Cioroiu Nou | Comuna: Cioroiaşi | Judeţ: Dolj | Punct: Cetate | Anul: 2002
CC BY-SA 4.0 Lista Ilustrațiilor - 3
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Bălteanu | Dan | participant | Liceul "Elena Cuza" Craiova |
| Petculescu | Liviu | responsabil | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Bondoc | Dorel | participant | Muzeul Olteniei, Craiova |
| Răduţă | Silviu | participant | Universitatea Craiova |
Raport:
Campania arheologică 2002 de la Cioroiul Nou s-a desfăşurat în luna septembrie, dat fiind faptul că perimetrul aşezării romane era ocupat de culturi agricole. Sectorul vizat a fost cel denumit convenţional "Edificiul cu hypocaustum" (L. Petculescu, E. Oberländer-Târnoveanu, D. Bondoc, în CCA, campania 2001, p. 104, nr. 67). Principalul obiectiv al campaniei a fost continuarea cercetării clădirii descoperite în anii anteriori, dar, din păcate, din cauza faptului că respectivul obiectiv era încă acoperit cu o cultură de porumb, secţiunile au fost trasate la oarecare distanţă de cele din 2000 şi 2001, astfel încât nu s-a putut stabili o legătură între clădirea cu hypocaustum şi complexele descoperite în campania 2002.
Au fost trasate patru secţiuni de 18 x 2 m, orientate E - V, numerotate S 1-4/2002, prin care a fost pusă în evidenţă fundaţia de piatră aparţinând unei clădiri, dar şi alte complexe aflate în apropierea acesteia. Săpăturile în S 4 nu au fost finalizate şi aceasta va fi redeschisă în campania viitoare.
Stratul arabil apare pe toată suprafaţa cercetată şi are grosimi cuprinse între 0,15 şi 0,30 m. Se delimitează de nivelul de locuire pe care îl suprapune prin culoare şi consistenţă. Conţine fragmente ceramice, materiale de construcţie fragmentare şi pietre de mici dimensiuni, antrenate de lucrările agricole.
Locuirea romană se poate constata pe toată suprafaţa cercetată. Limita sa superioară, ca şi unele complexe ce îi aparţin, a fost deranjată de lucrările agricole. În acest nivel, la o adâncime de -0,30 m, a fost descoperită o construcţie, din care se păstrează temeliile unor ziduri, construite din bucăţi de calcar de forme neregulate, cărămizi, ţigle, olane şi chiar fragmente ceramice, toate legate cu mortar. Lăţimea temeliilor este de circa 0,80–0,90 m, iar înălţimea lor păstrată, de aprox. 0,50–0,60 m. Zidurile au putut fi mai bine urmărite în S 1, caroul 3, dar şi în S 2, în S 3, carourile 1–4. S-a putut delimita astfel o încăpere cu plan aproximativ pătrat, cu dimensiunile de cca. 5,5 x 5,7 m, măsurată la exterior, şi 3,75 x 3 m măsurată la interior. Temeliile zidurilor au fost scoase într-o epocă posterioară, situaţie care a fost sesizată în S 1 la colţul de sud al încăperii, dar şi în S 2, unde zidul de sud-est a fost întrerupt în caroul 2 şi în S 3, unde au fost scoase temeliile zidurilor de nord-est şi nord-vest. Scoaterea temeliilor s-a făcut prin săparea unor gropi care au urmat forma zidurilor şi care au putut fi sesizate şi în plan, dar mai ales în profilele secţiunilor. Aceste gropi au în prezent o umplutură de culoare cenuşiu-deschis cu pigmenţi de mortar de culoare albă. Pe baza urmelor acestor gropi de scoatere a temeliilor se poate aprecia că zidul de sud-vest continuă în S 1 cel puţin până în peretele de sud al sectiunii, acolo unde apare şi pe profil urma demantelării sale. Aceste intervenţii ulterioare, ca şi arăturile, au distrus în cea mai mare parte nivelul de călcare al clădirii. În S 3, carourile 2–4, aproximativ la acelaşi nivel cu limita superioară a temeliilor, apare un strat de nisip, dar şi fragmente mari de mortar cu nisip şi cărămidă pisată, unele dislocate, dar altele aflate în poziţie orizontală, care constituie probabil resturi ale amenajării nivelului de călcare. Judecând după elementele de paviment în formă de pişcot descoperite în nivel în poziţii secundare, s-ar putea presupune că acestea acopereau podeaua locuinţei, fiind probabil aşezate peste stratul de nisip, eventual fixate cu mortar. Pietrele de calcar descoperite la acelaşi nivel cu limitele superioare ale temeliilor, considerăm că au fost deplasate şi că făcuseră parte din acestea.
Elevaţia zidurilor era probabil din cărămidă, iar acoperişul realizat din ţigle şi olane. Aglomerări de fragmente aparţinând acestor categorii de materiale de construcţie apar în nivel în zona temeliilor, uneori suprapunându-le.
În S 3, carourile 1-2, sub zidul de nord-est, a apărut un complex amenajat astfel: lângă temelie a fost săpată o groapă de formă circulară, iar în aceasta la o adâncime de -0,90 m faţă de nivelul de călcare şi la -0,40 m sub temelie, există un spaţiu cu pereţii lutuiţi şi arşi, de culoare roşie. Forma complexului este ovală, atât în secţiune orizontală, cât şi verticală. Grosimea pereţilor este de 0,06 m. Partea superioară este mai mică decât cea inferioară (cca. 0,56 m, faţă de cca. 0,85 m) şi nu depăşeşte limita temeliei, în timp ce partea inferioară o depăşeşte în plan. Nu a avut inventar, dar umplutura se deosebeşte prin culoare şi consistenţă de solul steril arheologic prin care este săpată. Acest complex ar putea fi un cuptor menajer sau un spaţiu pentru depozitarea alimentelor. Menţionăm că pereţii, deşi au fost cu siguranţă arşi, au o consistenţă friabilă şi că nu există urme de ardere (cărbuni sau cenuşă).
Datarea clădirii descoperite în campania din 2002 s-ar putea fixa la sfârşitul secolului al II-lea; facem această afirmaţie pe baza unei monede descoperite în nivel, în interiorul încăperii şi care a fost emisă pentru Iulia Domna. Această datare reflectă doar stadiul actual al cunoştinţelor, dat fiind faptul că cercetarea complexului nu este finalizată, şi că nivelul este destul de deranjat de intervenţiile moderne. Pe parcursul săpăturilor a fost descoperită o mare cantitate de fragmente de sticlă.
S 4 nu a putut fi finalizată datorită epuizării fondurilor financiare. În această secţiune se găsea colţul de nord al clădirii, aşa cum indică şi resturilor de zidărie depistate. Spre capătul vestic al secţiunii a fost aflată o ţiglă fragmentară cu ştampila [AMBI]VRV(S) F(ECIT). De asemenea, se cuvine amintită descoperirea în caroul 3 a unui inel de argint, având gravată pe chaton inscripţia VTF, adică VT(ERE) F(ELIX).
Scopul declarat al viitoarelor cercetări, va fi acela de a stabili dacă între "Edificiul cu hypocaustum" şi clădirea descoperită în 2002, există vreo legătură.