Cioroiu Nou | Comuna: Cioroiaşi | Judeţ: Dolj | Punct: Cetate | Anul: 2001
CC BY-SA 4.0 Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Oberländer-Târnoveanu | Ernest | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Petculescu | Liviu | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Bondoc | Dorel | participant | Muzeul Olteniei, Craiova |
Raport:
În cea de a doua campanie de cercetări arheologice de la Cioroiu Nou s-a urmărit continuarea cercetării edificiului cu hypocaustum descoperit în cursul cercetărilor din anul precedent - sector Muzeul Olteniei - şi cunoaşterea în detaliu a sistemului de fortificaţie identificat de către cercetările întreprinse în anii ‘50-’60 de către prof. D. Tudor şi prof. Gh. Popilian - sector Muzeul Naţional de Istorie a României, din Bucureşti.
1. Sectorul "edificiul cu hypocaustum"
În campania arheologică din anul 2001 au fost continuate cercetările în sectorul celui de-al doilea hypocaustum de la Cioroiul Nou, surprins în sondajul de anul trecut1. Prin cele două secţiuni paralele (S. 2/2001 şi S. 3/2001) trasate pe direcţia E-V, situate la 4 m distanţă una de cealaltă, au fost surprinse limitele de V şi N ale clădirii. Stratul vegetal gros de 0,2 m conţine fragmente de cărămizi, bucăţi de tencuială vopsită în roşu şi olane. La adâncimea de - 0,9 m, sub nivelul actual de călcare, au fost descoperite cărămizi cu ştampila legiunii VII Claudia, iar la -0,95 m au apărut urmele hipocaustului, confirmându-se observaţiile din campania precedentă. În S. 2, C. 3, la - 1 m adâncime a fost depistată o absidă, păstrată numai în jumătatea sa nordică, până la o înălţime de 0,8 m înălţime. În C. 7, la -0,9 m a fost pus în evidenţă zidul de E al clădirii cu hypocaustum, păstrat pe o înălţime de 1,35 m, până la prima asiză a nivelului de fundaţie. Colţul de zidărie identificat în S. 3, C. 5, pare să aparţină aceluiaşi edificiu, care, în acest caz, ar avea latura de NV lungă de 5 m, iar distanţa dinte această latură şi vârful absidei de 7 m.
După orientare, colţul de zidărie pare să aparţină clădirii termale. În C. 6, la - 1,55 m adâncime a fost aflat un ac de păr executat din os, ornamentat cu incizii geometrice, precum şi un fragment de mortarium.
Instalaţia de încălzire (hypocaustum) avea 6 rânduri de pilae, orientate pe direcţia SE-NV. Cea mai bine conservată dintre pilae avea 6 cărămizi.
Campania din acest an a dovedit că hypocaustum-ul descoperit anul 2000 face parte dintr-un edificiu prevăzut şi cu o instalaţie termală.
2. Sectorul "Fortificaţie"
În vederea lămuririi unor aspecte neelucidate ale sistemului de fortificaţie al aşezării romane s-a efectuat o secţiune S. 1/2001, amplasată perpendicular pe latura de E a fortificaţiei, în apropiere de colţul de SE al acesteia. S. 1/2001 orientată E-V, a avut lungimea de 50 m şi lăţimea de 2 m.
Secţiunea S. 1/2001 a intersectat, perpendicular, două şanţuri de apărare, în forma literei "V". Complexele vor fi descrise, dinspre începutul secţiunii, reprezentând partea cea mai îndepărtată faţă de platoul fortificat. Primul şanţ, F. II, necunoscut din cercetările precedente, are deschiderea la gură de cca. 3 m şi adâncimea de 1,5 m. În umplutura şanţului s-au descoperit numeroase fragmente ceramice romane din sec. II-III, cărămizi, ţigle şi olane, precum şi fragmente de amfore şi mortaria. De asemenea au apărut fragmente de piatră (marmură şi calcar marmorean) cu urme de prelucrare, aparţinând unor edificii importante. În acest şanţ, ulterior a fost amenajată o locuinţă îngropată, surprinsă pe profilul de N, care conţinea ceramică medievală.
La o distanţă de aprox. 3 m de acesta, spre V, a fost pus în evidenţă capătul exterior al celuilalt şanţ de apărare. Acest şanţ, F. I, identificat deja de către D. Tudor şi G. Popilian, are lăţimea de cca. 6 m şi adâncimea de -2,2 m. Umplutura indica un proces lent de colmatare şi conţinea cărămizi, ţigle, fragmente ceramice romane din sec. II-III, IV-VI şi medievale. Trebuie menţionat faptul că fragmentele ceramice din sec. IV-VI şi cele medievale au apărut până la adâncimea de aproximativ. -1,8 m.
În această secţiune, din cauza intervenţiilor ulterioare, medievale şi moderne, nu s-a reuşit surprinderea valului sau a palisadei.
În interiorul perimetrului delimitat de cele două şanţuri au fost surprinse urme sporadice ale unui nivel de locuire din epoca romană, care constă în şanţuri de fundaţie, superficiale, ale unor ziduri de lemn şi chirpici,şi un jgheab de scurgere, amenajat din olane, fără liant, depuse direct pe sol. Pe nivelul de călcare s-au descoperit numeroase ţigle şi olane romane. Acest nivel a fost perforat în mai multe locuri de gropi menajere şi locuinţe, puţin adâncite conţinând amenajări pentru prepararea hranei sau încălzire şi ceramică cenuşiu-negricioasă, cu mult nisip, lucrată la roată rapidă, datând din sec. IV-VII şi XIII-XV. În C. 9-10, pe profilul de S a fost identificată o locuinţă de suprafaţă, datată în secolele XIV-XVI, care avea un cuptor de pâine, amenajat în pământ cruţat. În umplutura cuptorului se găseau numeroase cochilii de scoici de apă dulce.
Cercetările din această campanie au dovedit că sistemul de apărare al aşezării de la Cioroiu este mult mai complex decât s-a ştiut până în prezent. El consta din două şanţuri în formă de "V", cel mai lat fiind plasat spre interior. Numeroasele complexe post-romane, care perforează nivelul roman dovedesc o intensă ocupare a zonei până în pragul epocii moderne. Din păcate, amenajările contemporane ale terenului, în vederea creării unei grădini de zarzavat irigate au modificat complet situaţia topografică descrisă în perioada antebelică de către C. Nicolăescu - Plopşor şi D. Tudor, fapt ce îngreunează considerabil reconstituirea organizării spaţiale a teritoriului din epoca romană şi până în Evul Mediu.
Datorită amintitelor amenajări, materialul roman descoperit este fragmentar. El constă mai ales în ceramică de uz comun din sec. II-III, numeroase mortaria, fragmente de amfore, opaiţe, mozaicuri în formă de "pişcot", cărămizi, ţigle şi olane. Ceramica de officina constă în fragmente de farfurii, castroane şi ulcioare, din pastă albicioasă sau gălbuie. Au fost descoperite fragmente de râşniţe şi numeroase cuie şi scoabe de fier.
Monedele, încă nerestaurate, descoperite în săpătură şi "passim" datează din sec. II-III p. Chr.
În cursul campaniei din anul 2002 Muzeul Olteniei va continua degajarea edificiului cu hypocaustum, iar colectivul de la Muzeul Naţional de Istorie a României cercetarea zonei întregii zone de SE a aşezării, platou şi şanţuri.
Arăturile anuale distrug într-un ritm foarte accelerat la Cioroiu, cea mai mare aşezare civilă, fără statut urban din Dacia Inferior, alături de importante urme de locuire din sec. IV-VII şi XIII-XVIII. Întrucât vestigiile antice şi medievale se află pe terenuri proprietate privată, propunem achiziţionarea unei suprafeţe de 1/2 ha teren de către Ministerul Culturii şi Cultelor. Menţionăm că în condiţiile actuale, această achiziţie s-ar putea face la preţuri foarte avantajoase. În condiţiile în care terenul ar intra în proprietate publică, principalele vestigii descoperite, începând cu edificiul cu hypocaustum ar putea fi restaurate şi introduse în circuitul turistic, cu atât mai mult, cu cât aşezarea de la Cioroiu se află pe traseul viitorului culoar european care leagă Salonic, Sofia, Calafat, Arad de Europa Occidentală.
Note:
1.
1. L. Petculescu si D. Bondoc, în: Cronica cercetarilor arheologice din România. Campania 2000, 2001, Bucuresti, 2001, p. 69