Cioroiu Nou | Comuna: Cioroiaşi | Judeţ: Dolj | Punct: La Cetate | Anul: 2015
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2015
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Epoca romană târzie;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive); Domestic;
Tipuri de sit:
Fortificaţii; Locuire civilă; Aşezare deschisă;
Cod RAN:
| 71849.02 |
Județ:
Dolj
Unitate administrativă:
Cioroiaşi
Localitate:
Cioroiu Nou
Punct:
La Cetate
Localizare:
| 71849.02 |
Lista Ilustrațiilor - 7
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Bondoc | Dorel | responsabil | Muzeul Olteniei, Craiova |
| Filip | Ileana Gabriela | participant | Muzeul Olteniei, Craiova |
Raport:
Săpăturile arheologice de pe şantierul Cioroiu Nou - campania 2015 - s-au desfăşurat în lunile august-octombrie. Fondurile băneşti necesare au fost alocate de Consiliul Judeţan Dolj şi Muzeul Olteniei Craiova. Pentru prima dată de la reluarea cercetărilor în anul 2000, a fost vizată o zonă din afara fortificaţiei romane, aşadar din cadrul aşezării civile. Este vorba despre un teren aflat în proprietate particulară, situat în imediata vecinătate de nord a fortificaţiei, unde lipsa culturilor agricole a permis organizarea în bune condiţii a săpăturilor arheologice din acest an.
Concret, săpăturile noastre au constat în trei secţiuni orientate pe direcţia nord-sud, prima (S 1/2015) cu dimensiunile de 18,50 x 3 m, trasată şi săpată la cca. 3 m nord de actualul curs al pârâului Eruga. Celelalte două (S 2/2015 şi S 3/2015) având dimensiunile 21,50 x 3 m şi respectiv, 21,20 x 3,40 m au fost săpate ceva mai departe de pârâu, în apropierea drumului asfaltat ce străbate localitatea Cioroiu Nou şi duce la Băileşti; ulterior martorul de pământ dintre secţiunile S 2 şi S 3 a fost desfiinţat în vederea obţinerii unei suprafeţe.
Amplasarea secţiunii S 1/2015 în imediata vecinătate a pârâului Eruga şi a laturii de nord a fortificaţiei, a avut drept scop depistarea eventualelor edificii în această zonă, ceea ce nu s-a confirmat. La nordul fortificaţiei în imediata sa vecinătate, nu se găsesc construcţii civile, evidenţă ce se încadrează într-o anumită logică. Pe de altă parte, săpătura din secţiunea S 1 a relevat faptul că fortificaţia nu depăşea spre nord linia actualului curs al pârâului Eruga.
Pe terenul unde s-au desfăşurat săpăturile noastre, deasupra nivelului vegetal a fost depus de către proprietar un strat gros de 40-50 cm de gunoi de grajd, aşa cum reiese clar din profilul secţiunii S 1/ 2015 (fig. 1). Urmează nivelul vegetal care are grosimea de 20 pînă la 30 cm şi este de culoare negru-deschis, fiind amestecat cu fragmente ceramice şi de cărămizi (mai rar). Pe la mijlocul secţiunii, întreaga stratigrafie a secţiunii a fost deranjată de construirea în urmă cu mai bine de jumătate de secol, a unui cuptor de ars cărămidă. Astfel că observaţii privind stratigrafia au putut fi făcute doar spre capetele secţiunii (mai ales pe peretele de vest). Secţiunea a fost caroiată din 2 în 2 m (carouri nr. 1-9) începând de la sud spre nord. La capătul sudic al secţiunii (carourile 1-2, -0,40 m) a fost sesizată o mare "aglomerare" de fragmente ceramice romane, oase de animale, zguri metalice şi fragmente de ţigle şi cărămizi, aruncate sau depuse aici dintr-un motiv neclar încă. Materialele nu provin dintr-o groapă de gunoi şi nici nu suprapun vreo amenajare antică, însă nivelul pe care se află este uşor înclinat spre nord, unde în caroul 3 a fost suprapus de un complex rotunjit la partea inferioară, sub forma unei covate. Complexul conţine pietre de calcar şi gresie, precum şi fragmente de cărămizi romane. Mai departe spre nord, în carourile 4-5 se găsesc resturile cuptorului modern de cărămidă de care am amintit mai sus şi asupra căruia nu vom insista. Sub amenjarea cuptorului modern de cărămizi, în caroul 5, la -1,10 m adâncime, a fost depistată o groapă (G 3) de formă ovală (diametru maxim- 85cm; diametru minim- 75 cm). Groapa a fost răzuită şi apoi secţionată; ambele operaţiuni au fost însoţite de efectuare de fotografii şi desene ale planului şi profilului gropii. În interiorul său au fost descoperite urme de arsură, tăciuni şi fragmente ceramice. Un complex de formă patrulateră (95 x 70 cm) a fost sesizat tot sub amenjarea cuptorului de cărămidă, în carou 6, la -1,10 m adâncime. Răzuirea şi apoi secţionarea sa, urmată de golirea în întregime a scos la iveală fragmente de ţigle şi cărămizi romane. La aceeaşi adâncime dar în caroul 1 de data asta, a fost aflată o altă groapă (G 2) de formă rotundă (diametrul- 1,40m), cu fundul la -1,60m faţă de actualul nivel de călcare, a cărei jumătate de est intră în peretele secţiunii; în conţinutul gropii au fost găsite oase animale şi fragmente ceramice romane, de unde concluzia că era vorba despre o groapă menajeră.
Dincolo de cuptorul modern de cărămidă, stratigrafia secţiunii furnizează indicii despre existenţa a două nivele succesive de locuire romană (cel superior este gros de 15-20 cm, iar cel inferior de 20 cm), situate imediat sub cel vegetal. În carourile 6-8, cu excepţia celor două nivele deja menţionate, nu au fost aflate alte amenajări antropice; sporadic am descoperit fragmente ceramice romane (unele provenind de la vase pictate), din care se evidenţiază un fragment de vas terra sigillata de tipul Dragendorf 37 (carou 7, - 0,70 m), databil în a doua jumătate a secolului II (identificare şi datare Mariana Egri, mulţumim), precum şi un fragment provenind dintr-un vas decorat cu şerpi (carou 8, -0,60cm). Ca element de noutate adus de secţiunea S 1/2015 este sesizarea sub cel de-al doilea nivel roman (cel inferior), a unui nivel preistoric, în conţinutul căruia au fost aflate câteva unelte şi arme de silex. Nivelul preistoric este gros de aprox. 30cm şi se desfăşoară pe întreaga lungime a secţiunii, fiind întrerupt doar de gropile de epocă romană.
În capătul de nord al secţiunii (carou 9) a fost descoperită o groapă menajeră (G 1), al cărei diametru măsoară 1,68m. Groapa este mai largă la gură, are fundul rotunjit şi adâncimea de 2,10 m (foarte aproape de pânza de apă freatică), faţă de actualul nivel de călcare. În interiorul său a fost descoperit un bogat material arheologic constând în fragmente ceramice de oale, străchini şi amfore, fragmente de ţigle şi cărămizi, fragmente de zguri metalice, oase animale, fragmente de chirpici, tăciuni, urme de arsură, un soclu de statuetă realizat din bronz, un ac (fragmentar) de cusut realizat din os, etc. Amenajarea sa porneşte din cel mai recent nivel de locuire romană; pe baza acestui considerent, precum şi pe datele furnizate de inventarul descoperit, se poate afirmă că această groapă a fost amenajată cândva în prima jumătate a secolului III.
Celelalte două secţiuni (S 2/2015 şi S 3/2015) au fost trasate şi săpate ceva mai departe de cursul pârâului Eruga şi de latura de nord a fortificaţiei, şi mai aproape de drumul actual. Secţiunile au fost orientate pe direcţia nord-sud, iar săpăturile din interiorul lor au avut darul de a pune în evidenţă o clădire (fig. 2) cu fundaţii de piatră. Urmele romane se anunţau a fi bogate, încă după decopertarea nivelului vegetal, astfel că deja la -0,30 m adâncime, ţiglele şi olanele de acoperiş, precum şi pietrele şi cărămizile de construcţie deveniseră abundente.
Odată evidenţiată clădirea, martorul de pământ dintre cele două secţiuni a fost desfiinţat pentru obţinerea unei mai bune vizibilităţi. Fundaţiile clădirii se găsesc la -0,50m adâncime faţă de actualul nivel de călcare. Dimensiunile sale sunt de 7,10m (direcţia SV-NE) x 6,65m (direcţia SE-NV). Zidurile au fost realizate din pietre fasonate de calcar şi fragmente de ţigle şi cărămizi, toate legate cu un mortar de bună calitate. Se poate întrevedea faptul că ţiglele folosite la zidurile clădirii sunt fie materiale de construcţie aduse din alte părţi (din alte edificii) şi reutilizate aici, fie reprezintă o măsură menită să asigure orizontalitatea asizelor de piatră. În tot cazul, folosirea laolaltă a pietrelor de calcar, ţiglelor şi cărămizilor la ridicarea zidurilor, precum şi orientarea acestora, diferenţiază net această clădire din aşezarea civilă, de cele din interiorul fortificaţiei.
Pe latura de NE, acolo unde zidul a fost distrus pe o porţiune semnificativă de o groapă modernă, fragmentul păstrat (din colţul de nord) a fost prevăzut cu contraforţi exteriori, realizaţi din ţigle. Cel de la colţul clădirii a fost demantelat, însă existenţa sa este probată de resturile de ţigle şi cărămizi rămase pe loc. Primul contrafort păstrat intact măsoară 40 x 40cm, celălalt, 53 x 30cm; distanţa dintre cei doi contraforţi este de 73cm, iar distanţa de la colţul de nord al clădirii până la primul contrafort păstrat intact este de 1,20m. Ţiglele din care au fost realizaţi contraforţii sunt întreţesute în zidul clădirii.
Zidurile clădirii au grosimi variabile, între 50 şi 60cm. În interiorul clădirii au fost descoperite fragmente ceramice, oase de animale, fragmente de tubuli de hypocaustum, monede, etc. În acest moment utilizatea clădirii din aşezarea civilă de la nordul fortificaţiei de la Cioroiu Nou nu poate fi precizată, însă datarea sa în secolul III este sigură.