Covasna | Punct: Cetatea Zânelor | Anul: 1998
CC BY-SA 4.0 Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Sârbu | Valeriu | participant | Institutul Român de Tracologie, Bucureşti |
| Crişan | Viorica | participant | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
Raport:
Cercetările au avut un caracter de salvare, întrucât furtuna din noiembrie 1995 a smuls aproape toţi arborii din zona cetăţii, aceştia antrenând între rădăcinile lor părţi din complexe şi ziduri, ca şi din inventarul aflat în stratul arheologic. Astfel că, pe lângă săpăturile arheologice, a fost necesară supravegherea expolatării arboretului prăbuşit, ca şi curăţirea terenului în vederea cercetărilor viitoare.
În campania din 1998 ne-am axat cercetările pe secţiunea trasată, în 1968, de Z. Szekely, prin lărgirea şi săparea ei până la sterilul arheologic, pe acropolă şi Terasa l-a, atât pentru a avea un reper de pornire, cât şi pentru lămurirea unor aspecte rămase neclare din săpăturile anterioare.
Cetatea, situată pe un munte înalt de 930 m, a fost construită atât pentru a fi un centru al comunităţilor dacice din această zonă, cât şi pentru controlul intrărilor şi ieşirilor, alături de alte fortificaţii din zonă, în/dinspre sud-estul Transilvaniei spre sudul Moldovei şi estul Munteniei.
Lucrările de amenajare au fost impresionante, ele incluzând atât obţinerea unei suprafeţe terasate de circa 10.000 m2, cât şi ridicarea unor fortificaţii, de apărare sau de susţinere a teraselor, de circa 700 m lungime.
Amenajările au cuprins atât tăierea promontoriului, pe care s-a aflat acropola, cât şi obţinerea a 3-4 terase, pe laturile de nord, vest şi sud; partea dinspre est este foarte abruptă. Diferenţele de nivel, faţă de accopolă, cât şi dintre terase, sunt de 7-8 m.
Acropola, ce includea o suprafaţă de circa 700 m2, a avut o fortificaţie circulară chiar pe buza platoului şi un zid de susţinere pe panta acestuia.
Terasa l-a era mărginită de un zid, lat de 2,20-2,50 m, format din doi paramenţi şi emplecton. Pentru paramenţi s-au selectat pietrele mai mari şi cu unele laturi plate, iar ca liant s-a folosit lutul; deocamdată, nu s-a observat întrebuinţarea lemnului în structura zidului, în unele zone, paramentul exterior, format din 10-20 asize, se păstrează pe o înălţime de 1,20-1,50 m.
Terasa a II-a are o fortificaţie de aproape 250 m; vestigiile acesteia sunt impresionante şi ele se evidenţiază pe aproape toată lungimea terasei.
Terasa a III-a, situată doar pe laturile de vest şi nord ale muntelui, este mai mică, fortificaţia fiind lungă de circa 150 m.
Materialele arheologice, recoltate până în prezent, par a data fortificaţiile din sec. l a.Chr. - până la 106 p.Chr. O distrugere anterioară cuceririi romane s-a observat la zidul de pe terasa l-a, într-o perioadă încă greu de precizat.
Prezenţa unor relativ numeroase fragmente de vase hallstattiene pe Terasa l-a sugerează o amenajare a muntelui chiar din prima epocă a fierului.
Este de semnalat şi prezenţa, sporadică, a unor fragmente de vase ceramice din bronzul mijlociu.
Cercetările arheologice la acest monument se impun, atât datorită caracterului lor de salvare, cât şi pentru o mai bună cunoaştere a civilizaţiei geto-dacilor din sud-estul Transilvaniei. De asemenea, o eventuală conservare-restaurare a fortificaţiilor şi a complexelor va constitui un punct de mare atracţie turistică.