Costişa | Judeţ: Neamţ | Punct: Cetăţuia | Anul: 2007
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2007
Perioade:
Preistorie; Evul Mediu;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului; Evul Mediu;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Aşezare fortificată;
Cod RAN:
| 122141.01 |
Județ:
Neamţ
Unitate administrativă:
Costişa
Localitate:
Costişa
Punct:
Cetăţuia
Localizare:
| 122141.01 |
Lista Ilustrațiilor - 4
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Băjenaru | Radu | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Popescu | Anca-Diana | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Vulpe | Alexandru | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
Raport:
Săpăturile arheologice s-au desfăşurat în perioada 9 iulie-24 august, finanţarea fiind asigurată de MCC. Au fost săpaţi 172 m2; materialul arheologic a fost adunat pe m2, cu precizarea adâncimii, şi pe complexe. În total, au fost strânse 823 de pachete cu material arheologic (vase întregi şi întregibile, fragmente ceramice, obiecte din metal, piatră, os/corn, oase de animale, chirpici).
Principalul obiectiv al cercetării din acest an l-a reprezentat examinarea structurii depunerilor din epoca bronzului de pe platoul mai scund al Cetăţuii (platoul B). Au fost deschise cinci secţiuni în partea centrală a platoului, zonă în care cercetările vechi şi recente au arătat o concentrare mai mare a materialelor arheologice. Patru dintre secţiuni (notate SX, SXI, SXIII, SXIV) au fost trasate perpendicular pe SVII/2005, la o distanţă de 0,60 m către S, cu un interspaţiu de 1 m între ele; erau orientate 352 ‰ NNE şi aveau dimensiunile de 7 x 4 m. SXII, cu dimensiunile de 10 x 3 m, a fost trasată paralel cu SVII/2005, la cca. 2 m spre N faţă de aceasta. Toate secţiunile au fost caroiate din metru în metru.
O altă secţiune, SXV, cu dimensiunile de 10 x 3 m, a fost trasată pe platoul A, cu scopul de a cerceta structura depunerilor antropice din sectorul de NV al acestui platou.
Secţiunea SX era situată la 0,60 m spre S faţă de SVII/2005. La ad. de 0,20-0,35 m (secţiunea fiind în uşoară pantă de la NNE către SSV) au apărut câteva pietre, bucăţi relativ mărunte de chirpici, fragmente ceramice Monteoru Ic2 şi Costişa, trei greutăţi din lut, un cuţit curb din piatră, materialele găsindu-se pe cca ¾ din suprafaţa secţiunii (c.1-5/a-d).
În c.4-5/b-c au fost găsite două complexe. Un complex cu cioburi mărunte se afla la -0,23 m, de formă aproximativ circulară, 0,70 x 0,60 m. Cioburile erau aşezate pe un pat de pietricele, grosimea complexului ajungând la 0,08 m. În majoritatea lor, fragmentele ceramice care formau acest complex sunt atipice, însă câteva fragmente sunt decorate cu linii în relief în stil Monteoru Ic2. Cel de-al doilea complex, construit probabil în directă relaţie cu primul, era alcătuit din pietre mărunte de râu, flancate pe latura dinspre N de 4 bolovani de râu, a căror lungime era de 0,20-0,30 m.
Sub acest grund, la ad. de 0,45-0,50 m, în c.1-2/c-d se aflau mulţi chirpici, între care se remarcă un şir orientat SE-NV, lângă care se găsea o aglomerare de fragmente ceramice. Chirpicii reprezintă continuarea cpl.1 din SVII/2005. La acest nivel se află mai multe pietre răspândite uniform pe toată suprafaţa, unele de dimensiuni mai mari care nu formează însă un strat compact. Au fost găsite şi numeroase fragmente ceramice de la vase Costişa. Între chirpicii din c.1c se aflau o spirală mică din bronz şi bucăţi mărunte de lemn ars, iar după demontarea chirpicilor din acelaşi carou a fost găsit un vas miniatural Costişa cu o toartă, păstrat aproape în întregime.
În c.5-6/a ale lui SX, la ad. de 0,43 m, a fost observat conturul unei gropi de formă circulară, cu d de cca. 1,10 m. Groapa a fost secţionată şi s-a observat că se lăţeşte odată cu adâncimea, astfel că la -1,05-1,07 m, la bază, avea un d de 1,70 m. În partea superioară a umpluturii gropii, pe cca. 0,40 m, au fost găsite câteva fragmente ceramice de tip Costişa şi un fragment Monteoru. Începând însă de la -0,96 m (măsuraţi de la suprafaţa actuală), în groapă au început să apară chirpici sfărâmicioşi, câteva fragmente ceramice din pastă grosieră şi un fragment de culoare cenuşie, lucrat la roată. Pe fundul gropii, la ad. de 1,03-1,07 m, se aflau fragmente dintr-unul sau mai multe vase lucrate din pastă grosieră, friabilă, chirpici sfărâmicioşi, parţial înnegriţi. Groapa a fost săpată în perioada medievală şi este foarte probabil să fie în directă relaţie cu complexele medievale găsite în campaniile anterioare pe paltoul înalt al Cetăţuii, datate la începutul sec. XVII.
SXI a fost trasată paralel cu SX, la 1 m spre E. La ad. de 0,25-0,35 m (secţiunea fiind în pantă uşoară de la N la S), au apărut pietre de râu, câteva de dimensiuni mari, majoritatea de dimensiuni mici şi mijlocii, fragmente ceramice de tip Costişa şi Monteoru Ic2, chirpici. Pietrele nu erau dispuse compact. Au fost observate două zone distincte cu aglomerări de chirpici: una lângă profilul dinspre E al secţiunii, în c.4d, cealaltă, alcătuită din chirpici masivi, în c.3-4/b. Sub chirpicii din c.4d se aflau mai multe resturi de lemn ars, majoritatea orientate E-V. O zonă cu mult lemn ars, provenind probabil din două bârne alăturate, se afla în c.3/c-d, la ad. de 0,33-0,37 m. Bârnele erau orientate aprox. N-S. După demontarea grundului cu pietre, au fost găsite bucăţi masive de chirpici în c.3-4/b-c, iar în partea dinspre E a acestora au apărut resturi de la mai multe bârne arse. Bârnele erau de dimensiuni şi orientări diferite. Între două şiruri de chirpici, acoperită parţial de aceştia, a fost găsită o ceşcuţă miniaturală cu două torţi, de tip Costişa. Complexul cu chirpici şi bârne reprezintă resturile unei construcţii incendiate. În c.2-3/a, la cca. 0,30 m adâncime, a fost găsită o râşniţă spartă, cu faţa în jos. Sub complexele Costişa au fost găsite doar câteva fragmente neolitice.
Secţiunea SXII a fost trasată aproximativ paralel cu SVII/2005, la cca. 2 m spre N faţă de aceasta, orientată aproximativ E-V. La ad. de 0,30 m au apărut câteva grămezi de pietre. Pământul era amestecat şi foarte uşor de săpat, iar fragmentele ceramice descoperite aparţineau atât epocii bronzului, cât şi neoliticului. La cca. 0,50 m adâncime, lucrul a fost oprit pentru că a devenit evident că ne aflam într-o zonă care a mai fost săpată anterior (probabil săpătură Radu Vulpe sau Constantin Matasă). În capătul dinspre V al lui SXII s-a observat bine traseul SI/1959, ceea ce înseamnă că zona a fost săpată anterior cercetărilor iniţiate de Alexandru Vulpe în 1959.
Secţiunea SXIII a fost trasată paralel cu SXI, la 1 m distanţă spre E, tot cu dimensiunile de 7 x 4 m. La ad. de 0,10-0,15 m, au apărut pietre de dimensiuni mici şi medii, care nu formau însă un strat compact. Sub pietre, în colţul de NE al secţiunii, în c. 1-2/d, pe o suprafaţă de cca. 3,50 x 1,30 m, la -0,20-0,25 m, au fost găsite bucăţi masive de chirpici, peste şi între care se aflau fragmente ceramice Costişa. O amforă Costişa spartă in situ se afla lângă profilul estic în c.1d. Sub chirpici au fost găsite resturile a două castroane Costişa sparte „pe loc” şi o statuetă antropomorfă. Chirpicii au fost puternic arşi, unii dintre ei fiind înnegriţi pe o parte. Nu provin de la o construcţie prăbuşită in situ, ci dau mai curând impresia că au fost aşezaţi, fără o ordine evidentă, iar dedesubt, printre şi peste ei au fost aşezate vase Costişa; menţionăm că şi unele vase Costişa au urme de la ardere secundară. La ad. de 0,28-0,29 m este baza complexului cu chirpici şi vase Costişa. Structura lui este asemănătoare cu a complexului din SVII/2005, dar este de dimensiuni mai mici şi mai subţire1. La răzuirea SXIII, după demontarea complexului cu chirpici şi vase Costişa, s-a observat că cea mai mare parte a secţiunii este umplutură, fapt confirmat şi de cantitatea redusă de material din zona săpată. Singura zonă aflată sigur in situ a fost cea din colţul de NE al lui SXIII, unde a fost complexul Costişa. De altfel, marginea vestică a complexului este neregulată, ceea ce ar putea însemna că el a fost afectat de o săpătură mai veche şi lipsită de profesionalism2. La ad. de 0,50 m a fost observat solul viu.
SXIV a fost trasată paralel cu SXIII, fiind lăsat un interspaţiu de 1 m lăţime. Sub stratul de iarbă , la ad. de 0,15-0,20 m (secţiunea este în pantă lină), au apărut pietre de dimensiuni mici şi medii, mai ales în c.1-5/a-d. Pietrele nu formează aglomerări compacte, totuşi ceva mai dese sunt în c.1-2/c-d, zonă în care se afla şi o râşniţă de mari dimensiuni spartă, aşezată cu faţa în jos. La ad. de 0,18 m a fost găsită crusta unei vetre, acoperită parţial de un vas spart, aşezat cu exteriorul în jos. Vatra a fost construită pe pat de pietricele, răspândit pe o suprafaţă de 0,80 x 0,60 m. Judecând după dimensiunile acestui pat de pietricele şi a pământului ars de dedesubt, este probabil ca vatra să fi fost de mari dimensiuni; s-a păstrat însă doar o parte din crustă, cca. 0,35 x 0,20 m. După demontarea pietrelor, la nivelul castronului Costişa spart pe vatră, au apărut aglomerări de vase sparte pe loc, de factură Costişa (ceşti, amfore, castroane), la ad. de 0,20-0,27 m, multe dintre ele arse secundar. După desenarea şi demontarea grundului Costişa din SXIV, în c.2/b-c, sub grămada de vase sparte Costişa, au apărut alte fragmente din vase Costişa (cele mai multe sunt dintr-o amforă). Ca şi cele de pe grundul anterior au fost aşezate pe pământ cu exteriorul în jos. O altă grupare de fragmente ceramice a apărut în c.1c, la -0,27-0,30 m, la N de râşniţa spartă; în majoritate, aceste cioburi erau decorate cu striuri. După demontarea vaselor sparte Costişa, la -0,30-0,35 m, în stratul neolitic, au apărut câteva fragmente ceramice Precucuteni şi oase de animale. La -0,40-0,50 m (secţiunea era în pantă) se afla solul viu.
SXV a fost deschisă pe platoul A, la cca. 1 m spre N faţă de SV/2004. Avea dimensiunile 10 x 4 m, fiind orientată aprox. E-V. Până la cca. 0,30 m adâncime au apărut fragmente ceramice amestecate din epoca bronzului (Monteoru, Costişa) şi neolitice (Precucuteni). Lângă profilul de S al secţiunii au apărut chirpici masivi şi un vas neolitic, umplut cu chirpici. Zona a mai fost săpată3, după cum o dovedesc pământul amestecat şi cioburile din diferite epoci găsite. Este posibil ca vasul neolitic să fi fost lăsat pe o banchetă. După demontarea vasului neolitic, săpăturile nu au continuat în această secţiune.
Cercetările din 2007 au evidenţiat încă o dată caracterul deosebit al sitului din epoca bronzului de la Costişa. Au fost identificate resturile arse ale unor construcţii Costişa pe schelet de lemn, bine păstrate şi a fost recoltată o cantitate considerabilă de lemn ars pentru datări radiocarbon [Anca-Diana Popescu, Radu Băjenaru].
Rezumat:
Principalul obiectiv al cercetării din acest an l-a reprezentat examinarea structurii depunerilor din epoca bronzului de pe platoul mai scund al Cetăţuii (platoul B). Au fost deschise cinci secţiuni în partea centralǎ a platoului, zonǎ în care cercetǎrile vechi şi recente au arǎtat o concentrare mai mare a materialelor arheologice. În total, au fost strânse 823 de pachete cu material arheologic (vase întregi şi întregibile, fragmente ceramice, obiecte din metal, piatră, os/corn, oase de animale, chirpici). Pânǎ la cca. 0,30 m adâncime au apǎrut fragmente ceramice amestecate din epoca bronzului (Monteoru, Costişa) şi neolitice (Precucuteni). Cercetǎrile din 2007 au evidenţiat încǎ o datǎ caracterul deosebit al sitului din epoca bronzului de la Costişa. Au fost identificate resturile arse ale unor construcţii Costişa pe schelet de lemn, bine pǎstrate şi a fost recoltatǎ o cantitate considerabilǎ de lemn ars pentru datǎri radiocarbon.
Note:
1.
1. A. Vulpe, A. Popescu, R. Bǎjenaru, CCA 2006, p. 141; idem, CCA 2007, p. 136-137.
2. Avem informaţii de la localnici cǎ în anii `80 profesorul de istorie din sat a sǎpat cu elevii pe Cetǎţuie.
3. Din pǎcate, ne lipsesc planul general al secţiunilor sǎpate în 1962 şi unele planuri de detaliu ale secţiunilor cercetate în anii 1960 şi 1962. Din informaţia primită de la A. Vulpe, planurile din campania 1960, care se aflau în arhiva CMJ Neamţ în 1981 când s-a procedat la o revizie generală a documentaţiei; nu au fost gǎsite, deocamdatǎ. Cele din campania 1962 au fost preluate de Muzeul de Istorie Bacău care finanţase în acel an săpăturile de la Costişa şi probabil sunt pierdute definitiv.