Corneşti | Comuna: Orţişoara | Judeţ: Timiş | Punct: Iarcuri | Anul: 2014
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2014
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului;
Categorie:
Neatribuit;
Tipuri de sit:
Fortificaţii; Locuire;
Cod RAN:
| 158047.01 |
Județ:
Timiş
Unitate administrativă:
Orţişoara
Localitate:
Corneşti
Punct:
Iarcuri
Localizare:
| 158047.01 |
Lista Ilustrațiilor - 3
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Talagiu | Andrei | participant | Goethe Universität Frankfurt am Main, Germany |
| Krause | Rüdiger | participant | Goethe Universität Frankfurt am Main, Germany |
| Bachmeier | Bernd | participant | Goethe Universität Frankfurt am Main, Germany |
| Szentmiklosi | Alexandru | responsabil | Muzeul Banatului, Timişoara |
| Bălărie | Andrei | participant | Muzeul Banatului, Timişoara |
| Georgescu | Andrei | participant | Muzeul Banatului, Timişoara |
| Leonti | Iulian | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Harnischfeger | Cristine | participant | Universitatea de Vest, Timişoara |
| Harding | Anthony F. | participant | University of Exeter, UK |
| Heeb | Bernhard | participant | Museum for Pre- and Early History, Berlin |
Raport:
Localitatea Corneşti, com. Orţişoara, jud. Timiş este cunoscută pentru descoperirile de epoca bronzului, făcute la „Cornet” şi „Iarcuri” (Pl. I/1). Alături de săpăturile arheologice au fost efectuate şi cercetări arheologice interdisciplinare (prospecţiuni magnetometrice, geologice, analize paleobotanice şi periegheze sistematice).
Campania arheologică din anul 2014 s-a desfăşurat în perioada august-noiembrie şi a continuat cercetarea locuirilor preistorice din arealul sitului arheologic Iarcuri, obiectivul principal al proiectului internaţional de cercetare finanţat de Deutsche Forschungsgemeinschaft . Obiectivul urmărit în anul 2014 a fost cel de cercetare a uneia dintre structurile de formă circulară relevate de prospecţiunile magnetometrice în Incinta I a fortificaţiei de la Corneşti.
Secţiunea T.IX/2014, a avut lungimea de 40 m şi lăţimea iniţială de 6 m (ca urmare a surpării profilului vestic, secţiunea a fost lăţită cu 0,20 m). Pentru a lămuri limitele sudice ale şanţului circular al Structurii 1, profilele secţiunii T.IX au fost prelungite cu câte două secţiuni de 4 m lungime şi 2 m lăţime (T.IXA şi T.IXB). Orientarea N-S a secţiunii a avut ca obiectiv principal secţionarea structurii circulare, în corelare cu şanţul surprins în planul magnetometric (Pl. II/1). Suprafaţa a fost cercetată în 4 planuri succesive. Primul strat, corespunzător lucrărilor agricole, a avut o grosime de aprox. 0,40 m – 0,45 m. În Planul 1 au fost vizibile urmele de la brăzdarele de plug (probabil, urma unor scarificări mai vechi). Planurile 2 şi 3 s-au aflat la adâncimea de -0,65, respectiv. -0,85 m, ultimul plan (Planul 4) aflându-se la o adâncime de -1 m.
Structura 1 a fost localizată în partea de sud-est a Incintei I, în apropierea valului de pământ al fortificaţiei de epoca bronzului (Pl. I/1). Spaţiul circular delimitat de un şanţ de apărare a avut un diametru de aprox. 30 m, în mijlocul ei fiind observate anomalii de formă rectangulară (Pl. I/2).
Şanţul care a delimitat Structura 1 a fost surprins încă din Planul 1, cele două segmente fiind documentate individual (A.U.004 şi A.U.005). Segmentul de şanţ A.U.004, surprins în partea de nord a secţiunii T.IX, s-a delimitat cu claritate, umplutura de culoare neagră fiind în contrast cu umplutura şanţului din partea sudică a structurii. Segmentul sudic al şanţului, dezvelit în secţiunea T.IX (segmentul A.U.005), a avut o umplutură a cărei limită exterioară a fost surprinsă cu claritate, abia în Planul 2 de cercetare. Această dificultate în delimitarea marginii exterioare a şanţului ar putea fi explicată şi prin faptul că terenul pe care a fost amenajată Structura 1, se află într-o pantă uşoară, de la nord spre sud, Planul 1 forfecând în partea sudică a secţiunii T.IX baza stratului de arătură adâncă. Şanţul circular care a delimitat Structura 1 a avut, în partea nordică, o lăţime de 8,20 m şi o adâncime de 2,10 m de la nivelul actual de călcare. Segmentul sudic al şanţului a avut o lăţime de aprox. 8 m şi o adâncime de 1,50 m. În ambele părţi, şanţul a fost cercetat în etape succesive, urmându-se lentile de umplere evidente.
În umplutura şanţului (A.U.004) au fost observate două niveluri succesive de fragmente ceramice (notate pe grupări), fapt care sugerează utilizarea şanţului ca loc de depunere a resturilor menajere. Umplutura segmentului nordic al şanţului Structurii 1 a fost tăiată de groapa mormântului A.U.085, în care, fragmentul de schelet, posibil uman, s-a conservat extrem de precar.
La extinderea către sud a profilelor secţiunii T.IX, s-au conturat complexele A.U.131 (T.IXB), cu diametrul de 1,10 m şi adâncimea de 0,20 m de la nivelul de conturare, şi A.U.130B (T.IXA), cu diametrul maxim de 2,86 m şi adâncimea de 0,30 m de la nivelul de conturare. Groapa A.U.130B a fost surprinsă parţial, limita vestică a complexului fiind la 0,70 m de profilul estic. Din punct de vedere stratigrafic, A.U.130B suprapune complexul A.U.130A.În Planul 2, în partea de nord a secţiunii T.IX, s-au conturat două complexe arheologice (A.U.87 şi A.U.88). Groapa AU.087, de formă, probabil, ovală, a fost surprinsă parţial, complexul arheologic suprapunând limita exterioară a şanţului A.U.004. Diametrul surprins în profilul estic al secţiunii a fost de 2,50 m. Adâncimea gropii a fost de 0,85 m de la nivelul actual de conturare (Planul 2). La nord de segmentul de şanţ A.U.004, s-a conturat o groapă de formă elipsoidală (AU.088), cu diametrul de 3,10 m x 2,30 m şi adâncimea de 0,40 m de la nivelul de conturare (Planul 2).
În partea de sud a secţiunii T.IX, umplutura şanţului (segmentul A.U. 005), a fost tăiată de groapa A.U.057, de formă aprox. circulară, cu diametrul de 1,50 m şi adâncimea maximă de 0,47 m de la nivelul de conturare. La golirea umpluturii şanţului, au fost observate şi alte intruziuni de natură antropică (A.U.078, A.U.130A), fapt care indică o activitate umană şi după colmatarea şanţului Structurii 1. Groapa A.U.078, de formă circulară, a avut un diametru de 1,40 m şi o adâncime de 0,80 m de la nivelul de conturare în şanţ (Planul 2). Pe fundul complexului au fost descoperite fragmente ceramice.
Groapa A.U.130A, surprinsă doar parţial, în partea de est a secţiunii, a avut un diametru de 1,60 m, adâncimea fiind de 0,70 m (Pl. II/2). Pe fundul gropii au fost descoperite mai multe vase ceramice în stare fragmentară şi numeroase aşchii de oase, în stare de conservare extrem de proastă. Unele dintre aceste oase, păstrate în profilul estic al secţiunii, la nivelul vaselor fragmentare, grosimea pereţilor fiind de aprox. 3-4 mm.
Groapa A.U.130A, de formă ovală, a avut un diametru maxim de 2,86 m, adâncimea fiind de 0,70 m de la nivelul de conturare (Planul 2).
În interiorul structurii circulare s-au conturat gropile de implementare a unor stâlpi. Dispunerea unora dintre gropi în aliniamente sugerează prezenţa unei structuri de suprafaţă, probabil o locuinţă sau un saivan pentru animale.
Din punct de vedere al funcţionalităţii, aliniamentele de gropi de stâlp sugerează prezenţa unei structuri de suprafaţă, probabil, o locuinţă sau un saivan. În sprijinul acestei ipoteze vine şi şanţul circular care a fost, probabil, o sursă de lut iar şi, în paralel, un mijloc de drenare a terenului. Unei etape mai târzii aparţin complexele Au. 087, AU.088 şi AU.130A. Unei etape finale de activitate antropică îi aparţin complexele A.U.57, A.U.78, A.U.085, A.U.130B. Prezenţa oaselor umane din A.U.085 şi, posibil, A.U.130B, sugerează faptul, că, într-o etapă târzie, şanţul Structurii 1 a fost reutilizat în scopuri funerare.
Materialul arheologic este variat şi a constat din fragmente ceramice, minereu de cupru (malachit) precum şi dintr-un fragment de dăltiţă de cupru. Fragmentele ceramice descoperite în umplutura şanţului circular şi în complexele arheologice aparţin epocii cuprului, starea de conservare fiind una precară. Din punct de vedere al atribuirii culturale, materialul ceramic aparţine fazei B2 a culturii Tiszapolgár, fază care se datează între 4326-4235 cal BC .
Chiar dacă materialul ceramic este unitar şi marchează o secvenţă cronologică relativ clară, evidenţele stratigrafice indică cel puţin trei etape cronologice distincte, de activitate umană.
Bibliografie:
Note:
1.
Radu 1972a, 271-283; Radu 1972b, 35-39; Soroceanu-Radu 1975, 33-40.
Medeleţ 1993, 122-139 (cu bibliografia mai veche); Szentmiklosi et alii 2011, 819-838.
Instituţiile participante la acest proiect de cercetare sunt Muzeul Banatului Timişoara (România), Museum für Vor- und Frühgeschichte der Staatlichen Museen zu Berlin, Johann Wolfgang von Goethe Berlin, Institutul Goethe Universität Frankfurt am Main şi University of Exeter.
Scanarea a fost efectuată de către Dr. Helmut Becker (Becker Archaeological Prospection, Germania).
Diaconescu 2013, 48.