Cladova | Comuna: Păuliş | Judeţ: Arad | Punct: Dealul Carierei | Anul: 2000
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Titlu raportului:
Cladova - Dealul Carierei, com. Păuliş, jud. Arad
Anul cercetarii:
2000
Perioade:
Preistorie; Protoistorie; Evul Mediu;
Epoci:
Hallstatt; La Tène; Epoca medievală timpurie; Evul Mediu;
Categorie:
Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire;
Cod RAN:
| 11566.01 |
Județ:
Arad
Unitate administrativă:
Păuliş
Localitate:
Cladova
Punct:
Dealul Carierei
Localizare:
| 11566.01 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Hügel | Peter | participant | Complexul Muzeal Arad |
| Pascu Hurezan | George | participant | Complexul Muzeal Arad |
| Boroneanţ | Vasile | participant | Muzeul Municipiului Bucureşti |
Raport:
Dealul Carierei domină confluenţa văilor Cladovei şi a Mureşului. Primele săpături, pseudo-arheologice, au fost efectuate aici în anul 1892. Cercetarea arheologică sistematică a fost începută de Vasile Boroneanţ în 1976. Până în anul 2000 au fost excavate 16 secţiuni, dintre care una (S. 7) traversează întregul sit pe lungime (de la S la N) şi 11 casete. Au fost descoperite urme de locuire din paleoliticul superior, bronzul timpuriu, prima vârstă a fierului, Latene-ul dacic (fortificarea platoului - sf. sec. II a. Chr.), perioada stăpânirii romane asupra Daciei, epoca post-romană (sec. III - V) şi Evul Mediu (sec. XI - XVI). În cea din urmă perioadă, în perimetrul sitului au funcţionat o fortificaţie de pământ (sec. X / XI - XIII), ateliere metalurgice (sec. XII - XIII) şi o biserică (sf. XIII - XVI) precum şi un cimitir (sec. XI - XVI).
Obiectivul campaniei 2000, desfăşurată între 9 şi 20 octombrie, a fost excavarea segmentului de E (55 x 2 m) al secţiunii magistrale (lungime totală: 118 m) care traversează platoul pe axa E - V, în dreptul laturii de N a bisericii. Conformaţia actuală a terenului permite recunoaşterea a două terase artificiale amenajate la E de biserica medievală, aflate la 5, respectiv 30 m de absida acesteia, diferenţa faţă de nivelul de construcţie al bisericii fiind de 1, respectiv 4,5 m, iar suprafaţa teraselor de câte 100 m2.
Stratigrafia relevată este relativ simplă şi uniformă: peste stânca nativă (granodiorit) se dispune un strat de loess, steril din punct de vedere arheologic, urmat de straturi succesive aparţinând locuirii hallstattiene, celei dacice şi medievale. Nu au fost descoperite elemente ale locuirii paleolitice şi din vremea bronzului timpuriu, prezente în segmentul vestic al secţiunii.
A doua terasă a fost amenajată în epoca hallstattiană, fapt demonstrat de conturul unei locuinţe (lungimea păstrată: 4,5 m) adâncite în stânca nativă. Aceasta a fost parţial deranjată de amenajările medievale. Fragmentele de ceramică neagră, canelată, descoperite în interiorul ei, o trimit spre acelaşi orizont Gáva ca şi descoperirile de pe laturile de N şi V ale platoului. Terasa mai înaltă şi alta intermediară, care astăzi nu mai este sesizabilă la suprafaţă datorită lucrărilor medievale, au fost amenajate în a doua jumătate a secolului II a. Chr., în cadrul amplelor transformări care au afectat şi laturile de N, V şi S ale platoului. Pe fiecare dintre cele trei "etaje" de terase au fost construite locuinţe, adâncite cu 0,25 - 0,8 m în stânca nativă. Locuinţele sunt orientate N - S (paralel cu curbele de nivel), în secţiune fiind surprinsă lăţimea acestora (2,8 - 3,5 m). Intrarea în locuinţa situată pe terasa a doua se află pe latura de V şi este lată de 0,9 m. La 3 m E de aceeaşi locuinţă se află o groapă (menajeră ?) cu gura circulară (D = 1,6 m) şi cu pereţii drepţi (adâncime faţă de nivelul de călcare dacic -0,9 m). Din umplutura ei provin fragmente de vase borcan, lucrate cu mâna, oase de bovine şi lemn carbonizat. Podelele locuinţelor constau dintr-o lutuială (grosime de 10 cm) aplicată direct pe stânca nativă. Nu au fost surprinse vetre de foc şi nici urme ale structurii de rezistenţă sau ale suprastructurii. Distanţele dintre locuinţe sunt de 11, respectiv 6 m.
Inventarul cel mai bogat provine din locuinţa situată pe terasa a doua: ceramică lucrată cu mâna sau la roată (în total cca. 20 kg), o brăţară şi un vârf de săgeată, ambele din bronz, precum şi o tetradrahmă de Dyrrhachium (Meniskos Philadamon). Din cadrul materialului ceramic atrag atenţia în mod deosebit fragmentele de ceramică pictată (motive geometrice aplicate cu vopsea maronie pe fond crem, linii crem pe fond roşu aprins) şi imitaţiile de vase greceşti (pseudo-kantharoi). Aceste piese au fost descoperite, fără excepţie, în primul strat de folosire al locuinţelor. Nu se poate preciza cu certitudine dacă este vorba doar de importuri sau de prezenţa efectivă a unei comunităţi celtice. Ce ştim cu siguranţă este că materialul de origine scordiscă se asociază cu amplele lucrări de fortificaţie şi cu intensificarea locuirii pe Dealul Carierei.
În Evul Mediu, zona a fost nivelată. Din stratul de amenajare provin fragmente de cărămizi romane, ceramică de tip Ceala (sec. III - V p. Chr.), precum şi ceramică medievală (de remarcat funduri de vase cu mărci de olar). Pe terasa cea mai joasă a fost amenajat un atelier metalurgic care urmează să fie dezvelit în întregime în campania 2001. În urma colării profilelor rezultate din secţiunile practicate pe axa E - V se poate afirma cu certitudine că atelierele metalurgice (până la ora actuală au fost identificate şase) sunt anterioare bisericii construite la sfârşitul secolului XIII - începutul sec. XIV.
Întregul material arheologic, precum şi documentaţia de săpătură se află la Complexul Muzeal Arad.