Coşeiu | Judeţ: Sălaj | Punct: Cetate/Várhegy | Anul: 2017
CC BY-SA 4.0 Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Pop | Horea | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău |
| Ciulic | Vasile-Daniel | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău |
Raport:
Situl se află amplasat pe un deal la nord de sat înspre localitatea Archid. Dealul are o altitudine de 407 m faţă de nivelul mării dominînd împrejurimile. Zona superioară a platoului este plată, intinsă, dar amenajarea acesteia este de natură antropică, pe un loc dominant cu diametrul de max. 50m.
Situl a fost identificat în urma unor recente cercetări de teren (primăvara 2017). Cu acest prilej au fost descoperite puţine fragmente ceramice aparent preistorice. La suprafaţă este vizibil valul de pământ cu şanţ în faţă şi în interior. Şanţul exterior este actualmente colmatat de erozoiunea naturală a dealului dar şi de posibilele amenajări genistice din primul sau al doilea război mondial. Prezenţa unei baterii de tun, care a distrus centrul fortificaţiei, şi elementele defensive din jurul acesteia (“şanţul interior”) au adus modificări morfologice faţă de forma iniţială a cetăţii.
Obiectivul principal al diagnosticului de la Coşeiu, l-a constituit recoltarea unui material arheologic mai consistent în vederea stabilirii cronologiei sitului.
Şondajul (S1 6x1m, orientat aprox. S-N) trasat, cu sprijinul membrilor Clubului Alpin şi ai Organizaţiei Studenţilor Pentru Natură din Cluj Napoca, a fost amplasat în zona internă mai inaltă a incintei fortificate în perspectiva prelungirii acestuia peste elementele defensive.
Stratigrafia staţiunii arheologice de la Coşeiu-Cetate, în sectorul cercetat, este simplă. Imediat sub iarbă şi frunze în solul negru au apărut şi fragmente ceramice şi lipitură de perete arsă, iar la 0,20-0,30m stânca nativă (micaşist).
Conform observaţiilor din teren, între m 0-4 ai sondajului au apărut urme de la o construcţie de suprafaţă din lemn cu pereţi realizaţi din lipitură pe schelet din nuiele. Materialele arheologice ceramice (ceramică modelată cu mâna şi la roată, buză de situla celtică cu grafit în pastă) încadrează construcţia în cea de-a doua epocă a fierului, mai precis epoca dacică (sec. 2-1 a.Chr.). În sprijinul acestei datări vine şi fibula fragmentară din fier descoperită. Celelalte piese metalice (cuţit şi cui din fier, tablă şi fragment cataramă? din bronz) nu ne ajută prea mult la datarea sitului. Prezenţa unor materiale ceramice din epoca bronzului ne îndreptăţesc credem că în acest punct a existat o posibilă fortificaţie şi în acest orizont cronologic.
Campania anului 2017 a constat în trasarea unei unităţi de cercetare în vederea stabilirii cronologiei sitului arheologic. Sondajul urmează să fie prelungit spre sud şi nord în vederea verificării situaţiei arheologice, a sistemului constructiv defensiv şi a elementelor de habitat intern.