Costâna | Comuna: Todireşti | Judeţ: Suceava | Punct: Imaş | Anul: 2011
CC BY-SA 4.0 Lista Ilustrațiilor - 6
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Boghian | Dumitru | responsabil | Universitatea "Ştefan cel Mare" Suceava |
| Ignătescu | Sorin | participant | Universitatea "Ştefan cel Mare" Suceava |
| Ignat | Ioan | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Vieru | Elena | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
Raport:
Situl supus investigaţiei se găseşte la circa 20 km nord-vest de municipiul Suceava, în partea de nord-vest a satului Costâna, în zona imaşului satului, de o parte şi de alta a drumului judeţean 178A, unde terenul a fost concesionat de către Primăria şi Consiliul Local Todireşti, pentru construirea de locuinţe. Amplasat pe prima terasă a fostei albii majore a râului Suceava, pe malul stâng al pârâului Ilişeşti/Ilişasca, situl este mărginit, la nord-est, de pârăul Gârla Morii, amenajat antropic în secolul al XIX-lea, pentru a drena zona mlăştinoasă.
Cercetările de evaluare au presupus utilizarea investigaţiilor neintruzive şi intruzive/distructive. În primul caz, s-au efectuat periegheze care au permis repertorierea a trei tumuli vizibili, toţi afectaţi în proporţii variabile (între 25 şi 50 %), unul de drumul judeţean 178A şi doi de construcţia de locuinţe, precum şi a aşezării contemporane necropolei. În cel de-al doilea caz, periegheza efectuată în punctul Costâna-Pe Deal a permis identificarea unor materiale ceramice cu nisip şi pietriş/silicolit în compoziţie, unele decorate cu şiruri de mici alveole, dispuse în linie, care pot fi legate de o eventuală locuire Bialy Potik-Komariw, fază neprecizată. Nu excludem existenţa altor tumuli aplatizaţi sau "mascaţi" în geomorfologia zonei. În acelaşi timp, studierea planurilor cadastrale austriece (1856) precum şi a planurilor directoare de tragere 1:20000 (perioada interbelică) şi a hărţilor topografice 1:25000 (ediţia a II-a, 1979) lasă să se înţeleagă că au existat mai multe movile funerare, care alcătuiau o necropolă, dar unele au dispărut în decursul timpului ca urmare a acţiunii umane. Cercetările arheologice au, în acest caz, şi caracterul unor investigaţii preventive şi de salvare.
În vederea identificării perioadei de timp din care datează necropola, am decis cercetarea exhaustivă a movilei nr.1, de circa 1 m înălţime şi 25 m diametru, parţial afectată de extinderea drumului judeţean (desemnată drept T. 1/2011, din curtea cetăţeanului Gurău Gavril, care avea intenţia să-l niveleze), urmând ca şi ceilalţi doi tumuli să fie investigaţi, mai ales că T. 3 este grav afectat de construcţia unei locuinţe (fig. 2.5-6). Săpăturile arheologice s-au desfăşurat în perioada 27 iunie-16 iulie 2011, în cadrul practicii arheologice de specialitate a studenţilor de la specializările Istorie şi Muzeologie, Facultatea de Istorie şi Geografie de la Universitatea "Ştefan cel Mare" din Suceava1.
Ca metodă de săpătură, am procedat la împărţirea suprafeţei tumulului în sferturi, delimitate de martori de 0,50 m, dispuşi în unghi drept, astfel încât au rezultat două profile longitudinale complete. Decaparea pe suprafeţe ne-a permis obţinerea unor planuri coerente, prin care să reconstituim modul de construcţie şi funcţionalitatea tumulului. Au fost cercetate toate cele 4 sectoare (Sect. I-IV), cu o suprafaţă de 140 m2, adâncite până la solul steril din punct de vedere arheologic, la -1, 65 m, şi s-au obţinut planurile şi materialele documentare adiacente, care ne-au permis să realizăm reconstituirea modului de construcţie a acestui monument, să obţinem un profil pedologic (2,16 m), să precizăm elementele de rit şi ritual funerar şi să încadrăm cultural-cronologic monumentul. În partea de NE, la adâncire, s-a constatat că tumulul a fost afectat şi de un şanţ contemporan, cu lătimea de aproximativ 0, 50 m, săpat pentru îngroparea unor cabluri electrice.
Observaţiile atente realizate ne-au permis să constatăm că pe nivelul de călcare al solului vegetal antic (aflat la -1, 04 m faţă de vârful tumulului) a fost delimitată incinta construcţiei funerare, sub forma unui ring (diametrele de 6 x 6,30 m), "trasat" cu ajutorul lespezilor de gresie sarmaţiană locală, slab cimentată, provenită din zonă, dispuse atât pe cant cât şi pe suprafaţă. Răspândirile laterale ale unor lespezi spre SV şi SE se poate datora faptului că acolo au fost depozitate grămezile de piatră utilizate la construcţia funerară.
Aproximativ în centrul acestui ring de piatră, a fost săpată groapa funerară, rectangulară, cu colţurile rotunjite, mai largă la partea superioară (1, 60 x 1,10 m) şi mai îngustă spre fund (1,55 x 0, 90 m) cu o adâncime de 0, 55-0, 60 m de la nivelul antic de călcare. În această groapă, pe un lut în curs de gleizare, a fost depus, în poziţie puternic chircită, pe partea stângă, un individ tânăr (de sex masculin probabil). Capul acestuia era orientat către nord, cu faţa spre răsărit şi picioarele flectate. Scheletul era puternic presat (între -1,45-1,60 m) şi, în ciuda umidităţii, prezenta o stare de conservare satisfăcătoare, cu toate că unele părţi anatomice lipseau, ca urmare a acţiunii animalelor subterane. Având în vedere aglomerarea unor lespezi de gresie în zona gropii şi "lăsarea" pământului de umplutură (observată în profil), este posibil ca mormântul central (M1) să fi fost ranforsat cu o construcţie de lemn si piatră, care s-a deteriorat în timp şi s-a prăbuşit, comprimând scheletul.
La sud de groapă, la circa 0, 60-1 m de colţul de SV al acesteia, au fost depuse, pe nivelul de călcare antic, trei vase (o cească de tip kantharos?, un vas-ghiveci şi un vas de mici dimensiuni cu două tortiţe supraînălţate), lucrate din argilă cu nisip sau şamotă în compoziţie, fig. 6.1,6-7). În perimetrul incintei cvasicirculare (ringului), pe întreaga suprafaţă şi deasupra M1 au fost descoperite dispersate: resturi osteologice calcinate, un premolar de Infans II (la sud de groapă), două vârfuri de săgeată din silex, calcinate (în partea de NNE a ringului), mărgele de os, cu urme de calcinare) şi o cataramă circulară, cu orificiu rotund central şi perforare milimetrică laterală (aproximativ în centrul ringului), (fig. 6.2-5). În lipsa unor determinări antropo-zoologice nu putem preciza, deocamdată, dacă este vorba de un sacrificiu ritual-funerar, om sau animal (?).
La 2,5 m SE de colţul de SE al gropii M1, în afara ringului de piatră, a fost descoperită, pe suprafaţa de călcare a solului antic, o mică depunere de oase lungi, fără cutie craniană, aparţinând unui copil, probabil Infans II, pe care am desemnat-o drept cel de-al doilea mormânt M2. Se poate ca premolarul de care am vorbit mai sus, descoperit în apropiere, spre vest de mica aglomerare osteologică, să aparţină tot de acest mormânt. Starea proastă de conservare a acestor materiale osteologice nu ne permite, deocamdată, să precizăm dacă este vorba de o inhumaţie, pentru care ar pleda şi modalitatea oarecum organizată de depunere, sau de o incineraţie.
Din punctul de vedere al reconstituirii ritualului funerar, aşa cum reiese din investigarea arheologică a acestui tumul, "tratamentul" aplicat defunctului în microcomunitate, realizarea şi încheierea aceastei construcţii presupun desfăşurarea unor activităţi specifice, într-un interval temporal de mai mult de o zi, din momentul decesului "titularului". Fără a putea defini în nici un fel, în momentul de faţă, care erau tipurile şi modalităţile de concepere şi desfăşurare ale ritualurilor funerare "până la groapă", putem evidenţia, cu relativitatea de cuviinţă, o parte din acţiunile de înmormântare ale zilei de "îngropăciune". Astfel, în groapa şi eventuala construcţie din centrul ringului de piatră, pregătite în prealabil, a fost depus, potrivit ritualului specific comunităţilor Bialy Potik-Komariw-Costişa, defunctul "principal" (M1). În apropierea gropii a fost depusă o parte din inventarul funerar (vase, piese de vestimentaţie şi podoabă etc.), peste care au fost presărate, pe întreaga suprafaţă a incintei circulare, resturile incinerate ale unui individ sacrificat (om sau, poate, animal, vârfurile de săgeată din silex calcinat fiind, probabil, "proiectilele" prin care acesta a fost jerfit). Acesta ar putea fi luat, eventual, în consideraţie ca un mormânt sacrificial, "răspândit" (M3?). În apropiere au fost depuse resturile înhumate/incinerate (?) ale unui alt individ (M2), fără a se putea stabili relaţiile cu materialele osteologice diseminate.
Peste acest întreg complex funerar a fost ridicat un mic tumul, o movilă iniţială (diametrul aprox. 7 m, Î=0,5 m), alcătuit din material adunat din apropierea construcţiei funerare (stratul vegetal antic cu sol molic şi aluviosoluri; a se vedea raportul pedologic anexat) şi lespezi de gresie sarmaţiană, dispuse fără o coerenţă evidentă, care constituia un fel manta litică. Peste întregul ansamblu s-a adunat o mare cantitate de pământ tasat, reprezentând tot molisoluri, slab diferenţiate faţă de cel anterior, aduse din diferite părţi ale luncii (cu o grosime de 0, 40-0, 55 m), până la realizarea unui tumul cu diametrul de aprox. 25-26 m. La suprafaţa actuală a tumulului s-a dezvoltat solul vegetal actual, de tip molisolic, dar evoluat, care nu exclude existenţa în decursul timpului a mai multor procese de aluvionare.
În ceea ce priveşte încadrarea cultural cronologică a T1/2011, aşa cum arătam mai sus, elementele de rit, ritual funerar, modul de realizare a construcţiei funerare şi unele elemente ale ceramicii descoperite ne determină să considerăm că aparţine complexului cultural Bialy Potik-Komariw-Costişa din Bronzul Mijlociu (BM) est şi nord-est carpatic, fiind parţial asemănător cu descoperirile de la Adâncata-Imaş şi Suceava-Platoul Cetăţii2. Prezenţa cataramei circulare de os, datată în secolele XIX-XVII BC, indică legăturile cu comunităţile culturii Mnogovalikovaja (cultura cu ceramică decorată cu mai multe brâie în relief)3, aşa cum se întâlnesc şi în alte situri Costişa şi Monteoru, fără a putea preciza modul în care au funcţionat aceste relaţii (modă şi schimburi, prezenţa de persoane etc.)
Descriere pedo-geomorfologică preliminară a T1/2011
Vasile Budui (USM Suceava), Cătălina Rotaru (OSPA Suceava)
Coordonatele geografice ale tumulului sunt 47°41’37’’ lat. N şi 26°06’49’’ long. E. Altitudinea absolută este de 310 m, la „vârf", şi cca. 309 m, la bază, măsurată cu GPS Etrex Vista CX. Este situat în lunca pârăului Ilişeşti, la vărsarea în râul Suceava, la marginea superioară stângă a conului aluvial, format prin depuneri lutoase, în urma aluvionărilor periodice.
În partea centrală a tumulului s-a analizat un profil vertical de sol pe o grosime de 216 cm, până la pânza freatică. Nivelul solului vegetal antic se află la 104 cm adâncime faţă de vârf, cu un grad de tasare (antropică şi/sau naturală) care indică faptul că nivelul iniţial al construcţiei tumulare a fost mai mare.
Materialul parental al solului este reprezentat de aluviuni lutoase, care au conferit şi solului texturi lutoase. Se deosebesc trei orizonturi principale şi unul de tranziţie:
Am1 - are culoare închisă atât în stare umedă cât şi în stare uscată ca urmare a conţinutului de humus. Prezintă foarte rare acumulări friabile de oxizi. Materialul este slab structurat, fără diferenţieri de culoare şi textură. Structura agregatelor formate este poliedrică mică. Nu face efervescenţă. Uniformitatea acestui material indică provenienţa din materialul de suprafaţă, din împrejurime. Trecerea către următorul orizont se face clar.
Am2 - reprezintă orizontul molic al aluviosolului pretumular (solul vegetal antic). Are culoare închisă în stare umedă şi mai deschisă în stare uscată. Grosimea este de 23 cm. Specifică este prezenţa coprolitelor care indică o activitate biologică intensă (în special datorată prezenţei râmelor). Structură poliedrică mică slab dezvoltată. Trecerea către orizontul bazal al profilului se face neregulat prin intermediul unui orizont de tranziţie.
A/C - are grosime de 14 cm, nuanţe închise în amestec cu pete gălbui şi brune datorate prezenţei limonitului; în stare uscată culorile trec către roşu şi brun. Structura este masivă.
CGo - are grosime de 42 cm, structură masivă, culori vineţii cu pete de gleizare alternând cu pete de oxidare, peste 50% din material. Textura este lutoasă - luto-argiloasă.
Prezenţa cornevinelor mari (9 cm diametru), pe întreg profilul orizontului C, indică faptul că regiunea a fost ocupată altădată de vegetaţie lemnoasă, poate de luncă. Materialul parental este puternic gleizat, afectat perioade îndelungate de ridicarea nivelului freatic prin capilaritate.