Cladova | Comuna: Păuliş | Judeţ: Arad | Punct: Dealul Carierei | Anul: 2001
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2001
Perioade:
Preistorie; Protoistorie; Antichitate; Evul Mediu;
Epoci:
Hallstatt; La Tène; Epoca romană timpurie; Epoca romană târzie; Epoca medievală timpurie; Evul Mediu;
Categorie:
Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire;
Cod RAN:
| 11566.01 |
Județ:
Arad
Unitate administrativă:
Păuliş
Localitate:
Cladova
Punct:
Dealul Carierei
Localizare:
| 11566.01 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Boroneanţ | Vasile | responsabil | Complexul Muzeal Arad |
| Hügel | Peter | participant | Complexul Muzeal Arad |
| Pascu Hurezan | George | participant | Complexul Muzeal Arad |
Raport:
Situl multistratigrafic de pe "Dealul Carierei" este situat la 30 km E de Arad, în dreapta Mureşului. În vârful dealului se află un platou elipsoidal de cca. 180 x 90 m (1,62 ha). Aici au fost descoperite urme de locuire databile din paleoliticul superior şi până în sec. XVI.
După ce în campania precedentă am extins secţiunea magistrală V - E până la limita exterioară a ultimei terase estice, în campania din 2001 am decis prelungirea secţiunii cu încă 18 m spre E (lungime totală: 138 m). Această opţiune este motivată de necesitatea precizării limitei răsăritene a locuirii în această zonă a platoului, inclusiv depistarea unor eventuale lucrări de fortificaţie, precum şi de raţiuni logistice.
În urma noilor săpături au ieşit la iveală urme de locuire şi materiale arheologice din mai multe epoci: a. Hallstatt, b. perioada civilizaţiei dacice, c. epoca romană şi d. evul mediu.
a. La fel ca pe laturile de N şi V, la marginea exterioară a ultimei terase estice am depistat o locuinţă datând din prima vârstă a fierului. Este vorba de un bordei, adâncit în lutul steril cu -1,25 m faţă de nivelul de călcare din epocă. Am surprins colţul de SV al locuinţei, unde fusese amenajată intrarea. Accesul era facilitat de trei trepte, săpate în lutul steril. Ultimele două, bine păstrate, sunt înalte de 0,4 m. Materialul arheologic prelevat din interiorul bordeiului a fost mai sărac, atât în ce priveşte cantitatea cât şi diversitatea formelor, decât cel găsit în locuinţa poziţionată similar, în buza pantei de N. Predomină ceramica grosieră (pastă zgrunţuroasă; ardere oxidantă) şi formele de talie mare.
b. În epoca dacică, la limita estică terasei a fost ridicat un val din pământ bătut. În compoziţia acestuia am găsit fragmente mărunte de ceramică hallstattiană şi chiar dacică, ceea ce denotă că pământul folosit pentru înălţarea valului provine din interiorul arealului fortificat, probabil chiar de pe ultimele două terase estice. Resturile valului dacic s-au păstrat pe o lăţime de 8 şi o înălţime de cca. 1 m. Situaţia stratigrafică confirmă concluziile din campaniile trecute: fortificarea aşezării se situează la acelaşi orizont cronologic cu apariţia locuinţelor aristocratice din care provine un bogat material de sorginte scordiscă, datat la cumpăna secolelor II-I a. Chr.
c. În stratul de amenajare pentru biserica medievală a fost descoperit un nou fragment de cărămidă romană cu ştampila cohortei II Flavia Commagenorum. Cărămizi romane fragmentare au mai apărut şi în umplutura atelierului medieval (nr. 6).
d. Resturile vechiului val dacic a fost înglobate într-unul nou, ridicat pe o structură de bârne, umplută cu straturi succesive de pământ bătut şi piatră macerată. Lăţimea păstrată a valului este 12 m, iar înălţimea de 1,5. Nu au apărut elemente noi care să permită o datare mai exactă a fortificării medievale. Astfel, menţinem ipoteza privind datarea acesteia în sec. XI. Datorită lucrărilor genistice din vremea războaielor mondiale, din prima jumătate a sec. trecut, şi a unei accentuate eroziuni, faza a doua a valului medieval, clar definită pe latura de N a fortificaţiei, nu a putut fi identificată în sectorul cercetat în campania 2001. Nu au fost sesizate nici urme de incendiu. Un terminus ante quem pentru ieşirea din uz a fortificaţiei medievale de pământ pare să-l ofere faptul că latura estică a atelierului 6 a fost tăiată în panta interioară a valului.
Atelierul a fost săpat până în loessul steril, la o adâncime de cca. 0,8/0,9 m faţă de nivelul de călcare din epocă. Una din dimensiunile sale (probabil lungimea) este de 6,5 m (pe axa E - V). În interior n-au putut fi sesizate mai multe niveluri de călcare. Materialul arheologic recuperat constă din ceramică, bucăţi de minereu brut, fragmente de lupe de fier, zgură, lame de cuţit şi un clopoţel sferic din bronz.
Bibliografie: