Instituții și
Persoane implicate:
| Nume |
Prenume |
Rol |
Instituție |
| Băjenaru |
Constantin |
responsabil |
Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Cliante |
Laurenţiu |
participant |
Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Papuc |
Gheorghe |
participant |
Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
Raport:
Conform contractului încheiat cu Camera Notarilor Publici Constanţa, s-au efectuat săpături arheologice de salvare pe terenul amplasat la intersecţia Străzii Traian cu Bulevardul Marinarilor, situat în perimetrul oraşului romano-bizantin Tomis. Zona este cunoscută pentru densitatea complexelor arheologice, chiar dacă a fost afectată de unele intervenţii moderne, cele mai importante fiind structurile care au aparţinut vechii Gări a oraşului (construită la mijlocul sec. XIX).
Săpătura a constat în trasarea a două secţiuni orientate N-S pe aproape întreaga suprafaţă propusă pentru viitoarea construcţie (70 m2): S.I cu dimensiunile de 3x12 m şi S.II cu dimensiunile de 4x12 m, cu un martor de 1,5 m între ele.
Stratigrafia, urmărită de sus în jos, se prezintă în felul următor:
- strat vegetal (0,3-0,4 m grosime);
- nivel de umplutură modernă şi contemporană cu pământ negricios şi urme de la fostele construcţii existente în această zonă (îndeosebi beton) şi de la intervenţiile pentru infrastructură (gropi pentru cabluri electrice şi telefonice, canalizări, inclusiv cămine de vizitare); se află la cotele -0,4-0,9 m, cu gropi care merg până la -1,75-2 m;
- un alt nivel de umplutură modernă, ceva mai vechi, aparţinând epocii de funcţionare a Gării Vechi (anii 1860-1960); acestui nivel îi aparţin şi resturile constructive identificate în S.I (drum pietruit şi fundaţie pentru peronul gării): -0,9-1,5-1,75 m;
- nivel de pământ brun-cenuşiu, cu câteva resturi ceramice din sec. V-VI, aparţinând perioadei romano-bizantine (adâncime cca. -1,5-1,75 m în S I, caroul 1). Este un nivel discontinuu, care a fost afectat în mare parte de intervenţiile moderne. De remarcat că în S.I, caroul 1 şi în S.II, caroul 1 au fost identificate două gropi masive din sec. V-VI, din care s-a recuperat material specific epocii. Aceste gropi se adâncesc până către -4 m şi au afectat în bună măsură structurile de zidărie mai vechi existente. Cel mai probabil acestui nivel îi aparţine zidul din piatră legată cu pământ identificat sub martorul dintre cele două secţiuni;
- nivel de umplutură cu resturi menajere din sec. IV, identificat în SI, carourile 3-4 între -1,5 şi -2,5 m (se compune din multe resturi ceramice, opaiţe şi monede); acestui nivel pare să-i corespundă un nivel de pavaj din pietre care se păstrează în profilul de E şi de N al SI, carou 1. O fundaţie de zid din piatră legată cu pământ, care apare sub zidăria Gării Vechi este de pus în legătură cu acest nivel, deşi nu este exclus ca şi o primă fază a construcţiei căreia i-a aparţinut zidul de sub martor să fie contemporană cu acest nivel menajer;
- nivel de umplutură masivă cu resturi ceramice romane timpurii, aflat între -1,75 şi -3,4 m adâncime, foarte bine datat şi cu monede din sec. al III-lea, constituie rezultatul nivelării acestei zone la începutul sec. al IV-lea (a fost surprins şi în săpăturile mai vechi efectuate în vecinătate la sediile Judecătoriei şi Baroului Avocaţilor). Momentul nivelării este foarte bine datat şi de o monedă de la Constantinus Iunior.
- gropi romane din a doua jumătate a sec. al III-lea, identificate în S.I, caroul 3 (-3,4-4 m) şi S.II, caroul 2 (-2,9-3,4 m), săpate în pământul viu, care foarte probabil ţin de structurile de locuire extramurane ale oraşului roman timpuriu, foarte clar evidenţiate în săpăturile de la Judecătorie. Datarea este asigurată de monede de la Aurelian şi Probus.
Complexele de locuire identificate se reduc la fragmentul de zid din piatră legată cu pământ (păstrat însă la nivel de fundaţie sub martorul dintre cele două secţiuni), care a aparţinut unei locuinţe romane târzii (sec. IV-VI) şi fragmentul de zid de sub fundaţia de peron modernă, de la o construcţie din sec. al IV–lea (nu este exclus ca în prima fază cele două ziduri să aparţină uneia şi aceleiaşi construcţii, fapt imposibil de verificat deoarece legătura dintre ele a fost distrusă de fundaţia peronului). De asemenea, cele două fragmente de pavaj din dale de calcar (primul în profilul de E al SI, carou1, al doilea, ceva mai bine păstrat, în S.II, carou 4, intrând şi el parţial în profilul de S), care ar trebui plasate cu siguranţă în sec. IV-V.
Inventarul arheologic recuperat din săpătură este destul de bogat, constând în primul rând din ceramică de lux şi de uz comun din sec. III-IV, opaiţe, fragmente de vase din sticlă şi unele obiecte de metal. Nu trebuie uitate cele 12 monede, care se înşiră pe perioada sec. III-IV (între Aurelian şi Constantius II). Remarcabilă este descoperirea a două capiteluri ionice, de epocă romană timpurie într-una din gropile amintite şi a unui fragment de inscripţie din sec. al II-lea din care se mai păstrează litera T.
Rezumat:
Săpăturile arheologice de salvare s-au realizat pe terenul situat la intersecţia Străzii Traian cu Bulevardul Marinarilor, în perimetrul oraşului romano-bizantin Tomis. În zonă se găsesc şi vestigiile vechii gări a oraşului, care a fost construită la mijlocul sec. XIX.
Ceramica descoperită în straturile inferioare aparţinând perioadei romano-bizantine (sec. V-VI). Este un nivel discontinuu, care a fost afectat în mare parte de intervenţiile moderne.
Un alt nivel nivel cu resturi menajere din sec. IV se compune din multe resturi ceramice, opaiţe şi monede. Acestui nivel pare să-i corespundă un nivel de pavaj din pietre. O fundaţie de zid din piatră legată cu pământ, care apare sub zidăria Gării Vechi este de pus în legătură cu acest nivel.
Nivelul cu resturi ceramice romane timpurii, este datat şi cu monede din sec. al III-lea, constituie rezultatul nivelării acestei zone la începutul sec. al IV-lea. Momentul nivelării este datat şi de o monedă de la Constantinus Iunior.
Gropile romane din a doua jumătate a sec. al III-lea, identificate în SI şi S.II, săpate în pământul viu, ţin de structurile de locuire extramurane ale oraşului roman timpuriu. Datarea este asigurată de monede de la Aurelian şi Probus.
Inventarul arheologic recuperat din săpătură este destul de bogat, constând în primul rând din ceramică de lux şi de uz comun din sec. III-IV, opaiţe, fragmente de vase din sticlă şi unele obiecte de metal; 12 monede - perioada sec. III-IV (între Aurelian şi Constantius II). Remarcabilă este descoperirea a două capiteluri ionice, de epocă romană timpurie într-una din gropile amintite şi a unui fragment de inscripţie din sec. al II-lea din care se mai păstrează litera T.
CC BY-SA 4.0 
