Costişa | Judeţ: Neamţ | Punct: Cetăţuia | Anul: 2004
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2004
Perioade:
Preistorie; Evul Mediu;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului; Epoca medievală timpurie; Evul Mediu;
Categorie:
Domestic; Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Tip neprecizat;
Cod RAN:
| 122141.01 |
Județ:
Neamţ
Unitate administrativă:
Costişa
Localitate:
Costişa
Punct:
Cetăţuia
Localizare:
| 122141.01 |
Lista Ilustrațiilor - 2
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Vulpe | Alexandru | responsabil | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Băjenaru | Radu | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Davidoaia | Nicolae | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Dumitrache | Nicoleta | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Gavrilă | Elena | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Oanea | Cristina | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Popescu | Anca | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
Raport:
Săpăturile arheologice de la Costişa s-au desfăşurat în perioada 2 august-12 septembrie 2004. Finanţarea a fost asigurată de MCC şi Academia Română prin Grant nr. 8/2004.
A fost săpată o suprafaţă de 249 m2, fiind strânse 1400 de pachete cu materiale arheologice. Suprafeţele deschise au fost împărţite pe carouri cu latura de 1 m, recoltarea materialelor făcându-se pe mp cu precizarea adâncimii şi, evident, pe complexe. Spălarea şi marcarea materialului s-a realizat în proporţie de 70% în perioada săpăturilor.
Prin cercetările din acest an s-a urmărit epuizarea suprafeţelor deschise în anii 2002-2003, verificarea informaţiilor din jurnalele de şantier din anii 1960-1962 privind existenţa unor complexe funerare în sectorul de NV al Cetăţuii, completarea datelor privind succesiunea depunerilor arheologice în "şanţul de apărare" care delimitează zonele de S, V şi N ale Cetăţuii.
În secţiunile redeschise anul acesta pe platoul Cetăţuii, SII/02 şi SIII/03, a fost observată următoarea succesiune stratigrafică: sub solul vegetal, aproape nediferenţiat de acesta, se afla un sol cenuşiu, cu aspect măzăros, care conţine către partea sa inferioară pietre de râu, dispuse relativ compact. Limita inferioară a stratului cenuşiu a fost surprinsă cu cca. 0,05-0,06 m mai jos faţă de baza pietrelor. Acest strat conţinea complexe arheologice din epoca bronzului. Dedesubt se afla o depunere de culoare cafeniu-gălbuie, groasă de cca. 0,30 m, ce conţinea material neolitic, aparţinând unei faze finale a culturii Precucuteni. Sub stratul cafeniu-gălbui se afla solul galben, steril arheologic.
A fost redeschisă secţiunea SII din anul 2002. Secţiunea a fost lărgită pe direcţia E-V, ajungând la dimensiunile 14x10 m (faţă de 14x4 m în 2002). La adâncimea de -0,15-0,25 m în carourile 1-14/a şi 1-14/e-i a apărut stratul de pietre. În depunerea Monteoru Ic2-Ic1, printre pietre, parţial acoperite de acestea, au fost descoperite cinci vetre. Toate aceste vetre au apărut în zona lărgită pe direcţia E-V a S.II. Aşa cum s-a observat şi în anii precedenţi, vetrele monteorene au crusta foarte subţire (0,05-0,01 m), fără strat de arsură la bază. Una dintre ele a fost construită pe pat de pietre (V.7), iar alta pe pat de cioburi (V8). Aceasta din urmă a fost refăcută peste o altă vatră care avea crusta aşezată direct pe pământ (V8a). Cu cca. 0,05-0,06 m mai jos faţă de nivelul de construcţie al vetrelor Monteoru au fost găsite resturile a trei vetre lângă care se aflau vase întregi şi fragmente ceramice de tip Costişa. Vetrele găsite în asociere cu ceramică Costişa se deosebesc de vetrele monteorene prin arsura mult mai consistentă de la baza crustei, care atinge o grosime de cca. 0,04 m. Toate cele trei vetre Costişa aveau crusta aproape distrusă şi împrăştiată. Complexitatea situaţiei surprinsă în zona lărgită a S.II nu a permis finalizarea cercetărilor în această suprafaţă.
Suprafaţa SIII a fost redeschisă cu scopul de a epuiza depunerea neolitică, cea de epoca bronzului fiind cercetată în anul precedent. Au fost găsite aglomerări de fragmente ceramice de factură Precucuteni III, aglomerări de chirpici, care nu formau suprafeţe compacte, precum şi numeroase oase de la animale de talie mare. S-au găsit obiecte mărunte din lut, os şi piatră, depunerea antropică din această suprafaţă fiind complet epuizată.
SIV, cu dimensiunile de 12,5x2 m, a fost deschisă pe panta de V a Cetăţuii, urmărindu-se surprinderea şanţului ce delimita situl pe această latură, precum şi momentul săpării acestuia. Secţiunea a fost orientată pe direcţia ENE-VSV, în capătul dinspre E ajungându-se la adâncimea maximă de 2,5 m. S-a observat că şanţul avea o deschidere de cca. 2,6 m. Efortul mult prea mare cerut de săparea integrală a şanţului şi de corelare a lui cu depunerile de pe platou a impus sistarea lucrărilor în această zonă, el rămânând ca un obiectiv important pentru campaniile viitoare.
SV, cu dimensiunile de 5x5 m, a fost deschisă în sectorul de NV al platoului, în zona unei vechi secţiuni din anul 1960, unde aveam informaţii privind descoperirea unor schelete umane, dezvelite dar nedemontate. În zona centrală a suprafeţei, la adâncimea de 0,63 m, au fost descoperite două schelete umane, care au primit siglele M.3 şi M.4.
M.3 se afla în caroul 2c. Scheletul era relativ bine păstrat, cu majoritatea oaselor în conexiune anatomică, craniul spre VSV. Cadavrul a fost aşezat pe spate cu picioarele moderat chircite pe dreapta. Capul a fost proptit în umărul drept, braţele îndoite din cot şi palmele aşezate pe bazin. Nu s-a găsit nici un obiect de inventar, însă prin poziţie poate fi considerat preistoric.
M.4 se afla în caroul 3b. Scheletul, bine păstrat, era întins pe spate, cu mâinile pe piept şi craniul îndreptat către V. La demontarea oaselor, s-a găsit în zona degetelor de la mâna dreaptă o monedă lucrată probabil din bronz argintat, păstrată fragmentar. Moneda este medievală, alte două monede din sec. al XVII-lea fiind găsite în cursul săpăturilor din anii 1960 şi 1962.
În martorul dintre suprafeţele SII-S III, la adâncimea de -0,45-0,5 m faţă de solul actual şi cu 0,08-0,1 m mai jos faţă de baza pietrelor, a fost descoperit un mormânt colectiv (M2) ce conţinea părţi din corpuri umane (cel puţin patru indivizi). Conexiunea anatomică s-a observat numai pentru anumite părţi ale trupului (picioare, braţe, coloană vertebrală). Lungimea totală a depunerii de oase era de 1,4 m, având orientarea generală S-N (picioarele la N). Mormântul colectiv a avut drept inventar un vas care, după formă, decor şi pastă, poate fi atribuit bronzului timpuriu. Datarea mormântului este confirmată şi de poziţia stratigrafică: el se afla în solul neolitic fiind suprapus de depunerea din epoca bronzului (inclusiv de stratul de pietre).
Cercetările din acest an au adus informaţii importante privind succesiunea şi structura depunerilor preistorice de pe Cetăţuie. Astfel, se conturează existenţa unui grup de înmormântări databil în bronzul timpuriu, perioadă puţin cunoscută şi cercetată în zonă. De asemenea, s-au completat datele referitoare la aspectul depunerii cu pietre, iar descoperirea unui număr mare de vetre într-un perimetru relativ restrâns confirmă încă o dată caracterul deosebit al sitului din bronzul mijlociu de la Costişa. [Anca Popescu, Radu Băjenaru].