Covasna | Punct: Cetatea Zânelor | Anul: 1999
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
1999
Perioade:
Preistorie; Protoistorie; Evul Mediu;
Epoci:
Epoca bronzului; Hallstatt; La Tène; Epoca medievală timpurie; Evul Mediu;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive);
Tipuri de sit:
Fortificaţii;
Cod RAN:
| 63535.01 |
Județ:
Covasna
Unitate administrativă:
Covasna
Localitate:
Covasna
Punct:
Cetatea Zânelor
Localizare:
| 63535.01 |
Lista Ilustrațiilor - 1
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Sîrbu | Valeriu | participant | Muzeul Brăilei |
| Buzea | Dan Lucian | participant | Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Sfântu Gheorghe |
| Crişan | Viorica | participant | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
Raport:
Campania din 1999 s-a axat pe cercetarea sistemelor de fortificaţii, începută în anul anterior. Terasa I –a. Zidul, cu o lăţime de 1,80-2,00 m şi păstrat pe o înălţime maximă de 1,40-1,50 m, este format din două paramente şi emplecton, ca liant folosindu-se pământ galben din zonă; nu s-a observat vreo structură de lemn. Locuirea dacică anterioară ridicării zidului a fost complet bulversată cu prilejul nivelării pentru construirea fortificaţiei. A existat şi o locuire din Hallstatt-ul mijlociu (sec. IX – VII a. Chr.), aproape complet distrusă în epoca dacică, vestigiile acesteia fiind răspândite în stratul cultural al epocii La Tene.
Terasa a II-a. Valul, cu o lăţime de 5-6 m, era format din straturi succesive de pietre legate cu pământ galben, el fiind întărit cu o reţea de bârne longitudinale, transversale, probabil şi verticale. Valul a fost distrus în urma unui puternic incendiu, situaţie dovedită de bârnele arse, uneori păstrate pe o lungime de peste 1,00 m şi o grosime de 0,15-0,20 m, şi de zonele de pământ ars până la roşu. Descoperirea unor fragmente de vase dacice în structura valului denotă că şi aici fortificaţia s-a ridicat într-o anume fază de locuire. Prezenţa pe terasă a unor structuri de piatră, a unor fragmente şi pigmenţi de lipitură arsă şi a relativ numeroase fragmente de vase sugerează prezenţa unor construcţii şi a unei locuiri efective.
Terasa a III-a. Valul dacic, cu o lăţime de 5,00-5,50 m, era format dintr-un amestec de pietre şi pământ galben, observându-se şi urmele parilor de la palisadă.
Pentru epoca dacică s-au observat două nivele, ambele fiind delimitate de nivelări şi straturi de pământ galben. Urmele de arsură şi cărbune de pe creasta valului sugerează o distrugere prin incendiu. Prezenţa a numeroase materiale arheologice dacice, plus zone de lipitură arsă, indică o locuire intensă în această epocă.
Valul hallstattian. Sub fortificaţia getică s-a păstrat, foarte probabil, baza valului din Hallstatt-ul mijlociu. Sub prima amenajare dacică, acoperită cu pământ galben, s-au găsit numai fragmente de vase din prima epocă a fierului, iar mărimea pietrelor indică un alt tip de fortificaţie. Rămâne ca cercetările din alte sectoare să confirme, sau să infirme, observaţiile din această zonă.
Materiale arheologice
Bronzul mijlociu – doar câteva fragmente de vase pe Terasa a III-a.
Hallstatt-ul mijlociu (sec. IX – VII a. Chr.) – fragmente de vase, mai numeroase pe Terasa
a III- a şi doar câteva pe Terasa I-a, ce aparţin aspectului Mediaş.
Epoca dacică (sec. I a. Chr. – I d. Chr.): numeroase fragmente de vase tipice, modelate cu mâna sau la roată, câteva de amfore de import, piese din metal (piroane, cuie, toartă, fibulă), apoi jetoane, fusaiole, plus un denar republican din argint.
Evul mediu timpuriu – câteva fragmente de vase de tip "Dridu" pe Terasa a III-a.
Cronologia. Cercetările de până acum indică puţine materiale din epoca bronzului mijlociu (cultura Wietenberg), o locuire mai intensă din Hallstatt-ul mijlociu, când s-au efectuat lucrări de terasare şi de ridicare a unor fortificaţii (cel mai probabil pe Terasa a III-a).
Vestigiile din epoca dacică aparţin sec. I a. Chr. – I d. Chr., fără a se exclude şi sfârşitul
sec. II a. Chr., existând şi o fază de locuire anterioară construirii sistemului de fortificaţie.
Cercetările din sectoarele de până acum sugerează că doar pe Terasa I-a a existat un zid (două paramente cu apareiajele din pietre cu laturi plate, plus emplecton), celelalte linii de fortificaţii de apărare şi de susţinere a teraselor fiind formate din valuri (straturi succesive de pietre şi pământ, structuri din lemn şi urme ale stâlpilor de palisadă, lipsa paramentelor şi a pietrelor cu laturi plate etc.).
Puţinele fragmente de borcane de "tip Dridu" sugerează o locuire sporadică în evul mediu timpuriu pe Terasa a III-a.
Concluzii. Cercetările de până acum demonstrează existenţa aici a unui important monument al civilizaţiei tracice din estul Transilvaniei, în care se impun urgente săpături arheologice şi de conservare-restaurare, întrucât lipsa vegetaţiei va duce la alunecarea teraselor şi la dispariţia vestigiilor.