Costişa | Judeţ: Neamţ | Punct: Cetăţuia | Anul: 2005
CC BY-SA 4.0 Lista Ilustrațiilor - 2
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Vulpe | Alexandru | responsabil | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Băjenaru | Radu | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Popescu | Anca | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
Raport:
Săpăturile arheologice s-au desfăşurat în perioada 1 august-10 septembrie, finanţarea fiind asigurată de MCC.
Principalele obiective vizate în acest an au fost finalizarea cercetării secţiunii SII/02 situată pe platoul înalt al Cetăţuii (platoul A), verificarea structurii depunerilor antropice şi înregistrarea succesiunii stratigrafice pe platoul care face legătura între Cetăţuia propriu-zisă şi terasa înaltă a râului Bistriţa (platoul B).
Secţiunea SII/02, cu dimensiunile 14 x 10 m, a fost redeschisă cu scopul de a epuiza depunerea arheologică. În campania precedentă au fost găsite în această secţiune cinci vetre aparţinând depunerii Monteoru Ic2-Ic1. Patru dintre ele au fost secţionate în 2004. Complexitatea situaţiei surprinse în campania 2004 nu a permis însă finalizarea cercetării complexelor din epoca bronzului. Ca atare, anul acesta au fost secţionate V14, observată încă din campania precedentă în c. 6e, la adâncimea de 0,30 m şi V.15 din c. 7g, la 0,32 m adâncime. V14 avea formă rotundă, cu dimensiunile 0,45 x 0,40 m şi a fost construită pe un strat de pietre plate, de mici dimensiuni, peste care a fost aşezat un strat de lut cu o grosime de 4-5 cm. Acest strat de lut era puternic înroşit şi compact. V15 avea formă rotundă, dimensiunile 0,65 x 0,60 m. Într-o primă etapă a fost secţionată pe jumătate, pe direcţia E-V, iar apoi secţionată pe direcţia NE-SV pentru a fi pusă în relaţie cu V14, obţinându-se astfel un microprofil care cuprindea ambele vetre. V15 a fost construită direct pe pământ. Pe microprofil s-a putut vedea că vetrele V14 şi V15 se aflau la baza depunerii Monteoru; reamintim că depunerea Monteoru de la Costişa este alcătuită dintr-un strat relativ compact de pietre de râu, de dimensiuni variabile, cu o grosime de cca. 0,10-0,15 m, între care se află vetre amenajate pe pat de pietre sau cioburi (de tip Monteoru sau Costişa) sau direct pe pământ, vase întregi sau întregibile Monteoru (stilurile Ic2-Ic1), fragmente ceramice, diverse obiecte din piatră, os, lut, oase de animale, bucăţi de chirpici, multe dintre acestea din urmă fiind vitrifiate; toate stau într-un pământ de culoare cenuşie. Cele două vetre au fost amenajate între pietre, însă grupuri de pietre au fost aşezate şi pe crustele lor; de asemenea, peste vetre se mai aflau bucăţi de chirpici şi fragmente ceramice Monteoru (cu decor în relief – stil Ic2); chirpicii ocupau o suprafaţă de cca 2 m2, în c. 5-6/f-g, spre NE faţă de cele două vetre. Unele bucăţi de chirpici aveau dimensiuni mai mari, de aprox. 0,10-0,15 m, cu urme de nuiele. După demontarea stratului cu pietre, vetre şi ceramică Monteoru, au fost găsite, în c. 9-10/g-h, fragmente ceramice şi două vase întregi de tip Costişa, aglomerări de chirpici şi cruste de vatră. Acestea stăteau în acelaşi pământ de culoare cenuşie care conţinea şi complexele monteorene, însă complexele Costişa marcau baza solului cenuşiu.
Sub depunerile din epoca bronzului se afla un sol de culoare castaniu-gălbuie care conţinea ceramică neolitică (Precucuteni III), cruste de vatră, obiecte din piatră şi os, oase de la animale de talie mare. În c. 12g, în solul neolitic, la cca. 0,33 m adâncime faţă de nivelul actual de călcare (zona este în pantă şi din acest motiv stratul vegetal este subţire), pe o suprafaţă de cca. 1 m2, au fost găsite fragmente ceramice Costişa şi o amforă aproape întreagă de tip Costişa. Este foarte probabil ca în această zonă să fi fost o groapă (alveolare) Costişa, altfel nu se explică prezenţa cioburilor şi amforei Costişa în solul neolitic. În ciuda răzuielilor succesive nu s-a putut distinge conturul gropii. Amfora Costişa a fost aşezată cu gura în sus, uşor înclinată către SE. Spre N, la 0,10-0,20 m distanţă, se aflau trei pietre cu dimensiunile cuprinse între 0,10 şi 0,20 m. Fundul amforei şi baza pietrelor se aflau cu cca. 0,10 m mai jos; este posibil ca ele să fi fost aşezate pe fundul gropii, pentru că dedesubt nu au mai fost găsite alte materiale din epoca bronzului.
Pe platoul de legătură dintre Cetăţuia propriu-zisă şi terasa Bistriţei (platoul B) au fost trasate trei secţiuni, cu dimensiunile de 10 x 3 m, la 6 m distanţă una de cealaltă, care traversau platoul pe direcţia V-E, în zona lui cea mai înaltă. Doar în două din cele trei secţiuni trasate s-a început cercetarea. Prima secţiune deschisă a fost SVI, situată în partea vestică a platoului. Pe axul lung al secţiunii au fost fixaţi ţăruşi din metru în metru, numerotaţi de la 0 la 10, de la E spre V. Pe lăţimea ei au fost fixaţi trei ţăruşi notaţi a-c, pe direcţia N-S. În acelaşi mod au fost caroiate şi celelalte două secţiuni trasate pe platoul B. În SVI a fost găsit un singur complex: o groapă, identificată la adâncimea de 0,26-0,30 m. Aceasta a apărut sub forma unei pete de culoare cenuşie (faţă de solul castaniu roşcat din restul suprafeţei S VI), de formă rotundă, cu diametrul de 1,30 m, care conţinea aglomerări de chirpici şi fragmente ceramice de tip Costişa. După desenul de plan, complexul a fost secţionat pe direcţia ESE-VNV. Diferenţa cromatică dintre solul din groapă şi cel din restul secţiunii s-a estompat odată cu adâncimea, conturul gropii fiind presupus în funcţie de prezenţa materialului. La -0,40 -0,48 m se aflau pietre de râu cu dimensiuni de până la 0,10 m, dispuse relativ compact. Este posibil ca pietrele să fi fost aşezate pe fundul gropii, pentru că sub ele nu se mai aflau alte materiale arheologice. În restul secţiunii au fost găsite câteva fragmente ceramice din epoca bronzului, foarte corodate. Lângă profilul nordic al secţiunii, c. 1-4/a-b, la 0,40 m adâncime, a fost observată o zonă de formă dreptunghiulară, de aprox. 3,70 x 1,20/1,30 m, cu pământ cenuşiu; credem că în această zonă am surprins secţiunea SII/1962 care a tăiat platoul pe lăţime.
Secţiunea SVII a fost trasată în continuarea secţiunii SVI, la 6 m distanţă către E. Spre deosebire de SVI, unde pământul avea o culoare castaniu-roşcată, în SVII avea culoarea brun-cenuşie. La adâncimea de 0,35-0,40 m în c. 1-2 şi 4-7 au apărut resturile unor construcţii in situ. În c. 1-2, relativ pe mijlocul secţiunii, se afla o vatră de mari dimensiuni (1,60 m diametru), amenajată pe un strat de pietriş (V16/05). Jumătatea vestică a vetrei era acoperită de o masă compactă de chirpici cu urme de nuiele. Avea aspectul unui perete prăbuşit, cu nuielele orientate aprox. NV-SE. Printre chirpici se aflau câteva cioburi Costişa, iar peste chirpici erau două pietre de dimensiuni medii. O altă piatră stătea direct pe vatră, lângă profilul estic. Către profilul sudic se aflau resturi de chirpici şi cioburi acoperite de opt pietre. În c. 4-7, pe o zonă de cca. 3 x 2,30 m, se afla o aglomerare compactă de chirpici şi cioburi. În general, cioburile se găseau printre chirpici, dar existau cel puţin două vase sparte in situ care acopereau chirpicii. Ceramica este de culoare portocalie şi aparţine stilului Costişa; se pot distinge amfore şi castroane decorate cu striuri. Deasupra chirpicilor şi cioburilor se aflau 10 bolovani. În c. 3/a-c s-a găsit puţin material arheologic; este posibil ca în această zonă să fi intersectat secţiunea SI/1959. Vatra şi aglomerarea de chirpici din c. 1-2 au fost tăiate pe latura de N de secţiunea SII/1962, pe care am surprins-o pe o lăţime de cca. 0,83 m în capătul dinspre E al lui S VII şi de 1,30 m pe profilul de V al lui S VII. Săpăturile au fost întrerupte la acest nivel, rămânând ca obiectiv principal pentru viitoarea campanie cercetarea complexelor descoperite în SVII.
Documentaţia grafică (planuri şi profile ale suprafeţelor şi complexelor arheologice) a fost realizată la scările 1:10 şi 1:20, după situaţie. Documentaţia grafică a fost completată cu fotografii digitale.
În 2005 a fost realizată ridicarea topografică a staţiunii arheologice din punctul Cetăţuia, pe o suprafaţă de 2 ha. Măsurătorile au fost efectuate de colectivul de topografi de la Univ. Alba Iulia - IAS.