Corneşti | Comuna: Orţişoara | Judeţ: Timiş | Punct: Iarcuri | Anul: 2015
CC BY-SA 4.0 Lista Ilustrațiilor - 5
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Heeb | Bernhard | participant | Instiuție Nedefinită |
| Krause | Rüdiger | participant | Instiuție Nedefinită |
| David | Andreea | participant | Instiuție Nedefinită |
| Szentmiklosi | Alexandru | responsabil | Institut für Archäologische Wissenschaften, Labor für Archäobotanik, Frankfurt am Main, Germany |
| Wehrheim | Ruben | participant | Institut für Archäologische Wissenschaften, Labor für Archäobotanik, Frankfurt am Main, Germany |
| Bălărie | Andrei | participant | Muzeul Banatului, Timişoara |
| Harnischfeger | Cristine | participant | Muzeul Banatului, Timişoara |
| Georgescu | Adrian | participant | Muzeul Naţional Brukenthal, Sibiu |
| Muscalu - Crețescu | Amina | participant | Universitatea de Vest, Timişoara |
Raport:
Localitatea Corneşti (com. Orţişoara, jud. Timiş) este cunoscută în literatura de specialitate datorită descoperirilor arheologice din punctele Iarcuri, Cornet şi Iugosloveni (10). În prezent, cercetările arheologice sistematice de la Corneşti au ca obiectiv cercetarea aşezării fortificate din punctul Iarcuri (Pl. I/1), datată la sfârşitul epocii bronzului (a doua jumătate a mileniului II a.Chr.). Proiectul finanţat de Deutsche Forschungsgemeinschaft (DFG) şi de Muzeul Banatului Timişoara, demarat în anul 2013, are ca obiectiv principal studierea evoluţiei comunităţilor umane de care se leagă construirea fortificaţiei preistorice de la Corneşti-Iarcuri.
În cadrul campaniei din anul 2015, desfăşurată în perioada august-octombrie, a fost cercetată aşezarea Cruceni-Belegiš de pe terasa sudică a văii Pârâului Lac, zonă denumită de localnici,
„Sălişte”. Această alegere a fost determinată atât de rezultatele scanării geomagnetice din anul 2008 cât şi de statistica oferită de evaluările de teren din anii precedenţi. În cadrul acestor periegheze făcute pe gridurile scanate geomagnetic, artefactele arheologice s-au dat, cu predilecţie, la sfârşitului mileniului II a.Chr.
Suprafaţa T.X, de formă dreptunghiulară, cu orientarea aprox. E-V, a avut o lungime de 20 m şi o lăţime de 4 m (80 m2). Suprafaţa a fost divizată în două sectoare egale (T.X-1 şi T.X-2) între care s-a păstrat un martor stratigrafic. Perimetrul decapat a fost subîmpărţit în carouri de 2 x 2 m a căror numerotare a început dinspre est spre vest (Pl. I/1). Împreună cu caseta T.X-1A, suprafaţa totală excavată în cursul campaniei din anul 2015 a fost de 88,67 m2.
Pentru o mai bună documentare a săpăturii s-a decis combinarea tehnicii săpării în planuri artificiale cu cea a urmăririi nivelurilor antropice. În stratul de arătura recentă, gros de 0,30 m, au fost descoperite numeroase fragmente ceramice preistorice, în marea lor majoritatea aparţinând culturii Cruceni-Belegiš fazele I-II şi, probabil, III. Prezenţa unor fragmente ceramice caracteristice începutului primei epoci a fierului sugerează existenţa unui nivel subţire de locuire aparţinând acestei perioade, distrus, însă, de lucrările agricole intensive din a doua jumătate a sec. XX. Alături de artefactele ceramice preistorice au fost descoperite numeroase fragmente litice, unele dintre aceste provenind, probabil,de la râşniţe.
După înlăturarea stratului de arătură recentă, la adâncimea de -0,30 m de la nivelul actual de călcare, s-a atins un strat de depunere antropică mai afânat, gros de aprox. 0,10 m, de culoare cenuşiu foarte închis. Acest nivel a fost definit ca fiind Planul I de cercetare. Cantitatea mare de fragmente ceramice, dispuse în poziţie orizontală, precum şi fragmentele de piatră, os şi chirpici mărunt, sugerează faptul că Planul I de cercetare a coincis cu un nivel de călcare care ar putea fi atribuit, din punct de vedere cronologic, sfârşitului milen. II a.Chr – începutul milen. I a.Chr. În partea superioară a Planului I s-au păstrat urmele unor brazde adânci de plug, unele dintre acestea efectuate, probabil, pentru delimitarea proprietăţilor.
După documentarea suprafeţei Planului I, în colţul sud-vestic al secţiunii T.X-1 (caroul 1A), a fost efectuat un sondaj geologic cu dimensiunile iniţiale de 1 x 1 m. Motivul realizării a acestei casete a fost obţinerea unei coloane stratigrafice care să permită stabilirea viitoarei abordări de săpătură.
În momentul începerii săpării casetei, imediat sub stratul de arătură adâncă s-a conturat complexul AU.003 (Pl. I/1, II/1). Complexul a fost o groapă de formă circulară în plan şi piriformă în profil. Diametrul gropii, la conturare, a fost de 1,10 m la gură şi 1,60 m la bază. Adâncimea finală a complexului a fost de 1,20 m faţă de nivelul de călcare actual. Foarte probabil, partea superioară a gropii a fost rasă de lucrările agricole. Complexul a fost interpretat ca fiind, iniţial, o groapă de provizii care a fost transformată, la un moment dat, într-o groapă menajeră.
Umplutura gropii a fost formată din cinci lentile de pământ care au avut texturi şi culori diferite. Inventarul arheologic a fost compus, în special, din fragmente ceramice preistorice, fragmente de lut ars (chirpici) precum şi fragmente de piatră şi os. Fragmentele de chirpici provin dintr-o podină care a avut amenajată pe suprafaţa de călcare o lipitură din calcar, groasă de aprox. 2 mm. Alături de aceste materiale arheologice a fost descoperit un ac din os, un vârf de săgeată din bronz cu tub de înmănuşare şi un fragment de rotiţă de car miniatural. Pe baza analogiilor oferite de materialul ceramic, groapa menajeră s-ar putea data la începutul primei epoci a fierului.
La excavarea Planului I, în stratul de depunere antropică, gros de aprox. 0,10 m, au fost descoperite numeroase fragmente ceramice aparţinând sfârşitului epocii bronzului şi, posibil, începutului primei epoci a fierului. Alături de artefactele ceramice, din acest strat provin trei idoli antropomorfi din lut, un vârf de săgeată din bronz şi mai multe fragmente litice.
Planul II de cercetare a fost situat la adâncimea de -0,40 m de la nivelul actual de călcare. Depunere antropică dezvelită în Planul II a avut o grosime de 0,12-0,18 m, cu o textură mai lutoasă decât stratul de deasupra, identificat ca şi Planul I. Depunerea antropică documentată ca şi Planul II a avut culoare maro închis, cu o textură mai lutoasă decât cea a depunerii precedente (Planul II). Stratigrafic, această depunere, groasă de aprox. 0,32-0,38 m, a fost situată deasupra sterilului (Planul IV de săpătură) şi corespunde cu prima etapă de locuire a terasei de către comunităţile de la sfârşitul epocii bronzului (respectiv, Cruceni-Belegiš II). În acest plan, au fost observate câteva diferenţe de textură şi nuanţe cromatice care au sugerat prezenţa unor complexe arheologice a căror limite au putut fi confirmate abia în Planul III de cercetare (AU.56 şi AU.57).
Prezenţa complexului AU.56 a fost sugerată, iniţial, de o concentraţie de fragmente de piatră şi ceramică (AU.09) care a reprezentat baza Planului I de cercetare, tasată în umplutura gropii. În pofida raderilor succesive, delimitarea complexului AU.56 a fost posibilă abia în Planul III de cercetare. Deoarece o parte din complex s-a continuat în profilul dinspre nord a suprafeţei T.X-1, a fost deschisă o casetă (T.X-1A), cu dimensiunile de 3,40 x 2,55 m, păstrându-se profilul nordic al suprafeţei ca şi martor (Pl. I/1).
AU.56 a fost o groapă de formă ovală, orientată est-vest, cu diametrul de 2,36 x 1,90 m, adâncimea maximă fiind de 1,10 m de la nivelul actual de călcare. Umplutura gropii a fost formată din trei lentile de culori şi texturi diferite. Prima lentilă (1), de culoare cenuşiu foarte închis, a reprezentat baza depunerii antropice definită ca şi Planul I de cercetare, tasată în umplutura gropii AU.56. Următoarele două lentile au avut textura asemănătoare (lutoasă) însă grosimile şi culorile au fost diferite. Lentila 2, groasă de aprox. 0,25 m, a fost de culoare maro cenuşiu închis, având ca şi inventar arheologic câteva fragmente ceramice. Lentila 3, situată la baza umpluturii complexului AU.56, a fost de aprox. 0,10 m grosime, de culoare maro, fără inventar arheologic. Funcţionalitatea gropii este incertă, umplerea ei fiind făcută în timp. Evidenţele stratigrafice observate în profilul nordic al sectorului T.X-1 pledează pentru atribuirea complexului unei etape de locuire care ar corespunde cu faza a II-a a culturii Cruceni- Belegiš.
După îndepărtarea depunerii antropice definită ca şi Planul II de cercetare, s-a ajuns pe un nivel lutos de culoare maro-gălbui închis, situat la adâncimea de -0, 52 / -0,58 m faţă de actualul nivel de călcare. Acest nivel, gros de aprox. 0,20 m, a fost documentat ca şi Planul III de cercetare. Excavarea lui s-a făcut în două etape, urmărindu-se două niveluri de călcare .
În Planul III s-au conturat limitele complexului AU.57. Complexul, conturat iniţial ca şi o groapă de formă rectangulară cu colţurile rotunjite (Pl. I/1), s-a dovedit a fi, în forma finală, o groapă de formă ovală. Amprenta magnetometrică a complexului a putut fi sesizată şi pe planul scanării magnetometrice din anii 2008-2010. Complexul a avut o lungime de 2,04 m şi o lăţime de 1,08 m, adâncimea maximă a fundului alveolat, fiind de 1,74 m de la nivelul actual de călcare (respectiv, -1,26 m de la nivelul clar de conturare din Planul III).
Groapa AU.57 a fost golită pe jumătăţi (Pl. II/2), lentilele din umplutură şi concentraţiile de chirpici şi fragmente ceramice fiind documentate în ordinea cercetării. Profilul obţinut în urma săpării complexului pe jumătăţi, a evidenţiat existenţa a 18 lentile, grupate în 4 straturi distincte. Primul strat din complexul AU.57 l-a reprezentat o tasare apărută după umplerea gropii. Al doilea strat a fost unul de pământ de culoare neagră, cu fragmente ceramice tipice fazei a II-a a culturii Cruceni-Belegiš. Al treilea strat a fost format dintr-un amestec de lentile de lut şi chirpici provenite de la o locuinţă de suprafaţă. Printre aceste fragmente de chirpici, cu diferite grade de ardere, s-au aflat şi bucăţi din pereţi ornamentaţi cu motive spiralice (Pl. II/3). Prezenţa acestor ornamente pledează pentru caracterul deosebit al locuinţei incendiate. Alături de fragmentele de chirpici s-au aflat şi fragmente ceramice şi vase reîntregibile aparţinând exclusiv fazei I a culturii Cruceni-Belegiš I, unele arse secundar, până la vitrifiere. Cel de-al patrulea strat, situat la baza umpluturii,a fost format dintr-un pământ de culoare neagră, cu numeroase fragmente ceramice de tip Cruceni-Belegiš (fazele I şi II), fără urme de ardere secundară. Unele dintre fragmentele ceramice provin dintr-un castron cu buza invazată (Cruceni-Belegiš, faza II) a cărui jumătate a fost descoperită în lentilele care au format stratul 2 de umplutură. Această corelare a celor două straturi datează momentul de umplere a gropii, respectiv, în orizontul cronologic caracterizat de fragmentele ceramice de tip Cruceni-Belegiš II.
Funcţionalitatea complexului AU.57 este greu de precizat. Inventarul arheologic al gropii pledează pentru o utilitate menajeră (cel puţin la sfârşitul utilizării ei). Pe de altă, sunt câteva argumente care pledează pentru un caracter mai special al gropii. Prin forma rectangulară în plan, pereţii drepţi şi fundul alveolat, groapa AU.57 se distinge de modul clasic de amenajare a gropilor de provizii. Urmele de ardere oxidantă de pe pereţii de lut ai gropii evidenţiază un tratament termic special al gropii, în momentul îngropării resturilor locuinţei Cruceni-Belegiš I incendiate. Modul compact în care au fost dispuse aceste resturi incendiate, în corelare cu diferenţele cronologice existente între resturile locuinţei incendiate şi momentul îngropării acestora, ar putea pleda şi pentru un caracter mai special al gropii, arderea pereţilor gropii AU.57 putând fi parte a unui ritual de sfeştanie. Analiza materialului arheologic şi a probelor radiocarbon recoltate, vor putea oferi un plus de informaţii, în vederea stabilirii funcţionalităţii acestei gropi.
După golirea tuturor complexelor arheologice din Planul III, săpătura arheologică a coborât pe Planul IV, situat la -0,80 m faţă de nivelul actual de călcare. În solul lutos, de culoare maro-gălbui închis, gros de aprox. 0,10 m, au fost descoperite sporadic, câteva fragmente ceramice preistorice, fără a se descoperi şi complexe arheologice noi.
Pentru confirmarea sterilului arheologic, s-a decis adâncirea Planului IV de cercetare cu încă 20 cm. Planul V, situat la adâncimea de -1 m, a confirmat prezenţa sterilului arheologic caracterizat printr- un sol lutos, pigmentat cu concreţiuni calcaroase, de culoare maro- gălbui închis.
Cercetările arheologice din anul 2015 au dus la identificarea unor urme de locuire în interiorul celui de-al doilea inel de fortificaţie, databile la sfârşitul epocii bronzului. Analiza primară a materialului arheologic poate indica existenţa mai multor faze de locuire în acest punct aparţinând sfârşitului epocii bronzului şi începutul primei epoci a fierului. Probele de polen, lemn ars şi os, prelevate din diferitele niveluri de umplere ale complexelor arheologice cercetate, vor ajuta la o încadrare cronologică mai precisă a etapelor de locuire şi a materialului descoperit.
Bibliografie:
Note:
1.
(10) Radu 1972a, 271-283; Radu 1972b, 35-39; Soroceanu-Radu 1975, 33-40; Medeleţ 1993, 122-139 (cu bibliografia mai veche); Szentmiklosi et alii 2011, 819-838.