Cluj-Napoca | Punct: Biserica reformată centrală | Anul: 2006
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2006
Perioade:
Evul Mediu; Monumente - Restaurare;
Epoci:
Epoca medievală timpurie; Evul Mediu; Monumente Restaurare;
Categorie:
Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Biserică;
Cod RAN:
| 54984.82 |
Județ:
Cluj
Unitate administrativă:
mun. Cluj-Napoca
Localitate:
Cluj-Napoca
Punct:
Biserica reformată centrală
Localizare:
| 54984.82 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Csók | Zsolt | participant | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
| Lupescu | Radu | participant | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
| Rusu | Cosmin Cătălin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
| Marcu-Istrate | Daniela Veronica | responsabil | SC Damasus SRL Braşov |
Raport:
Cercetarea arheologică la Biserica reformată centrală face parte dintr-un program multianual ce are în vedere restaurarea şi valorificarea resurselor arheologice ale zonei.
Începuturile acestui monument sunt legate de aşezarea franciscanilor în zonă şi intervenţia regelui Mathia Corvin pentru construirea lui, datorită acestui fapt fiind numit şi Biserica Mathia.
Biserica a fost construită la 1489 cu sprijinul regelui. La 1509 se termina şi construcţia claustrului fraţilor minori care au primit acordul de aşezare pe platea luporum din partea aceluiaşi rege.
În 1556 călugării franciscani sunt nevoiţi să părăsească această locaţie din cauza reformei religioase iar după o revenire a catolicismului prin călugării iezuiţi la 1603 aceştia din urmă sunt alungaţi definitiv iar biserica şi mănăstirea sunt distruse.
Dacă biserica propriu zisă rămâne totuşi în picioare, mănăstirea a fost demantelată în totalitate.
În prima fază a cercetării arheologice, desfăşurată în 2006 s-a avut în vedere identificarea fazelor de construire în zonă şi cercetarea completă a zonei turnului.
Fosta curte a claustrului a fost traversată cu o secţiune E-V prin care s-a urmărit identificarea limitelor şi dimensiunile compartimentărilor mănăstirii precum şi eventuale amenajări ale curţii interioare a mănăstirii. Astfel s-au identificat traseele zidurilor ce aparţineau anexelor mănăstirii şi s-a relevat faptul că pe acest loc, înainte de construirea mănăstirii era o locuire cu caracter civil. S-au descoperit urmele unui drum amenajat cu pietriş tasat precum şi straturi cu mari cantităţi de resturi menajere. Din structurile construite anterioare s-au descoperit urmele unor case puţin adâncite, mai multe vetre de foc şi un cuptor solid, cu diametrul de cca. 1 m, construit din lut galben bătut şi bine ars care avea vatra pavată cu resturi ceramice pentru o mai bună păstrare a temperaturii. Secţiunea E-V a verificat şi spaţiul din dreptul corului care se presupunea că ar fi fost o a doua curte a mănăstirii. În acest spaţiu intervenţiile sunt târzii şi nici una din ele nu sugerează folosirea acestui spaţiu ca o curte.
Pe latura de S a curţii una din secţiuni a dezvelit o parte din zidul claustrului putându-se astfel reconstitui dimensiunea curţii pe direcţia N-S.
În interiorul turnului s-a avut în vedere cercetarea totală a suprafeţei astfel că s-au săpat trei carouri din cele patru în care a fost împărţită suprafaţa interioară a turnului. Împărţirea a fost astfel făcută încât s-a păstrat un martor stratigrafic lat de 1 m. S-au descoperit aici urmele unor locuinţe medievale anterioare bisericii, gropi şi amenajări cu stâlpi din lemn. Cea mai veche monedă descoperită în această zonă se încadrează în sec. al XIII-lea. La interiorul turnului, adosat zidului acestuia a fost descoperită fundaţia unui zid care cel mai probabil a avut rolul de susţinere a unei schele pentru clopot. Umplutura turnului a fost scoasă sub supraveghere arheologică pe adâncime de cca. 1 m din cauza contaminării biologice.