Coronini | Judeţ: Caraş-Severin | Punct: Cetatea Sf. Ladislau | Anul: 2019
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2019
Perioade:
Preistorie; Protoistorie; Evul Mediu;
Epoci:
Epoca bronzului; Hallstatt; La Tène; Epoca medievală târzie;
Categorie:
Neatribuit; Domestic; Apărare (construcţii defensive);
Tipuri de sit:
Locuire; Aşezare fortificată; Cetate;
Cod RAN:
| 53498.01 |
Județ:
Caraş-Severin
Unitate administrativă:
Coronini
Localitate:
Coronini
Punct:
Cetatea Sf. Ladislau
Toponim:
Culă
Localizare:
| 53498.01 |
Lista Ilustrațiilor - 4
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Roman | Cristian | responsabil | Muzeul Banatului Montan, Reşiţa |
| Hamat | Ana Cristina | participant | Muzeul Banatului Montan, Reşiţa |
| Georgescu | Ștefan | participant | Muzeul Banatului Montan, Reşiţa |
Raport:
Lucrările care au făcut obiectul cercetării preventive s-au desfăşurat în localitatea Coronini, situată în partea de sud a judeţului Caraş Severin, mai precis în punctul Coronini Culă (pl.1) şi s-au datorat proiectului de restaurare al cetăţii medievale Sf. Ladislau.Terenul pe care s-a făcut investiţia este domeniu public, aflat în proprietatea Consiliul Local Coronini.
Cetatea medievală de la Coronini – Culă a fost investigată din punct de vedere arheologic între 1970- 1972 (pl. 2/1), rezultatele fiind publicate sub forma unui articol în anul 1973 (1), în care se poate consulta planul secţiunilor excavate. Au fost degajate atunci, în mare parte zidurile şi a fost stabilit planul fortificaţiei, după care au fost trasate secţiuni de control pentru a stabili stratigrafia sitului. Cercetarea a fost continuată în anii 80’ de către M. Gumă. Din păcate rezultatul cercetărilor lui a rămas nepublicat. Pe aproape întreaga suprafaţă a incintei II s-au făcut lucrări de evacuare a stratului gros de dărâmătură şi de conservare a zidurilor în timpul cercetărilor din 1970-1972. Cea mai mare parte a secţiunilor au fost lăsate din păcate neacoperite, acesta fiind cazul şi casetelor deschise la poarta incintei I, fapt care a afectat stabilitatea monumentului.
Prin investigaţiile prilejuite de această lucrare (pl. 2/2 şi 2/3) s-a urmărit cercetarea preventivă premergătoare proiectului tehnic prin sondaje în puncte cheie în scopul de a verifica coloana stratigrafică a sitului, a structurii zidăriei şi a oferi informaţii tehnice care să fie folosite pentru viitoarea cercetare preventivă a cetăţii medievale.
Au fost excavate 8 secţiuni (pl.3, 4), la care se adaugă şi suprafaţa Anexei. Toate lucrările au fost executate manual. Datele au fost înregistrate, au fost făcute fotografii şi au fost ridicate topografic situaţiile arheologice întâlnite. Materialul arheologic a fost prelevat, contextul fiind înregistrat, a fost curăţat preliminar, înregistrat şi se află în prezent în depozitul MBM, aşteptând restaurare şi punerea în valoare.
Anexa fost trasată în exteriorul şanţului incintei I, pe panta sudică a promontoriului pe care se află şi cetatea. Dimensiunile acestei suprafeţe au fost de aprox. 15 x 13 m (laturile de sud şi vest).Cercetarea în această suprafaţă este finalizată şi s-a ajuns până pe sterilul arheologic. Nu a fost descoperit material arheologic.
S1 a fost trasată în interiorul şi exteriorul incintei I, pe partea nordică, perpendicular pe zidul de apărare, la sud-est de S. IV (cercetată probabil în 1972), cu scopul verificării raportului dintre zidul de incintă medieval şi amenajările anterioare (dacice, medieval timpurii). Are dimensiunile de aprox. 10 x 3 m. A fost identificat un segment al zidului incintei I şi au fost determinate etapele stratigrafice cuprinse între primul nivel de folosire al fortificaţiei de epocă Latène, ridicarea fortificaţiei medievale, edificarea unei construcţiei de lemn şi mortar (surprinsă la -1,7 m adâncime) în proximitatea zidului de apărare şi scoaterea din uz a acesteia. Construcţia fortificaţiei medievale a dislocat niveluri mai vechi şi prin urmare, în umpluturile folosite pentru a nivela interiorul cetăţii au fost descoperite şi materiale preistorice.
S2 a fost trasată în interiorul incintei II, cu o deviere redusă de la axa est-vest, plecând de la turnul circular (5) pe o axă de sondaj între turnul circular şi cel pentagonal. Dimensiunile ei sunt de aprox. 12,3 x 2,9 m. În jumătatea nordică au apărut două complexe, care s-au conturat în steril, rămăşiţe ale nivelului dislocat de către construcţia medievală.
S3 a fost trasată în interiorul incintei II, între S2 şi S4, pentru a completa un profil stratigrafic pe linia dintre turnului poligonal (turnul 1) şi turnul rotund (5). Are dimensiunile de aprox. 4 x 4 m. Adâncimea sectorului excavat a ajuns la 1,75 m, până la sterilul arheologic. În sterilul arheologic au fost descoperite câteva complexe arheologice, distruse fie în momentul construcţiei incintei cetăţii medievale, fie a construcţiilor din interiorul acesteia. Momentele de amenajare ale spaţiului interior, sunt în număr de 4: complexe de epocă Latène, amenajarea incintei medievale şi construirea clădirii A, reamenajarea incintei prin nivelarea şi umplerea curţii şi momentul final al distrugerii cetăţii şi al părăsirii spaţiului. A fost identificat colţul NE al unei clădirii aflată în interiorul incintei II, aliniată E-V şi denumită clădirea A. Funcţionalitatea acesteia nu a fost pe deplin lămurită, din cauza faptului că interiorul clădirii şi totodată o mare parte din secţiunea noastră a fost deranjat de intervenţii moderne. Materialul descoperit în umpluturile cu care a fost amenajată curtea este amestecat, fiind încadrat din epoca Latène, epocă romană, până în epoca medievală. Din păcate, o mare parte a secţiunii este deranjată de către o intervenţie modernă, posibil una dintre secţiunile arheologice, care însă nu apare pe planul din 1973 şi despre care nu ştiam până acum nimic.
S4 a fost trasată în interiorul incintei II, din dreptul turnului poligonal (turnul 1), cu dimensiunile de aprox. 10,25 x 4,10 m. Adâncimea sectorului excavat a ajuns la 4,35 m. Au fost descoperite rămăşiţele unui strat de cultură cu materiale de epocă Latène, care suprapune stânca nativă. Materialul arheologic este bogat şi provine atât din primul nivel de folosire al fortificaţiei medievale cât şi din ultimul nivel de folosire sigilat de către un incendiu. Au fost descoperite monede, fragmente de pahar de sticlă, fragmente ceramice, fragmente de cahle nesmălţuite, podoabe, sigilii de textile, unelte, scoabe pentru barcă, plumbi care păstrează încă bavurile de turnare, armament şi echipament încadrat în epoca medievală, precum şi material faunistic şi chiar rămăşiţe.
S5 a fost trasată în interiorul incintei II, pe latura dinspre Dunăre, în interiorul primei încăperi de lângă (turnul 5), cu dimensiunile de aprox. 10 x 5,10 m. Adâncimea sectorului excavat a ajuns la 1,23 m, până pe sterilul arheologic. În această zonă se afla intrarea în incinta a II, pe un drum care urcă şerpuit dinspre poarta de jos a incintei I şi ajunge în acest punct, flancat de către turnul rotund. Ulterior construcţiei turnului rotund, într-un al doilea moment de construcţie a cetăţii, la turnul rotund a fost adosat zidul care închidea accesul în această zonă, transformând zona intrării într-o altă incintă. Şi în acest tronson au fost identificate intervenţii moderne, motiv pentru care, din păcate, în această zonă nu s-au mai păstrat urmele unui strat de cultură sau complexe care să ateste o locuire a spaţiului înainte de epoca medievală. Materialele descoperite aici aparţin din punct de vedere cronologic, în principal perioadei secolului al XV-lea. Au fost descoperite fragmente ceramice, în special cahle, elemente de echipament şi armament, fusaiole, diverse obiecte din metal, material faunistic şi proiectile de mari dimensiuni din piatră. Datorită degajării dărâmăturii se pot observa elemente ale încadraturi uşii. Se mai păstrează încă pragul de intrare şi plăcile de calcar cioplit cu care era placat tocul uşii, precum şi urmele de la sistemul de prindere şi blocarea a porţii. De asemenea, au fost confirmate observaţiile din S2 şi anume faptul că pentru construcţia turnului rotund, dealul a fost decupat şi terasat pentru a face loc construcţiei, fiind documentat aici şanţul pentru implementare a fundaţiei turnului rotund.
S6 a fost trasată în prima încăpere din interiorul incintei II, practic pe latura dinspre Dunăre, cu dimensiunile de 6,80 x 3 m, fiind orientată NV-SE şi a fost excavată până la adâncimea de 1,70 m, ajungându-se pe stânca nativă care a fost îndreptată pentru a crea o podea încăperii. Au fost documentare nivelurile arheologice legate de construcţia fortificaţiei şi modul în care fundaţia laturii dinspre Dunăre a fortificaţiei a fost construită direct pe stânca dealului. Materialul descoperit aici aparţine din punct de vedere cronologic, în principal perioadei secolului al XV-lea. Au fost descoperite fragmente ceramice, elemente de echipament şi armament, diverse obiecte din metal, material faunistic şi proiectile de mari dimensiuni din piatră, pe latura de sud. În profilul median al încăperii se poate observa existenţa unor nivele cu mult material organic şi lemn ars provenite probabil din distrugerea prin foc a unor nivele superioare. Ca şi cheie de boltă a golului de uşă care duce spre S7, a fost folosit un bloc de marmura masiv şi de bună calitate care poate fi un fragment de monument de epoca romană. Ancadramentul uşii păstrează în partea inferioară elemente de décor care constă în teşituri ale muchiei, specifice secolului XV.
S7 a fost trasată în interiorul incintei 10, pe jumătatea estică a acesteia. Pentru început a fost deschisă latura dinspre Dunăre pentru ca la final să optăm pentru deschiderea întregii jumătăţi, din motive de siguranţă. Astfel s-a ajuns la dimensiunile de 8,30 x 6,30 m şi la o adâncime de 4 m. În S 7 au fost descoperite şi cercetate nivelurile arheologice legate de scoaterea din uz a acestui sector al fortificaţiei precum şi cele legate de construcţia fortificaţiei şi modul în care fundaţia laturii interioare a fortificaţiei a fost construită direct pe stânca dealului. Materialul descoperit aici aparţine din punct de vedere cronologic, în principal perioadei secolului al XV-lea. Au fost descoperite fragmente ceramice, elemente de echipament şi armament, printre care amintim şi un fragment dintr-o armă de foc. Alături de acestea au mai fost descoperite diverse obiecte din metal între care o plăcuţă de bronz inscripţionată şi un ataş de vas, mai multe cuţite şi scoabe pentru Au fost dezvelite scările de acces spre incinta 8- S6, în ancadramentul uşi se mai pot observa o serie de găuri circulare în oglindă, care probabil că foloseau pentru stabilizarea unor gratii.
S8 a fost trasată în interiorul incintei II, perpendicular pe zidul de NV. Astfel s-a ajuns la dimensiunile de 6,60 x 3 m şi la o adâncime de 6,65 m în şanţul de fundare al zidului exterior al incintei II. A fost degajat şi cercetat şanţul de implementare al fundaţiei incintei până la adâncimea de 6,65 m de la nivelul de călcare actual. Pentru implementarea incintei a fost tăiată o treaptă în stânca dealului, apoi a fost construită incinta pe buza ei, iar interiorul a fost adus la nivel cu umpluturi. Materialul descoperit aici este mai sărac în comparaţie cu celelalte secţiuni şi se compune din fragmente ceramice, fragmente de sticlă de geam, material faunistic, bucăţi de pardoseală din marmură, elemente de echipament şi armament, monede, diverse obiecte de metal.
Bibliografie:
Note:
1.
(1) Matei, Uzum 1973