arse, cărbune şi pământ ars), pe când fortificaţia din faza a doua a fost aproape complet distrusă.
În schimb, în S. 7A, vestigiile sunt impresionante: ele au o lăţime de peste 10 m, iar de la baza paramentului exterior până la vârful fortificaţiei păstrate este o înălţime de cca. 5 m! Faptul că zidul are o asemenea lăţime, că s-a început ridicarea lui de pe pantă, că are paramentul exterior păstrat pe cca. 2 m înălţime şi se observă liniile intermediare de forţă, ne sugerează faptul că el a fost ridicat în trepte şi a avut menirea atât de a susţine terasa, cât şi de a o apăra.
Şi zidul de pe Terasa a III-a prezintă situaţii diferite. Astfel, în timp ce în S. 6 el a fost aproape complet distrus, în S. 7B vestigiile lui sunt impresionante, chiar în zona unde el se uneşte cu zidul Terasei a II-a. De asemenea, în profilul estic al drumului forestier vestigiile drumului, uşor alunecate, au o lăţime de cca. 8 m. Tot datorită tăierii de către un drum forestier se observă şi vestigiile fortificaţiei de pe Terasa a IV-a, lată de 6 - 8 m, ce constă dintr-o aglomerare de pietre, bârne arse şi pământ înroşit.
Datorită situaţiei terenului, constructorii au fost nevoiţi să adopte soluţii variate. Acolo unde panta era mai puţin abruptă fortificaţiile sunt foarte puternice, având rolul atât de a susţine terasa, cât şi ca element de apărare. Pe Acropolă şi pe toate terasele, în zonele cercetate, s-au identificat vestigii ale unor edificii şi un strat arheologic, uneori destul de gros (0,6 - 1 m).
Inventarul arheologic a fost relativ bogat şi variat, dar fragmentat, poate şi datorită faptului că marea majoritate a cercetătorilor s-au desfăşurat în zona fortificaţiilor. S-au descoperit numeroase fragmente de vase ceramice, unelte şi ustensile, o monedă grecească etc. Fragmentele de vase dacice, modelate cu mâna sau la roată, provin de la o gamă largă de recipiente. Vasele de import, elenistice sau romane, constă, îndeosebi, din amfore.
Pe baza cercetărilor de până acum, deşi puţine, dar efectuate pe aproape toate terasele şi pe acropolă, se pot emite câteva consideraţii arheologice şi istorice.
Dacă doar pe acropolă s-au găsit puţine fragmente de vase din bronzul mijlociu, cultura Wietenberg, din Hallstatt-ul mijlociu, probabil aspectele Reci şi Mediaş, s-au găsit mai numeroase fragmente de vase pe Terasele I şi III; pe ultima, probabil şi vestigiile unei fortificaţii.
În schimb, în epoca dacică au avut loc ample amenajări, depistându-se patru terase fortificate, ce datează din sec. I a. Chr. până la cucerirea romană; posibil, însă, că există vestigii şi din sec. II a. Chr.
Întrucât muntele pe care se află situl este alcătuit dintr-un amestec de rocă, pietriş, nisip şi pământ, el este supus erodării şi alunecării, mai ales că toată pădurea a fost distrusă. De asemenea, piatra din zonă are o structură nisipoasă, gresoidă, astfel încât ea se descompune dacă este supusă intemperiilor. Din aceste considerente este imperios necesară continuarea cercetărilor arheologice şi luarea unor măsuri de protecţie şi consolidare a fortificaţiilor, pentru care se va întocmi un proiect separat.
Piesele descoperite au intrat în patrimoniul Muzeului Carpaţilor Răsăriteni din Sfântu Gheorghe.