Corabia | Judeţ: Olt | Punct: Sucidava - Celei | Anul: 2010
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2010
Perioade:
Preistorie; Antichitate; Perioadă neprecizată;
Epoci:
Paleolitic; Mezolitic; Epoca romană târzie; Perioadă neprecizată;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive); Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire; Cetate;
Cod RAN:
| 125551.01 |
Județ:
Olt
Unitate administrativă:
or. Corabia
Localitate:
Corabia
Punct:
Sucidava - Celei
Toponim:
Sucidava
Localizare:
| 125551.01 |
Lista Ilustrațiilor - 3
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Stoica | Onoriu | participant | Societatea Numismatică Română, Filiala Craiova |
| Cojoc | Mirela | participant | Muzeul de Arheologie și Etnografie Corabia |
| Amon | Lucian | participant | Universitatea din Craiova |
| Gherghe | Petre | participant | Universitatea din Craiova |
Raport:
Cea mai recentă campanie de săpături arheologice din interiorul cetăţii romano-bizantine de la Sucidava (judeţul Olt) s-a desfăşurat între 6-16 iulie 2010.
Cercetările s-au derulat în zona centrală a fortificaţiei, limitată spre V de clădirea cu hipocaust şi bazilica creştină, iar la S de horreum (construcţii evidenţiate şi restaurate parţial de D. Tudor şi Octavian Toropu). Aici au fost deschise, încă din anii anteriori, 18 casete cu dimensiunile de 6 x 6 m, a căror investigare nu a fost încă încheiată. În acest areal am descoperit un nivel medieval superficial şi neuniform (sec. XIII-XIV), un alt nivel databil în sec. VI p.Chr., reprezentat de urmele temeliilor unor construcţii paleobizantine (probabil barăci şi ateliere) cu asiza uşoară şi un nivel roman târziu (începutul sec. IV-mijlocul sec. V p.Chr.), în cadrul căruia se remarcă un complex de construcţii pe care, în cea mai mare parte, le-am atribuit unui edificiu termal. Cu totul accidental, pe alocuri au mai fost surprinse urme ale nivelurilor roman timpuriu (sfârşitul sec. III - începutul sec. IV p.Chr.) şi geto-dac târziu (sec. I a.Chr. - I p.Chr.).
Din motive obiective (durata efectivă a săpăturilor a fost de doar opt zile, iar caracterul acestora – ştiinţific dar şi didactic1 – a impus un ritm moderat) nu s-a putut continua cercetarea întregului areal, motiv pentru care săpăturile au fost orientate în două direcţii:
- demontarea unei porţiuni din martorul păstrat între casetele C8-C9-C17-C18, în scopul surprinderii complete a traseelor unor elemente constructive descoperite anterior şi al stabilirii raportului cronologic dintre acestea;
- continuarea adâncirii doar în cinci dintre casete (C2-C6), pentru uniformizarea profunzimilor la care s-a ajuns, pe întreaga suprafaţă.
Ca urmare a demontării martorului, au fost culese o serie de informaţii care, în esenţă, vizează două aspecte.
Primul, constă în surprinderea a două ziduri perpendiculare, „ţesute” între ele, care delimitează alte încăperi ce aparţin complexului termal. Zidurile au lăţimea de 0,50 m şi sunt alcătuite din blocuri de piatră fasonate pe exterior, printre care sunt intercalate fragmente de cărămizi romane şi mortar alb. Înălţimea maximă pe care acestea s-au conservat este de 0,60 m.
Primul zid, orientat N - S, se păstrează pe o lungime de 7,70 m. Capătul său nordic este total demantelat, ca efect al exploatării pietrei din cetate la începutul veacului al XX-lea. De-a lungul zidului, pe o distanţă de 1,60 m, se constată prezenţa unei întreruperi care indică existenţa unei căi de acces între cele două spaţiile situate spre E şi V, de-o parte şi de alta a zidului (şi asupra căror utilitate vom reveni puţin mai jos). Cu aproximativ 2 m înainte de capătul demantelat al zidului descris, acesta se racorda cu un alt zid, orientat E - V şi păstrat pe o lungime de 4,40 m. Şi la acesta din urmă, o extremitate, cea vestică, a fost total distrusă.
Stratigrafic şi planimetric, după cum deja am menţionat, cele două ziduri făceau parte, fără nici un dubiu, din ansamblul de construcţii care aparţineau termelor, ce datează din perioada romană târzie (începutul sec. IV - primele decenii ale veacului următor). Este dificil de precizat ce rol juca spaţiul mărginit de ele la N, respectiv E şi delimitat spre S de un alt zid, descoperit în campaniile anterioare. Având în vedere faptul că el a fost acoperit cu un strat consistent de pietriş amestecat cu nisip, nu este exclus să ne aflăm în faţa unui gen de curte, cu lăţimea de 5, 20 m. În schimb, spaţiul situat în partea opusă, spre E, a fost acoperit cu un pavaj gros de peste 0,20 m, format dintr-un strat de lutuială galben-roşcată, sub care sunt dispuse alte trei straturi, care conţin pietriş, mortar şi un „paviment” alcătuit din cărămizi sparte pe loc. Printre acestea am identificat un fragment cu o ştampilă L(egio)VM(acedonica)V(arinia), inscripţiile tegulare de acest tip fiind datate între anii 295/325 şi mijlocul sec. IV2. În structura pavajului a fost încastrat un canal realizat din cărămizi şi orientat N - S, lat de 0,30 m. Canalul se continuă şi în casetele C7 (unde ocoleşte în mod expres prefurnium-ul camerei cu hipocaust care deservea termele) şi C6, parcurgând în direcţia Dunării un traseu sinuos şi în pantă uşor descendentă.
Al doilea aspect, surprins prin demontarea martorului, constă în prezenţa, deasupra rămăşiţelor zidurilor descrise – care probabil fuseseră distruse ca urmare a atacului hunic din primele decenii ale sec. V – a urmelor unei locuinţe din care s-a păstrat parţial podeaua lutuită şi pardosită cu resturi de cărămizi şi ţigle romane. Alături de multă cenuşă, s-a constata şi prezenţa unei mici vetre, amenajată dintr-o ţiglă romană, plasată peste un strat mai consistent de lutuială. Stratigrafic, această locuinţă aparţine nivelului paleobizantin din sec. al VI-lea.
În spaţiul celor cinci casete, unde s-a continuat adâncirea, rezultate mai notabile au fost obţinute doar în două dintre acestea.
În caseta C6, la E de canalul menţionat anterior, care deservea termele, au fost descoperite urmele unui jgheab poziţionat aproximativ perpendicular pe canal, şi păstrat doar pe lungimea de 0,52 m. Este alcătuit din două olane aşezate unul în continuarea celuilalt, cu concavitatea în sus. În punctul unde jgheabul întâlneşte canalul, primul este tăiat şi anulat de celălalt. Acest amănunt indică existenţa, în interiorul cetăţii, a unor construcţii mai vechi, anterioare edificării termelor.
În caseta C4, cercetările din anul precedent au condus la identificarea temeliilor unei barăci şi a urmelor unei gropi menajere (din inventarul căreia ne-a reţinut atenţia un fragment de platou acoperit cu smalţ verde-oliv pe care, înainte de ardere, a fost pictată într-o nuanţă mai deschisă, cu litere greceşti, abrevierea numelui Χριστoς), ambele din nivelul paleobizantin. Tot în această casetă a fost atins şi nivelul roman târziu, reprezentat de resturile unui pavaj alcătuită dintr-un strat de cărămizi legate cu mortar. Pe alocuri, peste cărămizi s-a păstrat un strat subţire de lutuială arsă la roşu. Cercetările din acest an au adus două informaţii suplimentare: prima se referă la întinderea suprafeţei pavate, care avea dimensiunile de cel puţin 4,10 x 6,10 m (lungimea sa era probabil mai mare, deoarece pavajul se continua şi dincolo de profilul sudic al casetei; a doua informaţie, este legată de datarea pavajului. În acest sens, o informaţie extrem de importantă ne-a fost oferită de descoperirea unei monede emisă de împăratul Honorius (LRBC, 2571-2579, anii 393-395).
În încheiere, considerăm că nu este lipsit de interes să precizăm că cercetările arheologice din anul 2010 au condus la descoperirea, mai ales în arealul casetei C2, a unor numeroase obiecte mărunte, dar extrem de variate şi importante. În lista acestora, din care prezentăm mai jos doar piesele reprezentative, putem include, pe lângă fragmentele ceramice, instrumente chirurgicale (o sondă)3, piese de vestimentaţie şi podoabe (fibule4, cercei, mărgele), arme (proiectile de balistă, vârfuri de suliţă), multe fragmente de pahare din sticlă (un exemplar păstrând chiar marca producătorului) şi diverse unelte. Din ultima categorie, se remarcă o splendidă fusaiolă lucrată din os, cu diametrul de 3,1 cm, pe care a fost sculptată o figură umană.