Cluj-Napoca | Punct: str. Argeş nr. 24 | Anul: 2011
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2011
Perioade:
Preistorie; Antichitate; Evul Mediu; Perioada modernă;
Epoci:
Preistorie; Epoca romană timpurie; Epoca migraţiilor; Epoca medievală timpurie; Epoca medievală timpurie; Evul Mediu; Perioada modernă;
Categorie:
Civil; Domestic; Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Aşezare deschisă;
Cod RAN:
| 54984.225 |
Județ:
Cluj
Unitate administrativă:
mun. Cluj-Napoca
Localitate:
Cluj-Napoca
Punct:
str. Argeş nr. 24
Localizare:
| 54984.225 |
Lista Ilustrațiilor - 9
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Beu-Dachin | Eugenia | participant | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
| Bota | Emilian-Simion | participant | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
| Nagy | Szabolcs | participant | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
| Pupeză | Luca Paul | participant | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
| Balázs | Bence | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Ferenczi | Márton | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Grec | Florin | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Király | József | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Kiss | Timea | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Lumezeanu | Angela | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Oloşutean | Gelu | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Piroska | Eszter | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Pop | Anca Corina | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Socaci | Adrian | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Székely | Noémi | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
Raport:
Situl arheologic situat în str. Argeş nr. 24 din Cluj-Napoca, între Canalul Morii şi Biserica Reformată de pe B-dul 21 Decembrie 1989, este reprezentat prin următoarele epoci istorice: preistorie, epoca romană, epoca migraţiilor, epoca medievală, epoca modernă. Zona cercetată se află în afara zidului oraşului roman Napoca, la aprox. 500 m de latura estică a acestuia şi la cca. 200 m de zidul de incintă al oraşului medieval. Săpătura arheologică preventivă a fost demarată în 8 august 2011, în vederea eliberării de sarcină arheologică a terenului pe care urmează să fie construite un complex sportiv şcolar, respectiv o clădire care va aparţine Inspectoratului Şcolar Judeţean Cluj.
Suprafeţele cercetate de noi au fost denumite convenţional SA, respectiv SB, însumând un total de peste 4000 mp. O bună parte a terenului fusese deranjată de intervenţiile utilajelor pentru construcţii, înainte de începerea cercetării arheologice (aprox. 1500 mp). Această porţiune se află în zona denumită de noi SA şi se localizează în jumătatea vestică a terenului care urmează să fie afectat de construcţie.
În urma îndreptării profilelor, stratigrafia sitului arată în felul următor:
- 0 - 0,20 m: umplutură modernă (zgură);
- 0,20 - 0,40 m: strat de amenajare modernă pentru terenuri sportive, constând din pietriş amestecat cu nisip;
- 0,40 - 0,90 m: strat medieval-modern de culoare cenuşie, constând din pământ amestecat cu pietriş şi conţinând fragmente ceramice medievale şi moderne, precum şi resturi de materiale de contrucţii (ţigle, cărămizi);
- 0,90 - 1,40 m: nivel de locuire roman constând din pământ cenuşiu cu materiale de construcţii (ţigle, olane, cărămizi, pietre prelucrate de calcar) şi cu multe fragmente ceramice, precum şi material osteologic;
- 1,40 - 1,70 m: nivel preistoric constând dintr-un pământ lutos maroniu-gălbui, cu fragmente ceramice;
- 1,70 - 1,90 m: lut galben nisipos, steril din puct de vedere arheologic. Acesta nu apare pe toată suprafaţa.
- 1,90 - 6,00 m: strat de balast de culoare maroniu-cenuşie, steril din punct de vedere arheologic.
În perioada august-noiembrie 2011 au fost identificate 67 de complexe din care numai o parte au fost cercetate integral sau parţial, restul complexelor urmează să fie cercetate pe parcursul anului 2012.
Vom face o prezentare sumară a celor mai importante complexe apărute în timpul cercetărilor, denumite convenţional CX 1 - CX n. O mare parte dintre complexele arheologice cercetate o reprezintă gropile, cu diverse funcţionalităţi. Dintre acestea amintim complexele CX 4, CX 5 (gropi romane), CX 6, CX 7, CX 66 (gropi de var moderne), CX 10, CX 11 (groapă conţinând material preistoric şi roman), CX 12, CX 13, CX 14, CX 15 CX 16, CX 17, CX 18, CX 19, CX 21, CX 22, CX 23.
Complexul CX 1: reprezintă un cuptor de formă circulară, fiind surprinsă şi o parte a gropii de lucru. Diametrul său este de 1,40 m, iar înălţimea păstrată de 0,20 m. Cuptorul a fost identificat la adâncimea de 1,50 m. Dimensiunile surprinse ale gropii de lucru sunt de 1,60 x 1,20 m. Probabil din cauza funcţionării deficitare, cuptorul CX1 a fost dezafectat, apoi s-a construit un alt cuptor, notat de noi CX 3, care a deranjat jumătatea estică a cuptorului CX 1. Partea superioară a acestui complex a fost distrusă de intervenţia utilajelor, înainte de începerea cercetărilor arheologice. După formă şi amenajare, precum şi după materialul arheologic prelevat din complexul CX 1, avem de a face cu un cuptor folosit pentru arderea ceramicii. Materialul arheologic provenit din acesta constă din fragmente ceramice romane de bună calitate, respectiv fragmente ceramice provenind de la diferite vase databile în sec. IV-V p. Chr.
Complexul CX 3: cuptor identificat la adâncimea de -1,50 m, adâncimea maximă ajungând la 2,70 m. Canalul de alimentare al acestui cuptor a fost săpat parţial în cuptorul notat CX 1. Cuptorul a fost săpat parţial în lut şi în balast, pereţii canalului de alimentare fiind căptuşiţi cu pietre de calcar, unele fasonate. Canalul avea formă trapezoidală, cu lungimea de 1,40 m, lăţimea gurii de 0,44 m, iar lăţimea în zona focarului de 0,80 m. Înălţimea canalului este de 0,60 m. Cuptorul propriu-zis constă din focar, grătar şi cameră de ardere. Diametrul cuptorului este de 1,60 m, iar înălţimea păstrată de 0,90 m. Bolta cuptorului a fost distrusă de intervenţia utilajelor înainte de începerea săpăturii arheologice. Cuptorul a fost folosit intens, dovadă fiind pereţii arşi ai acestuia pe o grosime de 10 cm. Cupola acestui complex era demontată după fiecare utilizare, pe pereţi fiind vizibilă o succesiune de cel puţin trei straturi de lutuială. După încetarea utilizării, o parte din bolta cuptorului s-a prăbuşit, bucăţi din aceasta regăsindu-se în umplutură. Grătarul era susţinut de un pilon central făcut din pietre de calcar, prinse cu lut, exteriorul pilonului fiind de asemenea lutuit. Nici grătarul nu s-a păstrat decât pe porţiuni, acesta fiind prăbuşit. Cele două orificii păstrate ale acestuia au diametrul de 8 cm.
Materialul provenind din umplutura cuptorului constă din fragmente ceramice aparţinând sec. IV-V p. Chr, precum şi câteva fragmente ceramice romane de bună calitate.
Complexul CX 8: locuinţă adâncită parţial în pământ. A fost identificată la adâncimea de -1,45 m, adâncimea maximă ajungând la -1,55 m. A fost surprinsă doar partea estică, restul complexului intrând în profil, depăşindu-se, astfel, zona propusă cercetării. S-a conturat în plan sub forma unei pete rectangulare de culoare închisă cu dimensiuni de 2,5 x 1 m. La mijlocul laturii de est a fost identificată o groapă de stâlp, iar în colţul SE o vatră înconjurată cu pietre. Aproximativ în mijlocul complexului o porţiune din podeaua locuinţei era arsă la roşu. Probabil că este vorba de o vatră. Materialul ceramic recoltat din umplutura locuinţei se datează în epoca romană, dar nu excludem nici o datare mai târzie a complexului (sec. IV-V p. Chr), având în vedere că acesta a fost surprins parţial şi că astfel de materiale au apărut şi în complexe mai târzii situate în imediata apropiere.
Complexul CX 9: reprezintă fundaţia de piatră a vechii Biserici Reformate, din lemn, a cărei construire a început la sfârşitul secolului al XVII-lea. Biserica are formă de cruce latină şi este orientată E-V. Are o lungime de 40 m şi o lăţime maximă de 30 m. O mare parte din nava centrală s-a distrus înaintea cercetării arheologice. Ceea ce s-a păstrat sunt absida, cele două nave laterale şi partea nordică a navei centrale, pe o lăţime de 2,00 m. Fundaţia are o lăţime de 0,60 m şi o adâncime maximă de 0,60 m faţă de nivelul de călcare din secolul al XVII-lea. Structura fundaţiei nu este uniformă, în unele locuri fiind alcătuit din pietre de râu şi fragmente de calcar prinse cu un mortar conţinând o cantitate mai mare de var, iar în rest din pietre de dimensiuni mai mici, fragmente de cărămidă, prinse cu un mortar de o calitate mai slabă. Peste această substrucţie erau aşezate blocurile de calcar care susţineau pereţii Bisericii, din care au rămas doar câteva, mai ales în absidă. Din structura de lemn nu am putut surprinde arheologic nimic. În jurul anului 1850 Biserica a fost demolată, materialul de lemn fiind probabil refolosit în alte scopuri. Din arhivele Bisericii cunoaştem faptul că mobilierul funcţional a fost preluat şi depus în noua Biserică, unele piese de mobilier păstrându-se până astăzi.
Pe fundaţie, precum şi în interiorul bisericii au fost descoperite diverse obiecte arheologice: fragmente din vase ceramice şi de sticlă, peste 50 de monede de bronz şi argint din sec. XVI-XIX, butoni de bronz, provenind de la nasturi, un medalion din bronz etc.
Pe traiectul absidei s-au descoperit fragmente din pietre sau plăci de calcar, unele din ele conţinând inscripţii. Acestea erau aşezate în formă de semicerc, urmând linia absidei. Pe fundaţie, precum şi din zona aferentă acesteia, atât în interiorul cât şi în exteriorul pereţilor Bisericii, s-au descoperit diverse materiale arheologice, printre care fragmente ceramice, fragmente de sticlă, peste 50 de monede de bronz şi argint din sec. XVII-XIX, butoane din bronz provenind de la nasturi, o mărgică, etc.
Complexul CX 24: reprezintă o amenajare de pietre (posibil fundaţia unui drum), lată de circa 6 m. Este alcătuită dintr-un strat de pietriş conţinând pietre de râu de dimensiuni diferite. La limita nordică a amenajării se poate observa un şanţ de forma literei V, lat de 1 m şi adânc de 0, 70 m. În apropierea amenajării de pietre s-au descoperit numeroase fragmente ceramice romane, dar încă nu s-a conturat vreun complex.
Complexul CX 63: reprezintă mormântul unui adult. A fost descoperit la est de absida vechii Biserici Reformate, la o distanţă de cca. 5 m de aceasta. Groapa mormântului, conturată foarte slab, a fost săpată la mică adâncime (la 30 cm faţă de nivelul de călcare din sec XVIII-XIX). Are formă aprox. dreptunghiulară, cu dimensiunile 1,60 x 0,60 m şi este orientată NE-SV. Nu au fost descoperite urme de lemn sau piese de fier care să ateste prezenţa sicriului. Scheletul era aşezat pe spate, în poziţie întinsă, cu capul spre NE. Membrele superioare au fost găsite în poziţie neobişnuită, mâna stângă fiind întinsă lateral spre stânga şi îndoită din cot, iar mâna dreaptă, îndoită şi aşezată peste craniu acoperea faţa. Lungimea scheletului uman este de 1,60 m. Din inventarul funerar se remarcă două piese bine păstrate, o cruce de bronz respectiv un medalion reprezentând-o pe Sfânta Maria în calitate de Patrona Bavariae. Acest tip de medalion a circulat între secolele XVII-XIX. Nu avem deocamdată un element clar pentru datarea mai exactă a mormântului şi nici siguranţa că defunctul avea legături strânse cu biserica identificată în apropiere. Fiind singurul mormânt descoperit în zonă nu avem certitudinea că în jurul bisericii ar fi existat şi un cimitir.
Complexul CX 67: reprezintă o locuinţă adâncită, cel mai probabil din perioada migraţiilor. Complexul a apărut la adâncimea de - 1, 20 m, forma sa fiind aproximativ patrulateră. S-a conturat doar partea sudică a locuinţei, partea nordică aflându-se în profil. Complexul se află în curs de cercetare.
Toate complexele au fost săpate manual, fiecare etapă de lucru fiind înregistrată, desenată şi fotografiată. După golirea complexelor, materialul arheologic prelevat a fost organizat pe categorii şi trimis la laboratorul de restaurare pentru prelucrare (curăţare, restaurare, conservare). Menţionăm faptul că, în paralel cu cercetarea arheologică, toate materialele descoperite pe şantier în perioada august-noiembrie 2011 au beneficiat de o prelucrare primară (curăţare, spălare, întregire etc.). S-au întocmit fişe detaliate care descriu fiecare complex, conţinând date privind condiţiile descoperirii, identificarea, dimensiunile, orientarea, conţinutul complexului, materialele descoperite, datarea etc.
Menţionăm că situl din str. Argeş se află în cercetare.