Cluj-Napoca | Punct: str. Argeş nr. 24 | Anul: 2012
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2012
Perioade:
Preistorie; Antichitate; Evul Mediu; Perioada modernă;
Epoci:
Preistorie; Epoca romană timpurie; Epoca migraţiilor; Epoca medievală timpurie; Epoca medievală timpurie; Evul Mediu; Perioada modernă;
Categorie:
Civil; Domestic; Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Aşezare deschisă;
Cod RAN:
| 54984.225 |
Județ:
Cluj
Unitate administrativă:
mun. Cluj-Napoca
Localitate:
Cluj-Napoca
Punct:
str. Argeş nr. 24
Localizare:
| 54984.225 |
Lista Ilustrațiilor - 12
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Beu-Dachin | Eugenia | participant | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
| Csergő | Ákos | participant | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
| Pupeză | Luca Paul | participant | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
| Tecar | Tiberiu | participant | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
| Adrian | Martin | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Balázs | Bence | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Barb | Claudiu | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Boda | Tamás | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Bota | Emilian-Simion | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Covrig | Cosmin | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Cristea | Ştefana | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Dózsa | Andrea | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Éva | Réka-Orsolya | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Fărcaş | Andrei | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Ferencz | Szabolcs | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Ferenczi | Márton | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Gheorghiţă | Florin | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Grec | Florin | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Győrgy | Antónia | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Gyurka | Orsolya | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Hobaj | Zsombor | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Kapcsos | Norbert | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Katona | János | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Lazăr | Alexandra | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Lukács | Erzsébet | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Munteanu | Lucian | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Murariu | Dan Marian | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Nagy | Szabolcs | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Pataki | Zoltán | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Piroska | Eszter | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Pleş | Rareş | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Pop | Anca Corina | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Portik | István | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Rogobete | Carmen | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Sajter | László | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Socaci | Adrian | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Szabolcs | Táncos | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Székely | Noémi | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Szeredai | Norbert | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Timofte | Ştefan | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Torzsa | Alex | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Vass | Lóránt | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Voinigescu | Bianca | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Zehan | Mihaela | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
Raport:
Descrierea generală a sitului, precum şi a stratigrafiei sitului arheologic de pe str. Argeş nr. 24 din Cluj-Napoca, unde colectivul Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei a început săpături arheologice preventive încă din anul 2011, a fost făcută în numărul precedent al CCA1, în consecinţă vom continua prezentarea descoperirilor realizate în cursul anului 2012. Numărul complexelor cercetate fiind foarte mare (peste 400 în total), ne este imposibil să facem o expunere completă a lor, rezumându-ne la o sumară descriere a celor mai reprezentative complexe aparţinând epocilor prezente pe sit.
Zona a fost locuită din cele mai vechi timpuri, primele urme de locuire fiind reprezentate de complexe neolitice aparţinând culturii Zau2, însă cele mai vechi materiale arheologice sunt reprezentate de unelte litice paleolitice descoperite în poziţie secundară în complexul CX 9, ajungând aici odată cu lucrările de nivelare a terenului, înainte de construirea bisericii reformate din lemn. Situl neolitic ocupa probabi malul râului Someş sau al unui braţ al acestui râu. Complexul CX 183 constă dintr-o platformă de pietre de râu de formă trapezoidală, cu dimensiunile de 7,90 m x 2,00 m x 1,00 m, reprezentând o amenajare de pietre de râu alese cu grijă, toate având un diametru de aproximativ 20 cm, amenajare amplasată chiar peste pietrişul natural. Stratigrafic, aceasta se situează mult mai jos faţă de celelalte complexe (adâncimea absolută a platformei este 335,20 – 335,10 m, pe când cea a complexului neolitic CX 116 este 335,86 m). Apare, aşadar, o diferenţă de nivel de 0,60-0,70 m, stratigrafia sugerând existenţa unei pante naturale ce coboară spre această platformă. Un complex neolitic care ne atrage atenţia este CX 25, parţial distrus, conturat ca o groapă semicirculară cu dimensiunile de 1,40 x 1,00 m, adâncimea maximă aflându-se la 0,75 m faţă de nivelul de identificare. Complexul conţine material ceramic, resturi de debitaj litic, lame din calcedonie şi din obsidian. Tipurile ceramice identificate sunt castroane, boluri, vase cu corpul sferic de dimensiuni medii, pe ele întâlnindu-se motive decorative compuse din benzi incizate umplute cu puncte. Materialul poate fi încadrat în neolitic şi aparţine culturii Zau. Complexul notat CX 116 s-a conturat ca o suprafaţă acoperită cu ceramică, având formă dreptunghiulară, fiind surprins doar un colţ al acestuia. După formă, inventar arheologic, profil, putem considera că este vorba despre o locuinţă preistorică cu structură uşoară, fără sistem de încălzire, iar formele ceramice şi motivele decorative ne determină să includem complexul tot în cadrul culturii Zau. Inventarul arheologic constă din foarte multe unelte litice confecţionate din calcedonie cenuşie, nuclee, aşchii şi resturi de debitaj din calcedonie, o singură aşchie de obsidian, respectiv o mărgea din piatră. Cantitatea extrem de mare de materiale litice ne face să presupunem că avem de-a face cu un atelier. În ceea ce priveşte ceramica, se remarcă un castron întregibil pictat cu bitum pe suprafaţa interioară, motivul decorativ fiind constituit din romburi umplute cu haşuri. Nu lipsesc nici decorul incizat, benzile umplute cu impresiuni, butonii aplicaţi. Materialul poate fi încadrat în neolitic şi aparţine culturii Zau.
Prin topografia lor, complexele neolitice sugerează amplasamentul la marginea unei aşezări. Mare parte a sitului corespunzător perioadei neolitice a fost deranjat de locuirile ulterioare, astfel aşchii de unelte şi unelte litice, precum şi ceramică neolitică fiind identificate şi în complexe aparţinând epocilor ulterioare.
Zona a fost locuită şi în perioada epocii bronzului, mai exact în bronzul timpuriu, dar aşezarea acestei perioade nu a fost descoperită în perimetrul supus cercetării, fiind identificate doar trei complexe: CX 358, o groapă circulară distrusă parţial, umplutura ei conţinând ceramică, fragmente de oase, pigmenţi de cărbune şi de chirpic. De pe fundul gropii provine o râşniţă depusă cu partea activă în sus, lângă un vas fragmentar întregibil. Materialul ceramic este decorat şi poate fi încadrat în epoca bronzului, respectiv în bronzul timpuriu. Din perioada bronzului mijlociu provin câteva fragmente ceramice, fără a fi descoperite complexe arheologice, situaţie valabilă şi în cazul primei epoci a fierului.
Epoca romană, foarte bogată în descoperiri, este reprezentată de o serie de complexe arheologice care sunt dovada existenţei aici a unei mici aşezări. Sunt reprezentate atât spaţiul de locuire cât şi cel funerar, primul prin locuinţe, cuptoare, cel de-al doilea printr-o incintă funerară cu morminte, un ustrinum, dar şi fundaţiile destul de rău păstrate ale unor monumente funerare. Unele complexe le vom prezenta în ordinea numerotării lor (aceasta corespunde în mare şi ordinii descoperirii lor), altele vor fi prezentate în relaţie cu unitatea de care aparţin (ne referim aici la incinta funerară CX 172, de care se leagă în mod direct mai multe complexe: CX 108 A – ustrinum, dar şi o serie de morminte datând din epoca romană).
Complexul CX 24 reprezintă un drum roman care făcea probabil legătura oraşului Napoca cu aşezările din zona estică a acestuia. A fost surprins pe o lungime de 26 de m, iar la aproximativ alţi 25 de m vest faţă de porţiunea păstrata din drum acesta a putut fi surprins in profilul vestic al suprafeţei cercetate, la limita dintre proprietatatea Clubului Sportiv Şcolar „Viitorul” şi cea a Bisericii Reformate. Aşadar, drumul poate fi urmărit pe o lungime de peste 50 m. Lăţimea sa este de 6 metri, acesta fiind realizat din pietriş şi bolovani de râu. Grosimea maximă a stratului pe axa centrală a sa este de 40 de cm. O rigolă (CX 52), mai lată pe alocuri de 1 m şi adâncă de 0,80 m a fost identificată şi cercetată de-a lungul drumului, pe latura sa nordică. La nord de această rigolă, un alt şant (rigolă) – CX 233- traversează terenul, de-a lungul drumului. La sud de CX 24 apar alte două şanţuri, mai înguste şi mai puţin adânci (aproximativ 30-40 cm adâncime).
Între drum şi Canalul Morii a fost identificată o incintă funerară datând din epoca romană, la adâncimea de 336,20 m (conform ridicării topo). Ea a fost denumită convenţional CX 172 şi se constituie dintr-o fundaţie patrulateră, având o amprentă pe sol de aproximativ 100 mp şi prezentând în partea sudică două fundaţii realizate pentru fixarea unor monumente funerare. Latura lungă este orientată NV – SE, iar cea scurtă NE – SV. Jumătatea laturii nordice respectiv latura estică s-au păstrat doar ca şanturi umplute cu nisip galben, cu o lăţime de 0,80 cm, piatra de râu din fundaţie fiind probabil extrasă ulterior în scopul refolosirii. Pe partea vestică şi o parte din latura nordică fundaţia este mai lată. Aici este prezentă piatra de râu. Menţionăm că pietrele de calcar care erau probabil depuse pe fundaţia incintei pentru a se realiza o imprejmuire lipsesc, acestea fiind ridicate şi probabil refolosite în epocile ulterioare.
În apropiere de latura vestică a incintei a fost identificat un ustrinum, notat convenţional CX 108 A. Se prezintă ca o platformă extrem de arsă, având dimensiunile 1,60 x 0,70 m, pamântul roşu ars având o adâncime de aproximativ 20 cm. În incintă, dar şi în afara ei, au fost descoperite mai multe morminte de incineraţie şi unele de înhumaţie. Inventarul unora din morminte este destul de bogat. În ceea ce priveşte mormintele, unele dintre ele sunt foarte simple, conţinând urme de cărbuni, oase calcinate de mici dimensiuni şi foarte puţin material arheologic. Altele au un inventar bogat (CX 210, CX 239, CX 339, CX 342 etc.), monede, fibule, catarame, jetoane, bijuterii, vase de lut etc. Vom face o prezentare foarte scurtă a câtorva morminte cercetate. Complexul CX 339, de exemplu, este un mormânt de incineraţie roman, orientat E-V, de formă aproape ovală (1,10 m lungime). Groapa conţine o cantitate foarte mare de cărbuni, pământul fiind negru în anumite zone ale gropii. Din inventar amintim câteva piese din bronz (cataramă, fibulă, o piesă corodată şi neidentificată ca tip etc.). CX 342 este tot un mormânt de incineraţie, situat la sud de latura sudică a incintei funerare CX 172, între cele două fundaţii pentru monumente funerare, fiind identificat la adâncimea de 335,99 m (ridicare topo). Forma este dreptunghiulară, cu colţurile rotunjite. Este orientat E-V şi are dimensiunile 1,52 x 0,71 m. În umplutura gropii s-au descoperit obiecte de bronz şi de argint.
În zona de locuire romană, aflată la sud de drum, a fost identificată o platformă amenajată cu pietre de râu şi calcar grezos, printre care abundau fragmentele ceramice romane. La demontarea acestei platforme, sub ea, s-a găsit doar un strat de umplutură constând din pamânt negru, afânat, cu fragmente ceramice, pietricele etc. Această platformă a fost identificată în două etape, de aceea a primit două numere, partea dinspre est fiind denumită CX 144, iar cea dinspre vest CX 143.
Tot la sud de drum, a fost identificat un cuptor de ars ceramică notat CX 257, de formă circulară şi cu praefurnium orientat spre vest. Cuptorul a fost săpat integral în lut şi în balast, inclusiv canalul de alimentare.
În aceeaşi zonă de locuire (la sud de drum) s-a cercetat o locuinţă romană, CX 64, de formă dreptunghiulară şi având dimensiunile de 3,00 x 2,20 m. Materialul arheologic constă din vase fragmentare ceramice datând din epoca romană si de foarte bună calitate, piese din fier şi material osteologic.
După plecarea autorităţilor romane, zona a fost abandonată până spre sfârşitul secolului al IV-lea, când, peste ruinele romane aflate în imediata apropiere a drumului încă folosit, se ridică o nouă aşezare. Locuinţele nou construite erau adâncite în pământ, iar acoperişul lor susţinut de stâlpi din lemn, aşa cum indică gropile identificate pe marginea complexelor. Unele erau încălzite cu vetre simple, iar altele nu aveau instalaţii de foc, fiind folosite probabil în anotimpurile calde.
Dintre complexele de locuit, cel mai bine s-a conturat CX 38: o locuinţă adâncită parţial în pământ, de formă dreptunghiulară, cu colţurile rotunjite (3,94 x 3,84 m). Acoperişul era susţinut de şase stâlpi aşezaţi simetric pe laturile mai lungi, trei câte trei. Materialul arheologic din inventar constă din fragmente ceramice, un ac de păr din os, două fusaiole din lut, o fibulă din bronz, o aplică din bronz, materiale de construcţii romane şi oase de animale.
Locuirea n-a fost de lungă durată şi până în Evul Mediu timpuriu în zonă nu s-au ridicat alte edificii. Abia în secolul al XII-lea se reia locuirea, fiind descoperite urmele unei aşezări a cărei limite depăşesc zona cercetată. Locuinţele nu diferă foarte mult de cele din perioada anterioară, dar sunt mai spaţioase şi au cuptoare din piatră. Din aşezare au fost identificate şi cercetate integral două locuinţe. Cel mai important complex de locuit pare să fi fost CX 39, o locuinţă adâncită parţial în pământ. Complexul avea formă dreptunghiulară, cu laturile de 6,10 x 5,40 m, fiind orientat pe direcţia NE-SV. Zona nord-estică a fost distrusă de un şanţ săpat pentru realizarea fundaţiei clădirii care urmează să fie ridicate pe acest teren. În colţul sudic era amenajat un cuptor de tip pietrar, cu formă trapezoidală. Cuptorul este realizat din fragmente de lespezi de calcar romane, refolosite, cu urme de ardere, puse pe cant. Acoperişul era susţinut de patru stâlpi aşezaţi simetric, câte doi pe fiecare latură lungă, la aproximativ un metru de colţuri. În podeaua locuinţei au fost săpate două gropi dreptunghiulare, adâncite în stratul de balast până la - 1,45 m. Probabil că ele au servit drept gropi de provizii. Umplutura locuinţei consta din pământ cenuşiu afânat, cu pigmenţi de cărbune şi cenuşă, fragmente ceramice, oase de animale sau materiale de construcţii romane. Pe baza materialului arheologic găsit, complexul a fost datat în sec. al XII-lea.
Nici aşezarea din care făcea parte CX 39 n-a avut o perioadă lungă de existenţă. Până la ridicarea bisericii la sfârşitul secolului al XVII-lea, zona a fost folosită mai mult ca teren agricol. În stratul de dărâmătură romană surprins între drumul roman şi Canalul Morii au fost descoperite 8 morminte de înhumaţie, unele înconjurate şi acoperite cu pietre de calcar. Numărul mormintelor a fost mai mare, aşa cum o arată fragmentele de oase umane descoperite în zonele afectate de lucrări moderne. Orientarea generală a mormintelor a fost V-E, dar s-au găsit şi unele orientate invers. Inventarul funerar a fost sărac sau a lipsit în totalitate. Singurul mormânt mai bogat în descoperiri a fost CX 381, de unde provin un inel de bronz şi un şirag de mărgele din pastă de sticlă. Dar nici în acest caz inventarul funerar nu permite o încadrare cronologică restrânsă. Foarte probabil mormintele de inhumaţie se datează în sec. XIV-XV.
La sfârşitul secolului al XVII-lea zona aparţine Parohiei Reformate. Comunitatea reformată stabilită în afara zidului de incintă al oraşului ridică o biserică de lemn, clădită pe o fundaţie de piatră. Planul bisericii are forma unei cruci latine, orientată E-V, cu dimensiuni impresionante: 40 de m lungime şi 30 de m lăţime. Cercetarea complexului a fost îngreunată de faptul că o parte însemnată din nava centrală a fost distrusă cu ocazia lucrărilor de construcţie moderne. S-au păstrat nederanjate doar partea nordică a navei centrale, pe o lăţime de 2,00 m, absida şi cele două nave laterale. Fundaţia are o lăţime de 0,60 m şi se adânceşte mai mult în partea vestică, până la - 0,60 m faţă de nivelul de călcare din secolul al 17-lea. Era compusă dintr-o substrucţie de grosime variabilă alcătuită din pietre de râu şi fragmente de calcar prinse cu mortar slab, peste care au fost aşezate blocurile de calcar ce susţineau pereţii. În unele zone, acolo unde solul era suficient de stabil, substrucţia lipseşte în totalitate, blocurile fiind aşezate direct pe pământ. Structura de lemn n-a fost identificată arheologic, deoarece în jurul anului 1850, odată cu ridicarea noii biserici, lemnul a fost refolosit. Din interiorul bisericii provine o cantitate impresionantă de material arheologic: fragmente de vase ceramice şi de sticlă, ochiuri de geam din sticlă prinse într-un chenar de staniu, 170 de monede de argint şi din bronz emise între sec. XVI-XIX, butoni şi aplici de bronz, nasturi din os, ace de păr din bronz şi din os, un medalion din bronz cu inscripţie etc.
Fiind una dintre puţinele zone neafectate de construcţiile moderne ale oraşului Cluj-Napoca, aflată în afara zidurilor oraşului roman şi medieval, situl de pe str. Argeş nr. 24 a furnizat date importante privind istoria zonei din neolitic şi până în zilele noastre.
Note:
1.
1. E. Bota, Sz. Nagy, E. Beu-Dachin, P. Pupeză, 108. Cluj-Napoca, jud. Cluj. Punct: str. Argeş nr. 24, CCA 2012, p. 196-197.
2. Pentru cultura Zau, v. Gh. Lazarovici, Cronologia absolută, relativă şi evoluţia culturii Zau. În: H. Pop, I. Bejinariu, Sanda Băcueţ-Crişan, D. Băcueţ-Crişan (editori), Identităţi culturale locale şi regionale în context european. Studii de arheologie şi antropologie istorică. In memoriam Alexandru V. Matei, Cluj-Napoca 2010, p. 55-71.