Copăceanca | Comuna: Călineşti | Judeţ: Teleorman | Punct: Cotu lui Pantilie | Anul: 1997
CC BY-SA 4.0 Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Teodor | Eugen Silviu | responsabil | Muzeul Naţional de Istorie a României |
Raport:
Situl a fost identificat ca urmare a sesizării făcute de un localnic, Victor Dinu, Institutului de Arheologie. Cunoscându-mi preocupările, dr. Radu Harhoiu m-a îndemnat să încep cercetarea pe teren. În martie 1997 s-a făcut periegheza şi ridicarea topografică, iar în a doua jumătate a lunii iulie s-a făcut săpătura de sondaj.
Satul figurează în toate hărţile cu numele Izvoarele (nume schimbat în mai 1997). Săpătura s-a făcut într-un punct cunoscut de localnici sub numele "Cotu lui Pantilie", aflat la circa 350 m. nord de biserică, la circa 400 vest de şoseaua de la ieşirea nordică a satului, la 150 m. est de un cot al pârâului Câinelui (de unde numele punctului) şi la 80 m. sud de colţul pădurii, pe proprietatea lui Stan Dinu.
Pe lăţimea tarlalei, de 13,2 m, au fost practicate 5 secţiuni paralele, sud-nord, la intervale relativ regulate, şi o casetă de 5x2,5. Obiectul cercetării îl constituie o aşezare monostratigrafică de la începutul secolului al VI-lea (sau ceva mai timpurie), care a funcţionat un timp scurt. Ca urmare, stratigrafia aşezării este foarte simplă: sub stratul arat se găseşte un strat arheologic negricios de 20-25 cm, sub care se află un strat semisteril, de contact (contaminare), de 10-15 cm, brun-gălbui.
Datarea este asigurată de cvasi-exclusivitatea ceramicii lucrate la roată, unica analogie fiind situl eponim al culturii, Ipoteşti. Piesele mici (un amnar, o cataramă simplă, o fibulă fragmentară de tip roman, o mărgea ş.a.) au circulaţie îndelungată şi s-ar constitui mai greu în elemente de datare credibile. Totuşi, mărgeaua cilindrică neagră, cu decor alb spiralat, se leagă mai mult de tradiţiile secolelor III-IV (romani, sarmaţi, cerneahovieni) decât de secolul al VI-lea, recomandând o datare mai timpurie. Culoarea roşie a ceramicii recomandă însă o coborâre accentuată în secolul al V-lea.
Au fost dezvelite două locuinţe de suprafaţă, una în capătul nordic al S.1 şi în caseta 1 A, cu o lăţime de 3 m. şi o lungime mai mare de 4 m., cu cuptorul la NE, construit din vălătuci; a doua locuinţă a fost intersectată pe S.3 şi S.5 (secţiuni alăturate). Nu au fost găsite decât fragmente ale instalaţiei de foc. Dacă L. 1 era adâncită în nivelul de călcare propriu cu 15-20 cm, L. 2 se află direct pe nivelul de călcare, motiv pentru care a avut mai mult de suferit din cauza lucrărilor agricole. A fost descoperită şi o groapă de dimensiuni relativ mari, la capătul nordic al S.3 şi S.5. Neavând funcţie de colector al gunoiului menajer (funcţie de altfel rar întâlnită în epocă, în Câmpia Română), groapa deservea probabil un cuptor de pâine, al cărui existenţă nu va putea fi certificată decât continuând cercetările în proprietatea dinspre nord.
Între L.2 şi groapa de la capătul de nord al S.5 s-a definit existenţa unei amenajări gospodăreşti, respectiv o construcţie uşoară de lemn, suspendată pe pari subţiri, de tipul unui cuibar, sau a unui mic hambar suspendat. Numărul mare de urme şi planul neinteligibil indică cel puţin o refacere (care a intersectat planurile), ceea ce presupune utilizarea aşezării mai mult de un sezon.
Este de adăugat că în proprietatea dinspre sud a fost găsită, prin cercetare de suprafaţă, o lupă de fier de circa 1/2 kg., ceea ce asigură asupra practicării metalurgiei.
Este de remarcat nu numai poziţia cronologică specială a sitului de la Copăceanca, dar şi plasamentul neobişnuit, în lunca inundabilă, într-o poziţie şi astăzi expusă inundaţiilor. De altfel, umplutura gropii raportate este tipică pentru un nivel de inundaţie.
Trebuie subliniat potenţialul arheologic deosebit al hotarului satului. Deşi într-o epocă puţin propice perieghezei, la mijlocul verii, au fost identificate alte 7 puncte de interes pentru paleolitic (?- oase fosile), daci de epocă romană, cultura Sântana, cultura Ipoteşti şi ev mediu târziu.
Din nefericire, în zonă sunt probleme mari cu forţa de muncă, continuarea investigaţiilor într-o perioadă proximă fiind îndoielnică.