Copăceanca | Comuna: Călineşti | Judeţ: Teleorman | Punct: Cotu lui Pantilie | Anul: 2002
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2002
Perioade:
Evul Mediu;
Epoci:
Epoca migraţiilor; Epoca medievală timpurie;
Categorie:
Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire;
Cod RAN:
| 152387.01 |
Județ:
Teleorman
Unitate administrativă:
Călineşti
Localitate:
Copăceanca
Punct:
Cotu lui Pantilie
Localizare:
| 152387.01 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Teodor | Eugen Silviu | responsabil | Muzeul Naţional de Istorie a României |
Raport:
S-au continuat cercetările începute în anul anterior, în proprietatea Ivan. Scopurile campaniei s-au referit la delimitarea aşezării spre răsărit şi clarificarea unor complexe cercetate parţial (L 4 şi L 5/2001). S-a lucrat în secţiunile S 8 (41,2 x 1 m), S 9 şi S 10 (ambele de 14 x 1,2 m), toate orientate E - V, încadrând spre sud săpătura anterioară (S 7), şi S 11 (32 x 1 m), încadrând la nord caseta C 7A.
Se cercetează o aşezare de luncă de la finalul secolului al V-lea şi începutul următorului, fără urme de locuire din alte epoci. Nu există practic stratigrafie (în sens arheologic), rămăşiţele fiind recuperate imediat de sub arătură, un strat subţire de cultură existând numai în proximitatea complexelor. Locuinţele se prezintă numai sub forma unor alveolări ale terenului, realizate prin tasare, nu prin săpare, diferenţa dintre locuinţe şi anexe fiind doar aceea că primele prezintă o tasare mai accentuată. Locuinţele nu au fost incendiate, ceea ce face şi mai dificilă precizarea conturului lor în solul superficial.
Importanţa sitului este legată de câteva particularităţi, între care dispunerea în luncă (aşezările de acest fel sunt foarte rare), raportul tehnicilor de modelare a ceramicii (peste 90% din materialul ceramic este realizat la roata rapidă; situaţie unicat la est de Olt, cu excepţia Ipoteştiului), frecvenţa mare a importurilor.
Aglomerarea unor amenajări fără instalaţie de foc în zona răsăriteană a sitului (trei din această campanie şi unul dintr-o campanie anterioară) sugerează că cel puţin unele dintre acestea au funcţionat ca locuinţe, nu ca anexe gospodăreşti; ipoteza este interesantă, fiindcă tranziţia de la locuinţele fără sursă de încălzire la cele cu cuptor se petrece, în linii mari, de-a lungul secolului al V-lea (deşi fenomenul pare să fi debutat mai timpuriu), ceea ce ar pleda pentru coborârea aşezării la finalul acestui secol. Nu există însă materiale arheologice care să sugereze o legătură nemijlocită cu ceramica post-cerneahoviană.
Un alt element ipotetic este existenţa unor construcţii anexe de cel puţin două tipuri: primul este fundat pe tălpici de lemn, ceea ce sugerează un acoperiş mai greu, eventual mai înalt (hambar? magazie?); al doilea este compus din structuri de pari verticali, care susţineau o reţea de scânduri orizontale dispuse în X (elemente de acest fel au fost găsite în mod repetat, cu o orizontalitate îndoielnică, de unde concluzia că sunt căzute), ceea ce sugerează un adăpost suprateran (de genul coteţelor; în sat există însă şi astăzi "hambare" realizate pe acest model).
Un alt element de interes al campaniei a fost reprezentat de o groapă de plan circular, relativ mare, cu diametrul superior de 0,75 m, adâncă de 1 m, cu profil "clopot". Conţinutul (ceramică, oase, cenuşă) sugerează o întrebuinţare "menajeră", în raritatea unor astfel de complexe în epocă, cel puţin pentru sudul Câmpiei Române, cât şi unele particularităţi ale complexului, mă îndeamnă să iau în consideraţie şi alte variante.
În cazul în care conjunctura va mai permite cercetarea într-un punct atât de departe de "lumea civilizată" (şi "angajatori"), îmi propun să urmăresc aceste ipoteze, prin confruntarea cu rezultatele viitoare.