Cluj-Napoca | Punct: Muzeul de Artă | Anul: 2008
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2008
Perioade:
Preistorie; Antichitate; Evul Mediu; Perioada modernă;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca romană timpurie; Evul Mediu; Perioada modernă;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive); Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire; Aşezare urbană;
Cod RAN:
| 54984.173 |
Județ:
Cluj
Unitate administrativă:
mun. Cluj-Napoca
Localitate:
Cluj-Napoca
Punct:
Muzeul de Artă
Localizare:
| 54984.173 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Alicu | Dorin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
| Balasz | Gergely | participant | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
| Isacu | Adriana | participant | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
| Pupeză | Luca Paul | participant | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
Raport:
Cercetarea arheologică preventivă a fost efectuată în scopul estimării potenţialului istoric şi a descărcării parţiale de sarcină arheologică a curţii interioare a Palatului Banffy (sediul actual al Muzeului de Artă), spaţiu destinat unei reamenajări şi restructurări de amploare. Palatul Banffy, cea mai semnificativă realizare a barocului transilvan, este amplasat în zona centrală a oraşului Cluj-Napoca, în Piaţa Unirii, în vecinătatea catedralei Sf. Mihail şi a ansamblului statuar Mathias Rex. Din punct de vedere geografic, palatul este plasat pe prima terasă a Someşului, ca de altfel întreg centrul vechi al oraşului, la cca. 500 m S de râu.
Primele menţionări privitoare la descoperiri arheologice datează din perioada construirii palatului Banffy (sfârşitul sec. XIX), unele cronici amintind descoperirea unor blocuri mari de piatră prelucrată şi a unui relief roman1. MNIT a realizat mai multe campanii arheologice în Piaţa Unirii din Cluj-Napoca, investigându-se zonă civilă a oraşului roman Napoca dar şi construcţiile medievale timpurii2. Descoperirile arheologice din curtea Palatul Banffy trebuie în mod necesare legate de acestea.
Pentru surprinderea într-o proporţie cât mai mare a vestigiilor arheologice s-a trasat o singură secţiune magistrală, numită convenţional S1, de 23 x 3 m, orientată N-S, lăsându-se un spaţiu de siguranţă de 1,50 m, în ambele direcţii, faţă de clădirea muzeului. Suprafaţa curţii interioare este de aproximativ 712 m2, scopul S1 fiind în principal acela de a stabili potenţialul arheologic al suprafeţei. Dispunerea secţiunii a avut ca scop obţinerea unui profil pe întreaga axă N-S a curţii.
Stratigrafia generală a secţiunii este următoarea:
0 –0,20 m - humus actual (între m. 0 - 2,8 - 14 şi 21-23 se află pavajul actual al curţii, alcătuit din pietre cubice aşezate pe straturi succesive de nisip şi pietriş);
- 0,20 –0,30 m - nivel de lut maro deschis (o amenajare contemporană a curţii);
- 0,30 –1,80 m - succesiune de nivele moderne deranjate aproape în totalitate de construcţii contemporane (construcţie de beton, conducte de beton şi fier, canal de acumulare);
- 1,80 –3,10 m - nivel de pământ negru, de o nuanţă mai deschisă, care conţinea pietre de dimensiuni medii şi mici, fragmente ceramice medievale şi mai puţine romane, monede mici de argint, cahle, obiecte din bronz şi fier, oase animale;
- 3,10 –3,60 m - nivel de pământ negru, de o nuanţă mai închisă, care conţinea pietre mari, blocuri fasonate, un con funerar din piatră, fragmente ceramice în cea mai mare proporţie romane, tegule, monede, obiecte de fier şi bronz, oase animale;
- 3,60 –4,40 m - straturi succesive de amenajare a unui drum (pavaj?), nivele de pietriş, pământ nisipos, nisip sau pământ lutos, cu fragmente ceramice, pişcoturi de paviment şi cărămizi;
- 4,40 –4,60 m - strat consistent de arsură, care apare sub forma unui pământ roşiatic sau negru cu cărbune, cu ceramică romană, o monedă din bronz şi o importantă cantitate de zgură din bronz;
- 4,60 –5,40 m - strat de pământ lutos, maroniu închis sau negru de nuanţe mai deschise, pe alocuri cu pigmenţi de chirpic sau cărbune, în care apar cărămizi, oase animale, numeroase fragmente ceramice romane dar şi puţine fragmente preistorice;
- 5,40 –5,85 m - strat de pământ lutos, maroniu, cu pigmenţi de chirpic, fragmente ceramice preistorice, silex şi oase animale;
- 5,85 –6,05 m - strat de pământ nisipos, maroniu-gălbui, steril din punct de vedere arheologic;
- 6,05 –6,15 m - strat de pământ lutos, gălbui, steril din punct de vedere arheologic.
Analiza stratigrafică şi particularităţile materialului arheologic descoperit au dus la identificarea mai multor etape de locuire în perimetrul cercetat.
Epoca modernă
Perioada modernă identificată în descoperirile făcute în S1 este strâns legată de construcţia efectivă a palatului Banffy. Stratigrafic, nivelul modern efectiv nu mai poate fi surprins decât parţial fiind distrus de amenajările contemporane ale curţii.
CX1 a fost identificat între m. 15 şi 17, la -1,75 m adâncime. Avea o formă aproximativ ovală, umplutura sa, cca. 0,20 m, consta din pământ negru, cu fragmente ceramice şi oase. Pe fundul complexului, parţial şi în marginile sale, a fost surprins un strat de var şi pietriş de 0,05-0,10 m grosime. Complexul a fost o groapă de stingere a varului şi care a fost acoperită cu pământ după ce nu a mai fost folosită.
CX2 a fost de asemenea o groapă folosită pentru realizarea varului. A fost descoperită între m. 20 şi 24, fiind doar parţial surprinsă în secţiune, la adâncimea de –1 m. Au existat două nivele de umplere a gropii, de cca. 1,10 m grosime, unul superior cu pietriş, nisip şi var, iar unul inferior doar cu var (nu ar fi exclus sa fie vorba chiar de două complexe diferite).
CX3 avea o umplutură total diferită de cea a complexelor amintite mai sus, în mai multe straturi succesive, de aproximativ 1,50 m grosime. Este vorba de cărămizi, cahle, fragmente ceramice, arsură, nisip cu pietriş, pământ lutos sau nisipos. Funcţionalitatea ei, anterior utilizării ca groapă menajeră, nu este sigură. Complexul a fost descoperit între m. 17 şi 19, la -1,60 m adâncime.
CX4 a fost de asemenea o groapă de var, fundul şi marginile ei fiind acoperite de un strat de var şi pietriş de 0,05-0,10 m grosime. Complexul, surprins între m. 16 şi 19, la –1,70 m adâncime, taie CX1 şi este tăiat la rândul său de CX3. Umplutura sa era alcătuită din pământ maroniu nisipos, fragmente ceramice, pietre mari şi cărămizi, dispuse mai ales pe fundul complexului, atins la –1,95 m.
CX5 a fost o groapă simplă, circulară, descoperită între m. 1 şi 3, sub un strat de var, la -1,40 m adâncime cu fundul la –2,05 m. Umplutura complexului consta din pământ negru, lutos, cu mult cărbune ars, cărămizi şi fragmente ceramice.
CX6 a fost surprins parţial fiind acoperit de clădirea de beton a cinematografului. Între m. 5 şi 7, pe profilul vestic, apare ca o lentilă de var, de aproximativ 0,15 m grosime, suprapusă de un strat de pietriş şi nisip, de o formă uşor curbată.
S-au descoperit şi două ziduri ale unei pivniţe, Z1 şi Z2, ultimul cu o boltă, în primii 6 m ai caroiajului, care pot fi încadrate tot epocii moderne fiind vorba despre o parte a unei construcţii distruse la construirea palatului Bannfy. Umplutura pivniţei, în straturi succesive, consta din pământ negru lutos, cu un miros persistent, şi un strat de pietriş şi nisip.
În nivelul de cultură s-au descoperit fragmente ceramice amestecate (moderne, medievale, romane), pipe din lut, o monedă din bronz modernă, monede de argint medievale, cahle, pietre prelucrate (una de la un ancadrament de geam) precum şi diverse obiecte din bronz (spatulă, buză de vas, platbandă) sau fier (cuie, piroane).
Epoca medievală
Stratigrafic nu se poate stabili o succesiune pe diferite etape ale epocii medievale, nivelul cel mai consistent fiind unul de nivelare, cu material amestecat. S-au conturat puţine complexe.
CX8 este o groapă circulară, găsită parţial în cadrul secţiunii, între m. 11 şi 12, la –2,05 m adâncime. Umplutura sa, de cca. 0,30 m, consta din pământ negru, cu arsură, cu pietre numeroase, cărămizi şi puţine fragmente ceramice.
CX9 a fost identificat între m. 12 şi 13, la -2,50 m adâncime, sub forma unei aglomerări de pietre, mai ales de râu, arsură, inclusiv cenuşă, şi fragmente ceramice. N-ar fi exclus să fie vorba despre un pietrar.
CX10 avea o formă circulară, fiind descoperit doar pe jumătate în cadrul secţiunii, între m. 13 şi 14, la –2,90 m adâncime. În umplutura sa, pământ negru şi lut maroniu, s-au descoperit puţine fragmente ceramice.
Nivelul de cultură cel mai consistent este de culoare neagră, cu multe pietre în umplutură, unele dintre ele de dimensiuni apreciabile. Materialul descoperit este amestecat, fragmente ceramice medievale şi rar romane, oase animale, cahle, monede medievale mici, din argint, dar şi doi denari romani, diferite obiecte din bronz sau fier.
Nivelele de epocă medievală pot fi mai greu definite cronologic, materialul arheologic fiind descoperit amestecat. Astfel, în acelaşi strat, s-au descoperit fragmente ceramice şi cahle datate în sec. XVI sau XVII dar şi monede de argint de sec. XV sau chiar ceramică cu decor cu degetul din sec. XI – XII.
Epoca romană
Din oraşul roman Napoca, în cadrul S1, am surprins cel puţin două faze distincte. Cea mai târzie este reprezentată de un drum (pavaj?), din dale masive de piatră, orientat aproximativ NV-SE, identificat la cca. –3,20 m adâncime. Dintre dalele din piatră, trei (patru?) au fost descoperite nederanjate, între m. 1 şi 5, aşezate una în continuarea celeilalte, o alta, descoperită între m. 13 şi 15, fiind probabil tot nederanjată, restul fiind scoase sau distruse, numeroase fragmentele de la asemenea dale fiind găsite chiar în secţiune. Mult mai bine s-a păstrat substrucţia drumului, descoperită aproape pe întreaga suprafaţă a secţiunii. Este vorba despre straturi succesive de pietriş, nisip sau pământ nisipos care ating pe alocuri 0,50 m grosime. Drumul din dale de piatră, orientat NV-SE, este unul dintre cele considerate a fi cardo ale oraşului Napoca. Probabil el ţine de aşa numita „fază de piatră” a oraşului, poate din perioada de când Napoca devine colonia sub Marcus Aurelius (161 – 180 p.Chr.) sau de când primeşte ius Italicum sub Septimius Severus (193–211 p.Chr.)3.
În nivelul de dărâmătură în care au fost găsite dalele drumului s-a descoperit un con funerar din piatră precum şi numeroase fragmente de pietre prelucrate, una dintre ele păstrând un decor vegetal. Din acelaşi nivel mai fac parte numeroase fragmente ceramice romane, tegule, pişcoţi de paviment, obiecte din fier sau bronz precum şi oase de animale, inclusiv coarne. Chiar în substrucţia drumului, în stratul de pietriş şi nisip, s-au descoperit două monede romane de argint puternic corodate.
Celălalt nivel roman bine delimitat a fost surprins mai ales în zona nordică a secţiunii, sub forma unui strat consistent de arsură, roşiatic, cu foarte mult material arheologic. Acestui nivel îi aparţin numeroase fragmente ceramice romane, inclusiv vase rudimentare, oase animale, obiecte din fier şi bronz, o cantitate importantă de zgură de bronz precum şi o monedă masivă din bronz. Fără îndoială este vorba despre o construcţie incendiată, focul a fost destul de puternic dovadă fiind faptul că, stratul de pietriş şi nisip de sub nivelul de arsură, are pe alocuri un aspect apropiat de vitrificare.
Alte nivele, de sub cel incendiat, erau probabil unele de amenajare, cel puţin trei dintre ele fiind delimitate de straturi subţiri de pietriş. Materialul este divers predominând fragmentele ceramice şi tegulele, foarte rar fiind descoperite oase sau obiecte din metal. În aceste nivele de amenajare apare sporadic şi ceramică preistorică.
În ultimele nivele de amenajare romane, descoperite între –5 m şi –5,40 m adâncime, din pământ negru, lutos, s-au conturat două complexe.
CX11 este o groapă simplă, rotundă, surprinsă într-o mică măsură în secţiune, în profilul estic, între m. 22 şi 23, la –5 m adâncime. Umplutura gropii, cca. 0,40 m grosime, consta din pământ lutos, negru sau maroniu. Nu s-au descoperit materiale arheologice în cadrul complexului.
CX12 a fost identificat la –5,30 m adâncime, fiind descoperit de asemenea parţial în secţiune, pe profilul vestic, între m. 15 şi 16. Forma complexului este greu de precizat, în cadrul secţiunii pare să se contureze o latură dreaptă şi un colţ rotunjit din ceea ce pare să fi fost un complex patrulater. Adâncimea maximă la care a fost surprins complexul este –5,60 m, intrând în nivelul neolitic. Umplutura complexului consta din pământ negru lutos, chirpic şi puţine fragmente ceramice.
Epoca neolitică
În stratul de pământ maroniu, lutos, cu pigmentaţie din chirpic sfărâmat, situat la adâncimea de -5,40 -5,85 m, s-a găsit material osteologic, bucăţi prelucrate de silex precum şi fragmente ceramice preistorice, aparţinând probabil grupului Cluj-Cheile Turzii din neoliticul mijlociu4, fără însă a se contura vreun complex arheologic.
Ca urmare a importanţei descoperirilor, s-a propus extinderea săpăturilor în întreaga curte interioară a Palatului Banffy precum şi modificarea proiectului iniţial în vederea conservării in situ a vestigiilor de epocă romană.