Coşeiu | Judeţ: Sălaj | Punct: Cetate/Hegyes | Anul: 2019
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2019
Perioade:
Preistorie; Protoistorie; Antichitate;
Epoci:
Epoca bronzului; La Tène târziu; Epoca romană târzie;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive);
Tipuri de sit:
Cetate;
Cod RAN:
| 140592.05 |
Județ:
Sălaj
Unitate administrativă:
Coşeiu
Localitate:
Coşeiu
Punct:
Cetate/Hegyes
Localizare:
| 140592.05 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Pop | Horea | responsabil | Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău |
| Băcueţ-Crişan | Dan | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău |
| Pupeză | Luca Paul | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău |
| Cociș | Horațiu | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău |
Raport:
Muzeului Judeţean de Istorie şi Artă Zalău, în cadrul proiectului de cercetare Cetăţile necunoscute ale Sălajului, a continuat diagnosticul arheologic în localitatea Coşeiu la fortificaţia din punctul Cetate/Hegyes. Fortificaţia a fost descoperită în primăvara anului 2017, iar în toamna aceluiaşi an a fost început diagnosticul arheologic în vederea lămuririi elementelor de cronologie ale obiectivului. Fortificaţia a fost amenajată pe un deal greu accesibil cu altitudinea de 408m, cu o diferenţă de nivel de 213 m faţă de bază. În campania acelui an a fost trasată o unitate de cercetare orientată aprox. S-N, de 6 x 1 m, pornind din centrul protejat al incintei. În anul următor, 2018, s-a procedat la prelungirea cu încă 10 m spre nord a secţiunii din 2017 până în spatele valului cetăţii, atingând şi „şanţul interior” vizibil în teren. Ambele campanii au fost realizate cu voluntari din cadrul Clubului Alpin din Cluj Napoca.
Campania anului 2019 a constat în prelungirea săpăturii precedente cu încă 13 m spre nord, dar cu o deviere spre est de 0,5 m, peste elementele defensive ale fortificaţiei. Diagnosticul propus a fost finalizat, rezultând concluzii privind realizarea şi datarea fortificaţiei. Valul defensiv are trei faze de amenajare, cea intermediară fiind incendiată. Probabil aceste amenajări au o fază anterioară databilă în epoca bronzului. Diametrul amenajării defensive, din şanţ în şanţ, este acum de 75 x 78 m.
Din prima fază, foarte probabil databilă în epoca dacică, s-a păstrat o concentrare de ceramică preistorică la baza valului actual. Peste această aglomerare au fost descoperite fragmente ceramic dacice, mai mult sau mai puţin întregibile, care ţin probabil de „locuirea” de pe drumul de rond a primei fortificaţii dacice. Cea de-a doua fază dacică a fortificaţiei constă în „valul roşu” rezultat al incendierii palisadei din care s-au mai păstrat urme de lemn ars. Cea de-a treia fază de fortificare a dealului constă într-o înălţare a valului cu 0,2 - 0,5 m cu piatră locală (micaşist) spartă, excavată din spatele valului. Prezenţa anumitor piese speciale medievale (cuie, şi mai ales medalionul din argint cu granule) pot sugera că această reamenajare a fost realizată în sec X-XI. Valul mai prezintă o intervenţie târzie pe vârful acestuia, care mai probabil ţine de amenajările defensive din primul sau al doilea război mondial când a fost amplasată o baterie de artilerie în centrul incintei fortificate.
Şanţul adiacent fortificaţiei a fost săpat în stâncă, dar amplitudinea acestuia este modestă şi datorită aplatizării umărului realizat din roca locală spartă, provenită din săparea sa. Materialele arheologice constă din ceramică preistorică (bronzul mijlociu Wiettenberg) şi dacică (sec. 2-1 a.Chr.), dar şi unele obiecte metalice dacice (arme, lănci, cuţite şi piese de echipament, fibulă din bronz, verigi).