Cotmeana | Judeţ: Argeş | Punct: Dulercea | Anul: 2011
CC BY-SA 4.0 Lista Ilustrațiilor - 11
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Trâmbaciu | Ştefan | responsabil | Universitatea Piteşti |
| Andrei | Robert | participant | Universitatea Piteşti |
| Bărbulescu | Constantin Augustus | participant | Universitatea Piteşti |
| Fîscă | Eduard | participant | Universitatea Piteşti |
| Florea | Codruţ | participant | Universitatea Piteşti |
| Ion | Nicoleta | participant | Universitatea Piteşti |
| Ivan | Iulian | participant | Universitatea Piteşti |
| Nedelea | Alina | participant | Universitatea Piteşti |
| Radu | Adriana | participant | Universitatea Piteşti |
| Stamate | Andrei | participant | Universitatea Piteşti |
| Stănilă | Adrian | participant | Universitatea Piteşti |
| Stoica | Nicolae | participant | Universitatea Piteşti |
| Voicu | Adrian | participant | Universitatea Piteşti |
Raport:
În luna august a anului 2010 au debutat cercetările arheologice preventive în punctul Dulercea, satul Cotmeana, comuma Cotmeana, judeţul Argeş. Pentru prima dată această aşezare a putut fi identificată în timpul unei periegheze afectuate pe cursul superior al pârâului Cotmeana, în anul 2004.
Cercetarea iniţială a avut drept scop identificarea pe unul din piemonţii văii pârâului Cotmeana a unei aşezări preistorice, aflată în pericol datorită torenţilor formaţi ca urmare a defrişărilor pădurii de pin şi foioase şi a vijeliilor. Urmele ceramice identificate la nivelul solului au permis pentru început stabilirea de către colectivul de cercetare a unei cronologii relative, care permite identificarea unui sit din perioada finală a neoeneoliticului. Situl este amplasat pe un promontoriu, la circa 540-550 m altitudine, aşa cum reiese din planul se situaţie şi ridicare topo Scara 1:500, făcută în luna iulie a anului 2011. Situl beneficiază de un amplasament natural care-i conferă o vizibilitate şi o deschidere pe trei direcţii, fiind astfel apărat şi pe cale naturală. Diferenţa de nivel dintre nivelul văi pârâului Cotmeana şi altitudinea maximă este între 445 m şi 550 m, ceeea ce îngreunează extrem accesul pe promontoriu pe trei laturi.
În urma trasării a două secţiuni s-au putut observa următoarele:
Secţiunea A1 - L 10 m, l 2 m, orientată paralel cu marginea de NV a promontoriului şi la 11m de zona de cădere a terneului. După îndepărtarea zonei vegetale, cu o grosime de 10-12cm, formată din frunze, resturi vegetale, rădăcini s-a putut identifica un strat brun-roşcat de circa 10cm în care, pe lângă resturile vegetale specifice unei păduri de pin şi foioase, s-au putu identifca urme sporadice de ceramică. Următorul strat a fost unul compact de culoare roşcată, cu urme de cermaică şi chripici, dar care nu a permis identificarea vreunui complex arheologic sau idnetificarea oricărui tip de artefact.
Secţiunea S2 - L12 m, l 2 m, a fost deschisă la 28 m de S1, perpendicular pe S1. Această a doua secţiune din 2010 a putut permite, odată cu înlăturarea stratului vegetal (10cm) şi a unui strat de putregai de pădure şi pământ amestecat cu resturi ceramice (10-12cm), identificarea unui strat de circa 0,20 m de resturi de chirpici, ceramică şi pământ de o consistenţă mai mare, a resturilor unor locuinţe. Cantitatea foarte mare de chirpici şi cermică identificate în această secţiune au consituit elementul fundamental pentru care în vara anului 2011 s-a dorit reluarea cercetărilor în acest sit.
Campania din august 2011 a demonstrat că cercetarea din punctul Dulercea, localitatea Cotmeana reprezintă un punct important din perspectiva completării unor descoperiri făcute în 1972 de către Ersilia Tudor, în punctul Coasta Bisericii, jud. Dâmboviţa, localitatea Brăteşti, ceea ce a permis descoperirea unei aşezări post-gumelniţene, care astăzi poartă denumirea localităţii mai sus menţionate1.
Cercetările din vara anului 2011:
Secţiunea S3 - L4, l2 a fost deschisă perpendicular pe S2, astfel încât să ne permită continuarea cercetărilor în zona în care în decursul campaniei august 2010 se putuseră identifica urmele unor locuinţe. Odată cu înlăturarea stratului vegetal (cca 0,08-0,10 m) şi a unui strat de pământ negru (cca 0,10 m) s-a pătruns direct în stratul arheologic bogat în ceramică şi cu puternice urme de dărâmătură formate din chirpici. Stratul arheologic a avut o adâncime de până la 0,30-0,35 m. Au putut fi identificate numeroase fragmente ceramice de la vase ceramice, 2 vârfuri de săgeată confecţionate din silex (păstrate în condiţii bune), o statuetă antropomorfă feminină de culoare roşiatică, numeroşi bolovani de mari dimeniuni. Stratul arheologic a pus în evidenţă urme putenice de arsură, bucăţi de cărbune de dimensiuni mari (cca 20 x 15cm) şi a relevat urmele unor structuri de locuire de suprafaţă.
Secţiunea S4 - L6, l2 - a fost deschisă în zona centrală a promontoriului şi a pus în evidenţă acelaşi tip de descoperiri. Urme ale unor locuinţe de suprafaţă, dovadă bucăţile de chirpici de mari dimensiuni, cărbunii şi ceramica aflată în cantitate mare. Această secţiune a pus în evidenţă un nou fragment de săgeată confecţionată tot din silex şi înainte de deschiderea propriu zisă în stratul vegetala fost identificată fragmentar o altă statuetă antropomorfă din lut, de culoare brun-roşcată, mai puţin finisată decât ce-a descoperită în S3.
Ceramica descoperită pe parcursul celor două campanii, august 2010, august 2011, se încadrează în tipologia descrisă în aşezările de la Brăteşti, jud. Dâmboviţa şi de lângă Bucureşti. O ceramică de culaore brun-roşiatică, cu o pastă în care regăsim ca degresanţi nisip şi paie, cu o ardere în anumite cazuri precară, cu un finisaj care în anumite cazuri aminteşte de o perioadă de tranziţie. Două tipuri de ceramică - o ceramică mai bine arsă şi modelată cu mare atenţie, cu o pastă în care regăsim nisip foarte fin şi o cermaică grosieră prost arsă şi cu un conţinut foarte mare de pietricele şi paie. S-au putu identifica nuemroase tipuri de tortiţe de la cele de mici dimensiuni, până la cele mai mari sau de tipul unor proeminenţe alungite, proeminenţe rotunde şi perforate.De altfel acest tip de comunităţi de la sfârşitul neoeneoliticului sunt rezultatul unei retrageri a populaţiilor de tip gumelniţa din zona de câmpie spre zona teraselor înalte sau dealuri subcarpatice2.
Cercetările vor continua pe parcursul campaniilor viitoare pentru a se încerca delimitarea perimetrului aşezării şi pentru o mai bună documentare cu privire la viaţa comunităţiilor aparţinând acestui grup cultural.