Costești | Comuna: Costești | Judeţ: Iași | Punct: Cier / Lângă Școală | Anul: 2021
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Titlu raportului:
Raportul de cercetare de la Costești, com. Costești, jud. Iași. Cier / Lângă Școală
Anul cercetarii:
2021
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Eneolitic;
Tipuri de sit:
Aşezare deschisă;
Cod RAN:
| 95541.01 |
Județ:
IAŞI
Unitate administrativă:
COSTEŞTI
Localitate:
COSTEŞTI
Punct:
Cier / Lângă Școală
Localizare:
| 95541.01 |
Lista Ilustrațiilor - 10
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Enea | Sergiu Constantin | responsabil | Liceul "Ion Neculce" Târgu Frumos |
| Lazanu | Ciprian Cătălin | participant | Muzeul Judeţean "Ştefan cel Mare", Vaslui |
| Asăndulesei | Andrei | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi - ArheoInvest |
| Tencariu | Adrian Felix | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi - ArheoInvest |
| Brunchi | Radu | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi - ArheoInvest |
| Cioată | Daniel | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi, Facultatea de Istorie |
| Brașoveanu | Casandra | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi, Facultatea de Istorie |
| Ciobanu | Maria Cristina | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi, Facultatea de Istorie |
| Novac | Bogdan | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi, Facultatea de Istorie |
| Hrinciuc | Ioana-Cosmina | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi, Facultatea de Istorie |
| Bobe | Serina-Daniela | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi, Facultatea de Istorie |
| Boghian | Dumitru | participant | Universitatea "Ştefan cel Mare", Suceava |
Raport:
După întreruperea obiectivă a cercetărilor în anul pandemic 2020, la sfârșitul lunii august și începutul lui septembrie 2021 (30 august-10 septembrie) s-a desfășurat o nouă etapă investigațiilor arheologice sistematice în situl pluristratificat de la Costești-Cier/Lângă Școală (com. Costești, jud. Iași)[1], care a furnizat, în cele opt campanii anterioare (2012-2019), importante informații și complexe, împreună cu un bogat patrimoniu mobil atribuit fazelor A3 și B1 ale culturii Cucuteni (cca. 4400 și 3900 BC), comunităților Horodiștea-Erbiceni, fazele II-III (sec. 33-30 BC) și Evului Mediu timpuriu (sec. VIII-X/XI), precum și 55 de morminte medievale târzii (sec. XVI-XVII), dintr-o necropolă sătească, din aceeași perioadă[2]. De asemenea, în imediata apropiere, în vatra satului Pietrișul de Sus, au fost repertoriate complexe și materiale arheologice medievale, din secolele XV-XVII/XVIII[3], periodă din care datează și primele atestări documentare ale satelor Chetriș (Pietriș) și Costești (Costești-Răzeși)[4]. Cercetările din campania 2021 au avut drept obiectiv cunoașterea situațiilor arheologice din partea de V și SV a sitului propriu-zis, dincolo de șanțul de apărare, unde existau indiciile extensiei locuirilor (în urma intervențiilor antropice din anii 2015 și 2021), în diferite perioade istorice (protoistorice și istorice). Este vorba de Curtea Școlii Vechi și terenul de la sud de aceasta, la ENE de terenul de sport al comunei, unde se păstrează depozitul arheologic, amplasat în lungul unor brațe fosile ale Bahluiețului. De aceea, în secțiunile investigate, aflate pe lobul sudic al amplasamentului: caseta S IV/2021 (7 x 7 m, cu o extensie de 6 mp în zona Cx 07/2021) și șanțul S V/2021 (8 x 1 m) totalizând 61 mp (fig. 1-3), au fost identificate opt complexe adâncite (Cx. 01-07/2021)/Gropile nr. 16-22), care aparțin orizonturilor cucuteniene și post-cucuteniene de locuire din sit, prezentând caracteristici și funcționalități gospodărești, deoarece au servit ca amenajări de împrumut/extragere argilă pentru confecționarea ceramicii și a lutuielilor pentru construcții, reutilizate apoi pentru locuire sezonieră și adunarea resturilor menajere. Complexul Cx. 01/Groapa-cuptor nr. 16, identificat în S V/2021 (fig. 4), a fost, probabil, o amenajare pentru arderea/coacerea ceramicii, de la care s-a păstrat, în porțiunea săpată, doar partea inferioară. Este în curs de cercetare. Se găsește la -0,25/-0,30 m de la suprafața actuală a solului, și era probabil circulară, diametrul pe direcția NE-SV fiind de 0,80 m, iar adâncimea de -0,30 m, sub stratul vegetal. Pe pereții și fundul albiat al acesteia se observă un strat de arsură roșiatică, cu o grosime variabilă, între 5 și 7 cm. În conținutul acesteia, exploatat doar parțial (jumătatea de S), se găseau fragmente ceramice cucuteniene, Horodiștea-Erbiceni II-III și câteva lutuieli, aflate într-un sediment cafeniu închis-cenușiu. Deocamdată nu putem face precizări referitoare la apartenența cronologico-culturală a acesteia. În ceea ce privește caseta S IV/2021, la decopertare -0,23/-0,27 m, au fost descoperite relativ puține fragmente ceramice, acoperind, însă, întregul spectrul crono-cultural al locuirilor din zonă (sit și proximitatea imediată). Astfel, au fost recuperate fragmente ceramice Cucuteni A3 și B1, unele pictate, precum și un fragment ceramic cucutenian (?), lucrat dintr-o pastă densă, cu fragmente ceramice, pereții groși, decorat cu caneluri orizontale, de la un vas mare de stocare. Totodată, au fost recoltate câteva fragmente ceramice Horodiștea-Erbiceni II-III, lucrate din pastă cu nisip și șamotă pisată, arse reducător la brun închis, cenușiu și negru, precum și din Evul Mediu timpuriu, sec. VIII-XI (cultura Dridu), de la vase lucrate la roată, confecționate din pastă bună cu nisip și decorate cu benzi vălurite și striuri orizontale. De asemenea, câteva fragmente ceramice pot fi atribuite Evului Mediu dezvoltat (sec. XV-XVI) și final (sec. XVII-XVIII), ultimele realizate dintr-o pastă densă, arsă reducător, la cenușiu-negru, prezentând motive vălurite tipice, realizate cu rotița, pe umărul vaselor. Locuirilor protoistorice le aparțin mai multe piese din silex, calcinate și/sau patinate, deșeuri și piese finite, dintre care remarcăm: gratoare și minigratoare (unul cu carenă înaltă), o pseudo-lamă triunghiulară (cuțit ?), racloare, un tăiș de topor (?), obținute prin cioplire indirectă și retușare, o dăltiță de aramă precum și un fragment de tablă cupru/bronz (?), cu urme de tăiere artizanală cu o daltă, greu de încadrat crono-cultural. Complexul Cx 02/2021/Groapa nr. 17 (□3-5 B-E). Era o amenajare circulară, ovoidală, fiind suprapusă parțial de Cx 03 (fig. 5), cu diametre maxime de 1,78 x 2/2,10 m, și o adâncime de -0,53 m de la nivelul de identificare (-0,76 m de la suprafața actuală de călcare). În profil vertical, a avut o formă cvasi-tronconică (pereții oblici), cu baza mică în jos și fundul drept. Umplutura sa era alcătuită dintr-un sediment cafeniu deschis, în care se găseau puține lipituri, mărunte, câteva lespezi de piatră și urme de arsură. Ca elemente de inventar menționăm: un nucleu cvasi-epuizat, cu urme de cioplire bipolară, și o lamă fragmentară, neregulată, neretușată, cu profil longitudinal concoidal și secțiune transversală cvasi-trapezoidală, ambele din silex de Prut, precum și câteva fragmente ceramice Cucuteni A3, lucrate din pastă foarte bună, arsă oxidant, la portocaliu-roșiatic, unele păstrând pictura tricromă, dintre care se remarcă un buton de capac. Specificul inventarului, în special decorul ceramicii, ar indica apartenența complexului la faza A3 a culturii Cucuteni. Cx 03/2021/Groapa nr. 18 (□1-3 D-E). Este vorba de o groapă identificată prin răzuirea de pe nivelul –0,23 m, care era circulară-alungit/elipsoidală, în plan orizontal, și alveolată, în profil, care a tăiat capătul de NV al Cx 02/2021 (fig. 5). Diametrele sale maxime erau de 0,90 x 1,88 m, iar adâncimea de -0,77 m. Umplutura sa prezenta elemente de diferențiere. Astfel, în jumătatea inferioară se găseau urme de arsură, dispuse pe fundul alveolat al gropii, lipituri/lutuieli arse, puține fragmente ceramice și câteva pietre; la jumătatea gropii s-a realizat o amenajare/căpăcuială ușor alveolată, cu lentile de argilă (pământ galben). În jumătatea superioară se găseau, amestecate, urmele de arsură, cu lutuielile arse, grupate, mai ales, către partea centrală a gropii, aflate într-un sediment cafeniu-închis. Inventarul ceramic al gropii era compus din fragmente Cucuteni A3, dintre care unele pictate tricrom (cu benzi albe, bordate cu negru și linie mediană roșie) și parțial întregibile (un bol?/castronel?), un toporaș de lut (la lupa binoculară 5X sunt vizibile: „grăunții” de nisip, particulele de mică și incluziunile ceramice), ars reducător, la negru-cenușiu, în interior/miez, și cenușiu-brun, pe suprafețe. Are o formă ușor trapezoidală, cu profil simetric și perforare penetrantă pe laturile înguste, către muchie, putând fi o piesă cu atribute cultice (amuletă?), încadrată larg crono-cultural, între Cucuteni A3 și Horodiștea-Erbiceni II-III, potrivit depunerilor arheologice. Pentru încadrarea crono-culturală a complexului, este importantă descoperitea, chiar pe fundul gropii (-0,77 m), a unor fragmente ceramice medievale, provenind de la vase lucrate la roată, din pastă poroasă și rugoasă, la suprafață, arsă reducător, la negru-cenușiu, cu urme de ardere secundară, dintre care se remarcă o oală-borcan, cu buza șănțuită pentru capac și un decor compus din striuri orizontale, care poate fi datată în secolele XV-XVI, la fel ca o parte din ceramica descoperită în apropiere, în vatra satului Pietrișul/Chetriș. Așadar, este vorba de un complex arheologic medieval (sec. XV-XVI), care a fost utilizat pentru locuit sau a constituit o parte dintr-o amenajare mai mare (locuință?), dacă asociem acestă groapă cu Cx 4A/Groapa 19A. Complexele Cx 04-04A/2021/Gropile nr. 19 și 19A (fig. 6). Complexul Cx 04/2021 (□1-3 E-G) era o groapă circulară în plan (Gr. 19), cu profilul vertical albiat și diametrele maxime de 1,23 x 1,33 m, având o adâncime de doar -0,23 m de la nivelul de descoperire (-0,27 m). În umplutura sa se găseau puține fragmente ceramice resturi osoase animaliere și lutuieli arse, într-un sediment cafeniu/brun deschis cu urme de arsură. Considerăm, pe baza fragmentelor ceramice și a sedimentului asemănător cu cel din Cx 02, că poate fi atribuită fazei Cucuteni A3 (?). Complexul Cx 04A/2021 (□2 F) era o groapă cvasi-rectangulară rotunjită cu profilul tronconic (baza mică în jos) și fundul plat, săpată în interiorul Cx 04/Gr. 19 (Groapa nr. 19A). Era mai mică, având diametrele maxime de 0,77 x 0,83 m, și o adâncime de -0,38 m, de la nivelul de descoperire (-0,27 m). Umplutura sa era sărăcăcioasă, individualizându-se o pseudo-lamă, confecționată dintr-o varietate a silexului de Prut, de culoare brun deschis-cenușie, cu pigmentații albe, cvasi-translucid, pe care o atribuim, cu rezerva științifică de rigoare, industriei litice Horodiște-Erbiceni II-III. Așa cum arătam în rândurile anterioare, e posibil ca acest complex să facă parte dintr-o alcătuire medievală mai mare, împreună cu Cx 03/Gr. 18 și, poate, Cx 06/Gr. 21, dar această ipoteză va trebui verificată prin cercetările viitoare. Complexul Cx 05/2021/Groapa nr. 20 (□5-6 E-G) era de formă circulară/ovală, cu axul lung pe direcția NNV-SSE, având diametrele maxime de 1,72 x 2,20 m, și o adâncime de -0,12 m de la nivelul de descoperire (-0,15 m), tăiată, în partea de SSE de Cx 06/Gr. 21 (fig. 7). A apărut doar ca o ușoară alveolare (sau un fund de groapă), așa că materialele care au apărut pe nivelul de conturare stăteau practic pe fundul gropii. Dintre materialele descoperite pe fundul albiat (-0,27 m) menționăm fragmente ceramice fine și grosiere Cucuteni A3, ceramică grosieră Horodiștea-Erbiceni II-III și resturi de olărie medievală, abandonate într-un sediment cafeniu deschis. De asemenea, remarcăm, în cadrul pieselor litice, o lamă din gresie silicioasă neagră, cu talon îngust, laturile lungi tăioase, fără urme vizibile de uzură, și un mini-gratoar din silex de Prut, realizat pe o lamelă, care prezintă un talon îngust retușat și retușe mărunte pe laturi. Poate fi atribuită, cu probabilitate, locuirilor Cucuteni A3- Horodiștea-Erbiceni II-III. Complexul Cx 06/2021/Groapa nr. 21 (□6-7 F) avea tot o formă circulară, ovoidală, cu fundul alveolat (fig. 7), dar era mai mică dimensional, cu diametrele maxime de 0,80 x 0,93 m și o adâncime -0,15 m, de la nivelul de descoperire (-0,15 m). Și aceasta a apărut doar ca o ușoară alveolare (sau un fund de groapă), așa că materialele care au apărut pe nivelul de conturare stăteau practic pe fundul gropii. Umplutura sa a constat dintr-un sediment cafeniu închis, fără inventar. Probabil, a fost o amenajare medievală, în legătură cu Cx 03/Gr. 18 și Cx 4A/Groapa 19A. Complexul Cx 07/2021/Groapa nr. 22 (□5-7 A-C) este cel mai interesant, având dimensiuni mai mari (diametre maxime 2,98/3 x 3,10 m; -1,40 m adâncime), pentru a cărui/cărei exploatare deplină a fost lărgit colțul de SV a secțiunii V cu câte 1 X 3 m pe laturile de S și V (fig. 8-10). A avut o formă circulară neregulată în plan orizontal, tronconică/cvasi-clopot, în profil vertical, cu fundul plat. Partea superioară era evazată și, la -0,15 m de la nivelul de identificare (-0,20 m) se ”gâtuia”, continuând tronconic. De aceea, nu excludem ca, inițial, să fi fost o groapă cucuteniană, ”împrumutată” de comunitatea Horodiștea-Erbiceni II-III. În umplutura sa propriu-zisă, într-un sediment cafeniu, până la -0,70 m, s-au descoperit puține fragmente ceramice Cucuteni A3, fine și grosiere, probabil adunate din împrejurimi și/sau din groapa inițială, și materiale Horodiștea-Erbiceni II-III, dintre care un mic castron, lucrat din pastă bună, cu nisip și fragmente ceramice, având buza lățită și un pseudo-brâu alveolat la exterior, iar pe fund resturile osteologice ale unei vite (femelă Bos taurus), aflate în conexiune anatomică, care pune problema unor posibile practici rituale (?). Având în vedere fragmentele ceramice Horodiștea-Erbiceni II-III, considerăm că depunerea și groapa propriu-zisă aparțin acestor comunități. Din resturile scheletice ale depunerii animaliere au fost prelevate probe pentru datări AMS radiocarbon. În concluzie, rezultatele campaniei din anul 2021 sunt deosebit de importante prin datele care completează planimetria sitului și modurile de utilizare/gestionare a spațiului construit/locuit și a celui adiacent, certificându-se, încă o dată, complexitatea organizării habitatului cucutenian, în toate fazele de dezvoltarea ale acestei culturi, precum și caracteristicile habitatului post-cucutenian, inclusiv cel medieval rural.
Abstract [EN]:
In the archeological campaign of the 2021 year, the sections S IV and S V / 2021 (61 sqm) were researched, to the SW of the Cier site, in its immediate vicinity. The complexes Cx 01-07 / Pits nos. 16-22 / 2021 were studied, with different chronological-cultural classifications: Cx 02 / P. no. 16 (?); Cx 02 / P. no. 17 - Cucuteni A3; Cx 03 /P. no. 18 - Middle Ages, 15th-16th centuries; Cx 04 / P. no. 19 - Cucuteni A3; Cx 04A / P. no. 19A - Middle Ages(?); Cx 05 / P. no. 20 - Cucuteni A3-Horodiștea-Erbiceni II-III (?); Cx 06 / P. no. 21 - Middle Ages (?); Cx 07 / P. no. 22 - Horodiștea -Erbiceni II-III, with in situ deposition of a female Bos taurus, in anatomical connection. In the researched surfaces, were discovered ceramic fragments Cucuteni A3 and B1, Horodiștea-Erbiceni II-III, early medieval (VIII-XI centuries) and from the Middle Ages developed and late (XV-XVIII centuries), some chipped tools from Prut flint (blades, grattoires, scrapers), a small clay ax, pierced penetrating the narrow sides (amulet?), and two metal artefacts (a copper chisel and a piece of copper / bronze sheet ?, with traces of cutting).
Note:
1.
Cercetarea arheologică a beneficiat de sponsorizarea primită din partea organizației Societas Pro Patrimonium Târgu Frumos și sprijinul logistic al autorităților locale din cadrul UAT Costești (primar Aurel Doacă, viceprimar Stelică Palade), cărora le adresăm mulțumirile noastre
2.
D. Boghian, S.-C. Enea, S. Ignătescu, Costești, com. Costești, jud. Iași Punct: „Cier” / „Lângă Şcoală” (2017), 2018, in CCAR. Campania 2018, București-Sibiu, 2019, 393-396; D. Boghian, S. Ignătescu, S.-C. Enea, Costești, com. Costești, jud. Iași, Punct: „Cier” / „Lângă Şcoală”, în CCAR. Campania 2019, 2020, p. 100-108.
3.
D. Boghian, S.-C. Enea, Costești, com. Costești, jud. Iași Punct: Pietrișul de Sus-Vatra satului (2017), în CCAR. Campania 2018, București-Sibiu, 2019, p. 392-393.
4.
R. Rosetti, Cronica Vascanilor (jud. Suceava), Extras din Analele Academiei Române, Seria II, Tom XXIX, Memoriile Secțiunii Istorice, Institutul de Arte Grafice”Carol Göbl”, București, 1906, p. 34-36; DRH, A, Moldova, vol. XXV (1639-1640), doc. 256; DIR, A, sec. XVII, IV, 247; Al. I. Gonța, Documente privind Istoria României. A. Moldova. Veacurile XIV-XVII (1384-1625). Indicele numelor de locuri, Ed. Academiei Române, București, 1990, p. 69, 191; N. Stoicescu, Repertoriul bibliografic al localităţilor şi monumentelor medievale din Moldova, DPCN, Biblioteca Monumentelor Istorice din România, București, 1974, p. 178 (Chetriș=Pietriș), p. 211 (Costești).