Corabia (cartier Celei) | Judeţ: Olt | Anul: 2014
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2014
Perioade:
Protoistorie; Antichitate;
Epoci:
La Tène; Epoca romană târzie;
Categorie:
Civil; Apărare (construcţii defensive);
Tipuri de sit:
Terme; Cetate;
Cod RAN:
| 125551.01 |
Județ:
Olt
Unitate administrativă:
Corabia
Localitate:
Corabia (cartier Celei)
Toponim:
Sucidava
Localizare:
| 125551.01 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Gherghe | Petre | responsabil | Universitatea Craiova |
| Amon | Lucian | participant | Universitatea Craiova |
| Vasiliţă | Ştefan | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Stoica | Onoriu | participant | Societatea Numismatică Română |
| Cojoc | Mirela | participant | Muzeul de Arheologie și Etnografie Corabia |
| Comănescu | Laurenţiu | participant | Direcția pentru Cultură Olt |
Raport:
Cercetările din anul 2014 au fost finanţate de Universitatea din Craiova şi au beneficiat de sprijinul Primăriei oraşului Corabia. Săpătura a fost realizată cu ajutorul studenţilor Universităţii din Craiova, în perioada 14-25 iulie 2014.
În actuala campanie săpăturile s-au derulat atât în interiorul cetăţii romano-bizantine, cât şi în afara zidului vestic de incintă.
În primul sector s-a continuat investigarea zonei centrale (Suprafaţa 2002), cercetarea rezumându-se la adâncirea a patru casete aliniate pe direcţia nord-sud (casetele C9, C11-C13), cu scopul uniformizării adâncimilor acestora şi al obţinerii unor eventuale noi informaţii. Ca şi în anul 2013, rezultate mai importante au fost obţinute în caseta C9, unde, după cum am văzut, la circa -2,00 m săpătura ajunsese la nivelul geto-dacic târziu. Sub acesta nu au mai fost surprinse amenajări constructive in situ, ci doar urme izolate care ajung la o adâncime de -2,50 m. Amintim un fragment de lutuială gros de 8 cm de care era lipită o piatră de râu şi care nu este exclus să provină de la un cuptor gen pietrar. În rest, nu au mai fost descoperite decât fragmente ceramice izolate, dintre care amintim buza unei fructiere din pastă neagră, prevăzută cu toartă torsionată, specifică sfârşitului de Hallsttat - începutului de Latene şi chiar un fragment de vas cu toartă în bandă şi decor specific culturii Verbicioara. Pe baza celor prezentate, considerăm că cercetarea a ajuns aici la nivelul primei aşezări geto-dacice (sec. IV-începutul sec. I a.Chr.) care, după cum cercetările mai vechi au dovedit, a avut un sfârşit violent.
Totodată, în ultima campanie s-a procedat la demontarea martorului care separă caseta C9 de caseta C10, situată la sud.
În esenţă, la adâncimea de -0,90 m a fost descoperită o porţiune din podeaua unei încăperi, ca şi din zidul de piatră, care o delimita, la est. Podeaua a fost amenajată peste un strat subţire de pietriş fin şi era constituită dintr-un rând de fragmente de cărămizi şi ţigle romane, printre şi peste care s-a aplicat o lutuială compactă şi foarte dură, cu grosimea de 5 cm. Jumătatea vestică a podelei era acoperită de un strat compact de cenuşă. Pe nivelul de călcare al podelei au fost descoperite şase monede de bronz (curăţate şi conservate cu sprijinul laboratorului Muzeului Olteniei), aflate în curs de datare, dar şi o aglomerare substanţială de fragmente de ţigle, olane şi cărămizi, provenite de la prăbuşirea suprastructurii construcţiei, o scoabă şi un vârf de săgetată (piramidal, cu peduncul) din fier, fragmente ceramice, dintre care un mâner de opaiţ etc. În partea superioară a acestei aglomerări, la adâncimea de -0,40 m a fost descoperită o altă monedă din bronz, emisă sub Iulian Apostatul, în anul 363.
Informaţiile prezentate vin să le completeze pe cele culese în campaniile precedente. Podeaua descrisă aparţine unei încăperi delimitate de ziduri din care s-au păstrat doar fundaţia din piatră. Singura latură conservată integral este cea nordică, cu o lungime de 5,80 m. Capetele acesteia se racordează în unghi drept, spre sud, cu alte două laturi, paralele între ele. Latura vestică se păstrează pe lungimea de 4,20 m, după care este total demantelată (ne mărginim să remarcăm faptul că după o întrerupere de 0,90 m, exact pe direcţia ei este situat zidul care delimita spre est micul compartiment restaurat de D. Tudor la capătul nordic al vechiului hipocaust descoperit de acesta). Latura estică a încăperii s-a păstrat pe lungimea de 1,75 m, după care a fost, de asemenea, demantelată.
Încăperea descrisă pare a aparţine aceluiaşi complex de construcţii cărora, cercetările noastre anterioare, le-au atribuit termelor cetăţii. În al doilea sector, situat în afara zidului de incintă vestic al cetăţii, s-a procedat la realizarea unui sondaj, printr-o secţiune orientată nord-sud, cu dimensiunile de 6x2 m. Locul ales este amplasat pe escarpa vestică a şanţului de apărare, faţă în faţă cu turnul-pasarelă descoperit de noi într-o campanie anterioară, plasat pe escarpa opusă a fosei. Scopul urmărit a fost acela de a verifica posibilitatea existenţei unui pandant al construcţiei menţionate. Săpătura s-a executat exact la limita gardului de protecţie a sitului, fără a fi însă înregistrate rezultate notabile.